Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 134/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Acțiune în răspundere patrimonială -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 134
Ședința publică din 10 februarie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 3: Apetroaie Eufrosina
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta, domiciliată în mun. B,-, județul B și de pârâtele Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA B și Direcția Silvică B, cu sediul în mun. B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 1409 din 14.10.2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din 3 februarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, în baza art. 260 alin. 1. pr. civ. pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 10 februarie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la 22 februarie 2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtele Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA B și Direcția Silvică B, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 500.000 lei cu titlu de daune morale.
Judecata acțiunii a avut loc cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în calitate expert în materia discriminării.
În fapt, reclamanta a arătat că prejudiciul moral pretins a fost determinat de nerespectarea de către pârâte a obligațiilor din contractul individual de muncă și a normelor juridice de dreptul muncii, respectiv de faptele constante ale acestora de discriminare, începând cu 23.02.2005.
Faptele concrete de discriminare, invocate de către reclamantă sunt:
- înlocuirea abuzivă din funcția de director economic prin Decizia 186/23.02.2005 a Romsilva B;
- neoferirea unui alt post pentru continuarea activității;
- refuzul nejustificat de aon umi pe postul vacant de contabil șef la Ocolul Silvic "- -;
- punerea în executare cu o foarte mare întârziere a hotărârii judecătorești de anulare a deciziei de schimbare din funcția de director economic;
- numirea în funcția de contabil șef la Ocolul Silvic B fără acceptul și în contextul în care exista obligația de reintegrare pe postul de director economic;
- impunerea unui climat de izolare la serviciu, prin efectuarea de presiuni asupra colegilor care intrau în contact cu reclamanta;
- privarea de drepturile salariale și contribuțiile sociale obligatorii și în continuare, după pronunțarea sentinței de reintegrare, pentru perioada mai 2005 - ianuarie 2006, în care calitatea de angajat îi fusese recunoscută de hotărârile judecătorești și lipsirea în acest fel de sursele financiare pentru subzistență;
- atitudinea abuzivă a directorului Direcției Silvice care, după repunerea reclamantei - în februarie 2006 de către un delegat al în funcția de director economic - i-ar fi "urlat" să părăsească unitatea, iar în aceeași zi, directorul general al, ar fi chemat-o la regie, unde a obligat-o să-și retragă plângerea penală pe care o formulase împotriva sa pentru neexecutarea sentinței de reintegrare și să renunțe la postul de director economic pe care abia o reintegrase, oferindu-i postul de contabil șef la Ocolul Silvic "- -";
- formularea unor plângeri penale abuzive împotriva sa de către directorul și directorul economic al Direcției Silvice, în scopul de aoî nlătura din serviciu, plângeri care s-ar fi finalizat însă, fie cu neînceperea urmăririi penale, fie cu achitarea sa;
- obligarea abuzivă de către directorul economic, de a înregistra în evidența contabilă cecuri în valoare de 36706 lei expirate, în favoarea 29;
- sancționarea nelegală - prin decizia 332/3.12.2007 a Direcției Silvice - imputându-i-se fapta de neintegrare în muncă a salariatului, deși, conform fișei postului, nu i-ar fi revenit o asemenea retribuție;
- discriminarea determinată de neacordarea premiului anual, asemenea tuturor salariaților din direcție și ocoale.
Reclamanta a arătat că toate aceste fapte de discriminare susmenționate au avut la bază criteriul politic, întrucât în perioada respectivă a fost consilier municipal, iar partidul respectiv a fost devansat la alegeri de DA, consecința fiind începerea unei "campanii de epurare pe criterii politice fără precedent, prin care s-a urmărit înlocuirea tuturor persoanelor din conducerea instituțiilor publice și a regiilor naționale".
Or, toată tensiunea determinată de faptele respective de discriminare, i-ar fi distrus sănătatea sa și a familiei, tatăl său a suferit din cauza supărării un accident vascular soldat cu decesul, iar reclamantei i-ar fi fost afectată dantura și i-ar fi căzut părul datorită stresului și, întrucât a fost lipsită de salariu și nu a beneficiat nici de asigurări sociale, a fost în imposibilitate de a-și remedia corespunzător problemele de sănătate.
De asemenea, a fost nevoită să-și achite ratele la creditele bancare pe care le contractase anterior, prin împrumutarea de la persoane fizice - rude și cunoștințe - lucru care nu îi stătea în obișnuință și care i-a produs prin el însuși o importantă suferință morală.
S-a mai arătat că, prin discriminarea săvârșită de conducerile și ale Direcției Silvice Bis -ar fi știrbit grav reclamantei drepturile sale personale nepatrimoniale privind onoarea și demnitatea, reputația profesională, liberul acces la muncă și dreptul de a se bucura nestânjenit de beneficiile aduse de munca sa, în toată această perioadă "colegii de serviciu, rudele și cei apropiați întrebându-se care este de fapt adevărul, ce faptă atât de gravă a săvârșit încât este tratată cu atâta dispreț și ură, transmise inclusiv prin mijloacele locale de mass-media".
În plus, în afară de caracterul reparatoriu al hotărârii care ar urma să fie pronunțată în cauză, un alt aspect important l-ar constitui "funcția de prevenție care s-ar realiza, în sensul că se va evita pe viitor ca și alte persoane să fie supuse discriminărilor și calvarului la care a fost supusă ea în acești trei ani de zile".
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 5 și 269 Codul muncii, art. 14 din Convenția Europeană a Dreptului Omului, art. 16 din Constituția României, art. 1 și 2 din OG137/2000.
Prin întâmpinarea depusă de - prin Direcția Silvică B s-a invocat excepția de necompetența materială în judecarea cererii de acordare a daunelor morale, susținându-se că pretențiile privind încălcarea art. 5 din Codul muncii, art. 14 din CEDO, art. 16 din Constituție și art. 1 și 2 din OG137/2000 nu ar face obiectul jurisdicției muncii, ci pot fi soluționate doar în cadrul procedurii prevăzute de OG137/2000.
De asemenea, a invocat excepția inadmisibilității cererii pentru faptele pretinse a fi fost săvârșite în perioada 23.02.2005 - 28.07.2007, întrucât obligația angajatorului la despăgubiri morale a fost reglementată abia începând cu 28.07.2007, respectiv prin Legea 237/12.07.2007 de modificare a Codului muncii, or aceste dispoziții legale nu pot retroactiva.
Mai mult, acordarea daunelor morale nu ar fi fost posibilă până la apariția Legii 237/2007 și datorită faptului că prin Decizia XL/6.05.2007 a decis în cadrul recursului în interesul legii că asemenea categorie de daune ar putea fi acordată salariaților numai în cazul în care legea, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă cuprinde clauze exprese în acest sens.
Totodată, s-a invocat și excepția prematurității introducerii acțiunii cu privire la despăgubirile morale pentru emiterea Deciziei de sancționare 332/3.12.2007 și neacordarea premiului pentru anul 2007, întrucât contestația împotriva deciziei, cât și cererea de acordare a premiului sunt încă în curs de judecată, nefiind soluționate irevocabil.
Pe parcursul procesului ( 377 vol. II), - prin Direcția Silvică B, a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive a direcției, raportându-se la prevederile art. 9 alin. 2 teza a II-a din anexa 1 la HG 1105/2003 privind reorganizarea - Romsilva, potrivit cărora, regia are în structura sa direcțiile silvice care sunt unități fără personalitate juridică.
În ultimul rând, a fost invocată și excepția autorității lucrului judecat cu privire la despăgubirile ce vizează neexecutarea sentinței civile 855/9.05.2005, întrucât plângerea penală formulată de reclamantă, directorului direcției silvice - -, a fost soluționată irevocabil prin neînceperea urmăririi penale.
Toate excepțiile susmenționate au fost soluționate de prima instanță prin încheierile de ședință din 4 iunie 2008 și 2 iulie 2008, în sensul respingerii acestora, cu motivările expuse pe larg în încheierile respective.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, susținând în apărare că nu poate fi reținută o discriminare pe criterii politice, atâta timp cât singura persoană membră a din cadrul conducerii direcției este directorul, restul personalului cu funcții de conducere având alte convingeri politice ori neavând apartenență politică.
S-a mai arătat că, la data încetării concediului medical al reclamantei - 23.05.2005 - direcția și-a îndeplinit obligația de a-i oferi un post, numind-o prin decizia 197 pe funcția vacantă de contabil șef la Ocolul Silvic Iar faptul că a refuzat să se prezinte la serviciu până la soluționarea contestației pe care a formulat-o între timp împotriva acestei ultime decizii, 197, nu poate fi imputat direcției, ci constituie culpa exclusivă a reclamantei.
În plus și nerepunerea în funcția de director economic la data rămânerii definitive a sentinței 855/2005 s-ar datora tot culpei reclamantei, deoarece prin cererile 2075/28.02.2005 și 3363/7.03.2005 a solicitat ocuparea postului de contabil șef la Ocolul Silvic "- -" - care însă la acea dată ar fi fost vacant, fiind solicitat de un alt salariat ( 2 concluzii scrise).
Cu privire la Decizia 332/3.12.2007 de sancționare cu reducerea salariului de bază și a indemnizației de conducere, s-a arătat că aceasta nu a fost pusă în aplicare, situație care ar rezulta din statele de plată anexate, iar premiul pentru anul 2007 fost plătit în luna aprilie 2008, ca urmare a executării sentinței 357/31.03.2008.
Referitor la plângerea penală care a fost făcută împotriva reclamantei de către Direcția Silvică, în legătură cu drumul forestier, s-a argumentat în apărare că a avut la bază constatările Camerei de Conturi B, efectuate prin procesul verbal din 7.11.2005, în prezent aflându-se pe rolul Tribunalului Botoșani dosarul nr- pentru obligarea reclamantei la plata de despăgubiri.
De altfel, soluția organului de urmărire penală din 8.09.2008, în sensul neînceperii urmăririi penale, nu este încă definitivă, deoarece direcția a formulat plângere în temeiul art. 278 Cod procedură penală.
În legătură cu Hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării 516/12.08.2008, s-a arătat că din conținutul acesteia ar rezulta cu claritate că nu se pot reține fapte de discriminare în sarcina doamnei (director economic al direcției) și domnului (director general al ), având în vedere tardivitatea formulării cererii referitoare la angajarea reclamantei în funcția de director.
Totodată, s-a precizat că această hotărâre a nu este definitivă, deoarece "a fost atacată în termen legal la instanța competentă", iar în altă ordine de idei, așa cum s-a arătat și mai sus, este de observat că însuși Colegiul director al a apreciat corect că faptele invocate de reclamantă survenite înainte de 29.01.2007 nu pot fi analizate din cauza tardivității, în conformitate cu art. 20 alin. 1 din OG137/2000.
În concluziile sale, - prin Direcția Silvică a arătat și faptul că în toată perioada de la numirea actualei conduceri a direcției și până în prezent, reclamanta a avut în permanență o atitudine de insubordonare, îngreunând activitatea unității și creând o stare de tensiune în rândul angajaților martori ai acestui conflict, așa cum rezultă din Nota de constatare 7257/4.12.2007 încheiată de delegatul cu ocazia efectuării controlului dispus în urma unei sesizări anonime, care a confirmat faptele descrise.
Or, prin aceasta, reclamanta ar fi încălcat art. 19 lit. b din Contractele colective de muncă pe anii 2003 - 2009, potrivit cărora, salariații sunt obligați să realizeze sarcinile de serviciu ce decurg din fișa postului și din programele de activitate, precum și dispozițiile șefilor ierarhici.
De altfel, atitudinea de insubordonare ar rezulta și din nota de relații 2763/7.11.2007 dată de reclamantă, în cuprinsul căreia a formulat în scris jigniri la adresa conducerii directorului Direcției Silvice B, arătând că "selectarea colegilor de serviciu s-a făcut de către director, probabil după criteriul consum alcool și pentru a face bășcălie în stilul caracteristic dumneavoastră".
Mai mult, reclamanta "a solicitat în mod nefondat" Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA cercetarea averii directorului direcției și a soției acestuia, cauza fiind clasată definitiv prin respingerea recursului promovat de către reclamantă, de către în dosarul nr. 2402/2008.
Prin sentința civilă nr. 1409 din 14.2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr- a fost admisă în partea acțiunea, au fost obligate fiecare din pârâte să plătească reclamantei, cu titlu de daune morale, câte 15.000 lei și a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta are o vechime în muncă în cadrul Direcției Silvice B și a ocoalelor silvice în subordine, de peste 25 de ani.
Prin decizia 186/23.02.2005, directorul general al Romsilva a dispus schimbarea reclamantei din funcția de director economic al Direcției Silvice B, începând cu data încetării incapacității temporare de muncă, cu mențiunea că "de la data respectivă aceasta va ocupa un post în cadrul direcției, conform structurii organizatorice, în funcție de pregătirea economică".
Inițial, reclamanta a acceptat această schimbare, dovadă în acest sens fiind faptul că la 28.02.2005 a depus la Direcția Silvică B cererea înregistrată sub nr. 2075 ( 16 dosar), prin care a solicitat ocuparea postului de contabil șef la Ocolul Silvic "- -", cu motivarea că acesta era postul pe care îl deținuse anterior numirii în calitate de director economic, că avea o vechime foarte mare în activitate în cadrul direcției, cu calificativul foarte bine și, în plus, suferise un accident de muncă în urma căruia a rămas cu probleme de sănătate.
Întrucât nu a primit nici un răspuns la această solicitare, a revenit la 7.03.2005 cu o nouă adresă (înregistrată cu nr. 3363 - 17), solicitând din nou același post de contabil șef la Ocolul Silvic - -, care rămăsese vacant prin numirea persoanei ce îl ocupase (d-na ), ca director economic al direcției, în locul reclamantei.
Direcția Silvică nu a dat însă curs acestei solicitări ci, prin Decizia 35/1.03.2005 (înregistrată la 8.03.2005), a dispus ocuparea postului de contabil șef la "- -" (pe care îl ceruse reclamanta), de către contabilul șef de la B, prin transferul acesteia.
În această situație, la 28 martie 2005, reclamanta a formulat pe rolul Tribunalului Botoșani contestație împotriva deciziei 186/23.02.2005 de schimbare din funcția de director.
Prin sentința civilă 855/9.05.2005 s-a constatat nulitatea deciziei respective, dispunându-se repunerea părților în situația anterioară.
Cu toate acestea, directorul Direcției Silvice Bae mis la 23.05.2005 decizia 197 ( 37), prin care a numit-o pe reclamantă în funcția de contabil șef la B, în loc să se dispună repunerea în funcția de director economic.
În această situație, la 25.05.2005, reclamanta a depus la direcție cererea nr. 5540 ( 27), prin care a solicitat anularea acestei ultime decizii (197/23.05.2005), deoarece prin sentința 855/9.05.2005 se anulase măsura schimbării sale din funcția de director și se dispusese repunerea în situația anterioară. La această cerere, reclamanta a anexat și copia certificatului constatator, atrăgând atenția, în plus, că hotărârea respectivă este definitivă și executorie.
Or, pârâta Direcția Silvică B nu a revenit la cea din urmă măsură - de numire pe postul de contabil șef la Ocolul Silvic B - motiv pentru care, la 2.06.2005, reclamanta a contestat în justiție și decizia nr. 197. Contestația a fost admisă prin sentința civilă 1131/29.08.2005 a Tribunalului Botoșani (irevocabilă prin Decizia nr. 79/7.02.2006).
În raport cu situația de fapt susmenționată, instanța a considerat că ambele pârâte au procedat nelegal, încălcând dispozițiile art. 289 Codul muncii, potrivit cărora "hotărârile pronunțate în fond sunt definitive și executorii de drept".
Deși prin dispozitiv s-a dispus în mod expres repunerea părților în situația anterioară, Romsilva B (care a avut calitatea de intimată în acel proces, întrucât emisese decizia contestată - de schimbare din funcția de director - și, de altfel, fusese și cea care o numise pe reclamantă în funcția respectivă) nu a procedat la punerea în executare. Aceasta, mai ales în condițiile în care, la 25.05.2005, reclamanta a și cerut în scris directorului general al în mod expres reintegrarea pe funcția de director economic ( 30 dosar - existând confirmarea de primire în acest sens și chitanța de plată pentru servicii priori-post - 28 și 29 dosar).
Prin urmare, întrucât directorul general al a refuzat să pună în executare de îndată sentința, sau cel puțin la cerere, în 25.05.2005, deși îi revenea această obligație în calitate de angajator, or, a dispus reintegrarea abia la 6.02.2006 - deci cu o întârziere de aproape 9 luni de zile - instanța a apreciat că a încălcat disp. art. 289 Codul muncii, creându-i prin aceasta reclamantei nu numai un prejudiciu material (reprezentat de drepturile salariale de care a fost lipsită), ci și o suferință morală.
Instanța a considerat că prejudiciul moral a fost determinat, în speță, din cauza frustrării provocate de: atitudinea directorului de nesocotire a unei hotărâri judecătorești, de menținere a reclamantei pe o durată îndelungată într-o stare de instabilitate și incertitudine cu privire la situația de salariată, respectiv natura muncii pe care trebuia să o desfășoare, funcția pe care trebuia să o dețină. De asemenea, neluând măsura reintegrării, acesta a lăsat astfel să planeze în continuare asupra reclamantei oprobiul public (al colegilor și al cetățenilor în general), în condițiile în care schimbarea din funcție fusese dispusă pentru imputarea unor fapte de natură disciplinară și de necorespundere profesională, iar aspectul respectiv a fost dezbătut în mass-media locală.
În plus, neprocedând la reintegrare, a lipsit-o pe reclamantă și de sursele financiare esențiale de trai, aceasta fiind nevoită să revină din nou în justiție (la 23 septembrie 2005) cu o nouă cerere, de obligare la plata drepturilor salariale corespunzătoare funcției de director economic pentru perioada în care nu a fost respinsă pe post, deși exista această obligație. (Acțiunea a fost admisă prin sentința nr. 940/30 iunie 2006 Tribunalului Botoșani - 129 dosar). Este de observat aici că reclamanta a fost astfel lipsită de salariu o perioadă foarte îndelungată, respectiv din mai 2005 până în februarie 2006, acesta fiind plătit abia ulterior, în urma sentinței susmenționate.
Mai mult, în mod corelativ, reclamanta nu a putut beneficia nici de serviciile medicale care ar fi trebuit să i se acorde în virtutea calității de salariat, nefiindu-i plătite în intervalul respectiv nici contribuțiile de asigurări sociale de sănătate.
Totodată, în intervalul respectiv, reclamanta a avut în derulare un contract de credit bancar ( 242 dosar), iar existența unei alte surse de trai a acesteia, decât salariul, nu a fost dovedită.
În privința pârâtei Direcția Silvică B, instanța a reținut că și aceasta a încălcat disp. art. 289 Codul muncii, în condițiile în care constituie o unitate aflată în structura și subordinea și, deși sentința de anulare a deciziei de schimbare a reclamantei din funcția de director economic era definitivă și executorie de drept încă din 9.05.2005, cu toate acestea, la 23.05.2005 a emis decizia 197 ( 37 dosar), de numire într-o altă funcție decât cea care rezulta din sentință și, mai mult, chiar și decât cea cu care reclamanta - în final - ar fi fost totuși de acord să o ocupe.
Or, conform art. 8 alin. 1 Codul muncii, "relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei credințe", iar potrivit art. 40 alin. 2 lit. c Codul muncii, angajatorul are obligația "să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege".
Așadar, în baza acestor temeiuri de lege, nici direcția nu putea să treacă cu vederea dispozițiile art. 289 Codul muncii. În plus, ca alternativă, a avut propria competență de numire a reclamantei pe postul pe care-l acceptase la schimbarea sa din funcția de director economic și anume pe postul de contabil șef la Ocolul "- -". Astfel, ar fi avut posibilitatea să pună capăt, încă de atunci, situației conflictuale existente. Dar direcția nu a procedat astfel, ci a numit-o la Ocolul
De altfel, nelegalitatea numirii reclamantei în funcția de contabil șef la Ocolul B a și fost constatată prin sentința civilă nr. 1131/29 august 2005 Tribunalului Botoșani (irevocabilă prin decizia 79/7.02.2006 a Curții de APEL SUCEAVAf.110 și 115 dosar), considerându-se că direcția a încălcat disp. art. 41 din Codul muncii, referitoare la interzicerea modificării unilaterale a elementelor esențiale ale contractului de muncă.
Prin urmare, fapta pârâtei Direcția Silvică B de emitere a Deciziei 197 cu încălcarea legii, a fost constatată irevocabil de către o instanță de judecată, încât în speță nu se mai pune decât problema examinării dacă a fost cauzat vreun prejudiciu moral prin această încălcare.
Or, în împrejurările de fapt expuse mai sus (în care postul pe care îl ceruse reclamanta devenise vacant și, mai mult, această nouă decizie a fost dată în pofida faptului că exista deja la acea dată sentința obligatorie - definitivă și executorie - prin care se dispunea repunerea în situația anterioară reclamantei, respectiv în funcția de director), instanța a apreciat că, într-adevăr, modificarea unilaterală a contractului reclamantei prin numirea într-un post cu care nu fusese de acord, i-a provocat o stare considerabilă de frustrare și stres, lezându-i reclamantei drepturile subiective personale nepatrimoniale referitoare la integritatea psihică.
În plus, prin Hotărârea nr. 516/12.08.2008, Colegiul Director al a stabilit că "Modalitatea de tratament a petentei, de către dl. -, directorul Direcției Silvice B, sub aspectul stabilirii și dimensionării premiului anual, este discriminatorie, nefiind justificată de un scop obiectiv și legitim.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că a depus înscrisuri doveditoare pentru toate aspectele puse în discuție prin cererea introductivă de primă instanță, respectiv: impunerea unui climat de izolare, plângeri penale abuzive, victimizare prin fixare de termene foarte scurte pentru lucrări foarte complexe sau obligarea la înregistrarea de cecuri expirate, cereri de explicații pentru sume derizorii.
A arătat recurenta că prejudiciul nepatrimonial provocat prin actele abuziv-discriminatorii mai sus arătate a fost pe deplin probat prin înscrisurile depuse în cauză, dar mai ales prin administrarea probei testimoniale.
În continuare, a arătat recurenta că, suma acordată de către instanță este mult prea mică în raport cu prejudiciul nepatrimonial ce i-a fost provocat, dar și în raport cu situația economică a pârâtelor.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041. pr. civ.
În dovedirea cererii a depus la dosar în copie: adresa nr. I/600/28.02.2007 a Direcției Silvice B ( 25); fișa de apreciere pentru anul 2006 ( 26); adresa nr. 3309/5.XII.2008 a Direcției Silvice B ( 27); contestație la fișa de apreciere și calificativul acordat pentru anul 2007 ( 28-29); sesizare privind practicarea unor forme de discriminare ( 31 - 35); decizia nr. 1 din 3.01.2008 ( 36); adresa nr. I/2618/24.09.2008 a Direcției Silvice B ( 37); fișa de apreciere pentru anul 2007 ( 38); centralizator ( 41 - 42); decizia nr. 94/29.07.2008 ( 46); decizia nr. 170/10.2008 ( 47); contestație împotriva acestei decizii ( 48 - 51); proces verbal din 7.XI.2008 încheiat cu ocazia controlului financiar-gestionar prin sondaj la Ocolul Silvic - - ( 53 - 63).
Împotriva aceleiași sentințe au declarat recurs și pârâtele Regia Națională a Pădurilor - Romsilva și Direcția Silvică
Date fiind motivele de recurs invocate în cuprinsul cererii, motive prin care ambele pârâte aduc critici hotărârii instanței de fond, reține Curtea că recursul a fost declarat de Direcția Silvică B, atât în nume propriu, cât și pentru Regia Națională a Pădurilor - Romsilva.
În motivarea cererii, recurentele au arătat că este inadmisibilă acțiunea în ce privește acordarea daunelor morale în temeiul art. 269 Codul muncii pentru pretinsele fapte săvârșite de către angajator în perioada 23.02.2005 până la 28.07.2007.
Au arătat în continuare că în mod greșit a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată cu privire la judecarea capătului de cerere privind acordarea de daune morale pentru neexecutarea sentinței civile nr. 855 din 9.05.2005 a Tribunalului Botoșani, în condițiile în care, prin sentința penală nr. 1065 din 22.05.2007 pronunțată de Judecătoria Botoșania fost respinsă plângerea formulată de reclamantă împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 2226/P/2005 din 20.06.2006 dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani.
De asemenea, au arătat că situația de fapt a fost în mod greșit reținută de instanța de fond, iar hotărârea nr. 516 din 12.08.2008 nu trebuia avută în vedere la soluționarea cauzei în condițiile în care nu era definitivă, fiind atacată cu contestație înregistrată la Curtea de APEL SUCEAVA sub nr-.
În continuare, au arătat că obligarea de către prima instanță la plata sumei totale de 30.000 lei cu titlu de despăgubiri morale este nelegală și netemeinică, în cauză nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile reglementate de art. 269 Codul muncii, respectiv art. 998 - 999 Cod civil, întrucât nu s-a dovedit nici existența vreunui prejudiciul produs de unitate, nici vinovăția organelor de conducere ale pârâtelor.
La cererea de recurs a reclamantei, intimatele au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, reluând practic argumentele din cererea prin care au atacat hotărârea primei instanțe.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererilor de recurs, instanța reține următoarele:
Prin decizia nr. 40 din 7.05.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, admițând recursul în interesul legii, a stabilit că, în cadrul litigiilor de muncă privind atragerea răspunderii patrimoniale a angajatorilor, potrivit art. 269 al. 1 din Codul muncii, daunele morale pot fi acordate salariaților numai în cazul în care legea, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă cuprind clauze exprese în acest sens.
Art. 329 al. 3. pr. civ. prevede că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Prin Legea nr. 237/2007, alineatul 1 al articolului 269 din Codul munciia fost modificat, în sensul că angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Această lege a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 497 din 25 iulie 2007, intrând în vigoare în 3 zile de la data publicării, așa cum prevede art. 78 din Constituție.
Legea civilă se aplică în intervalul de timp cât este în vigoare.
Prin principiul neretroactivității legii civile se înțelege regula juridică potrivit căreia, o lege civilă se aplică numai situațiilor care se ivesc în practică după intrarea ei în vigoare, iar nu și situațiilor anterioare. Este firesc și logic ca "trecutul să scape aplicării legii civile noi", deoarece aceasta, fiind prin esență un ordin, nu poate impune ca un fapt să aibă loc în conformitate cu dispozițiile ei decât după ce a fost adoptată.
Principiul neretroactivității legii civile consacrat în chiar art. 1 Cod civil, conform căruia "legea dispune numai pentru viitor; ea nu are putere retroactivă", a devenit un principiu constituțional, art. 15 alin. 2 din Constituție stabilind că "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile".
În speță, solicită reclamanta daune morale pentru neexecutarea sentinței civile nr. 855 din 9.05.2005 a Tribunalului Botoșani, invocând efecte succesive și îndepărtate, dar care s-au produs toate sub imperiul aceleiași legi.
Prin sentința civilă nr. 855 din 9.05.2005 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr. 2240/C/2005 ( 19 - 22) s-a constatat nulă decizia nr. 186 din 23.02.2005 emisă de Regia Națională a Pădurilor Romsilva B și s-a dispus repunerea părții în situația anterioară emiterii deciziei.
În temeiul acestei sentințe, reclamanta trebuia să fie repusă în funcția de director economic la Direcția Silvică
Prin decizia nr. 48 din 6.02.2006 a Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva B, această sentință a fost executată.
Prin urmare, toate conflictele care au avut loc între părți în această perioadă, din punct de vedere al pretinsului prejudiciu nepatrimonial invocat, scapă aplicării legii noi.
Toate efectele acestei situații juridice s-au epuizat sub imperiul legii ce era în vigoare în momentul nașterii acelei situații juridice, lege care, având în vedere decizia în interesul legii mai susmenționate, nu permitea acordarea daunelor morale decât în anumite condiții, condiții ce nu sunt date în cauză.
Principiul aplicării imediate a legii civile noi, principiu ce nu este consacrat în mod expres în legislația noastră, este de fapt consecința firească a principiului neretroactivității, în sensul că, dacă legea nouă nu are putere retroactivă, pentru viitor, ea trebuie aplicată de îndată.
Însă această regulă de drept presupune ca, de îndată ce a fost adoptată, legea civilă nouă, se aplică tuturor situațiilor ivite după intrarea ei în vigoare, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Concluzionând, suntem în situația în care raportul juridic s-a constituit, și-a produs în întregime efectele și s-a stins sub imperiul unei singure legi, care însă este modificată la data când raportul juridic respectiv este dedus judecății. În această ipoteză, instanța trebuie să aplice legea ce a guvernat acel raport juridic, nefiind însă vorba de ultraactivitatea legii vechi, deoarece este o situație juridică trecută, ci de aplicarea regulii "tempus regit actum", deci de neretroactivitatea legii în vigoare la data judecății.
În ce privește excepția autorității de lucru judecat, reține Curtea că în mod corect a fost respinsă de instanța de fond.
Puterea de lucru judecat este reglementată în art. 1201 cod civil ca o prezumție legală absolută irefragabilă și în art. 166. pr.civ. ca o excepție de fond, peremptorie și absolută.
Pentru a exista putere de lucru judecat trebuie să existe triplă identitate: de părți, de obiect și de cauză, identitate ce nu este dată în speța de față.
Pentru considerentele mai sus expuse, prejudiciul nepatrimonial invocat de reclamantă urmează a fi analizat prin prisma posibilității de acordare a daunelor morale, raportat la perioada în care s-a produs și în măsura în care a fost dovedit.
Acordarea daunelor morale trebuie să-și găsească suport în prejudiciul moral suferit de salariat, pe planul aprecierii sociale a conduitei sau priceperii profesionale a acestuia în legătură cu munca.
Aceasta presupune în primul rând probațiunea existenței unui prejudiciu moral adus salariatului, prejudiciu a cărui întindere, de o anumită gravitate, să fie probată sau prezumată și în legătură cu care reparația patrimonială să fie de natură a-l acoperi total sau parțial.
Cu privire la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial, trebuie reținut că, deși include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o serie de criterii, cum ar fi consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. În nici un caz cuantificarea daunelor morale nu poate să depindă de situația economică a celui ce urmează a fi obligat, suportul acordării acestor daune este prejudiciul moral.
Pentru ca instanța să poată aplica aceste criterii este necesar ca cel ce pretinde daune morale să producă un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale i-au fost afectate.
În ce privește plângerile penale formulate împotriva reclamantei, reține instanța că acestea au avut la bază înscrisuri financiar-contabile, astfel încât nu pot fi calificate ca manifestări ale unui comportament abuziv din partea pârâtelor.
De fapt, starea conflictuală a fost alimentată de atitudinea ambelor părți, reclamanta formulând la rândul ei plângere penală împotriva conducerii Direcției Silvice B și cererea de cercetare a averii, acțiuni în care au fost pronunțate soluții în favoarea celor cercetați.
În ce privește celelalte aspecte invocate de reclamantă respectiv: fixare de termene foarte scurte pentru lucrări foarte complexe, obligarea la înregistrarea de cereri expirate sau cereri de explicații pentru sume derizorii, acestea nu au fost dovedite în nici un fel.
Martorii audiați în cauză, ( 405 - 406) și G ( 407), relatează aspecte legate de starea conflictuală existentă între părți, legată de înlocuirea reclamantei din funcția de director economic la Direcția Silvică B, cu toate incidentele care i-au urmat, situație pentru care nu pot fi acordate însă daune morale, așa cum mai sus s-a arătat.
În ce privește decizia nr. 332 din 3.XII.2007 emisă de Direcția Silvică B, reține Curtea că, prin sentința nr. 352 din 27.II.2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-, a fost constatată nulitatea absolută a acestei decizii.
Însă, esențial, pentru stabilirea existenței unui prejudiciu nepatrimonial, nu este numai dovada unei anumite fapte imputabile angajatorului, ci și dovada prejudiciului moral suferit, pe planul aprecierii sociale a conduitei sau priceperii profesionale a reclamantei în legătură cu munca.
Or, reclamanta recurentă nu a făcut nici o dovadă în acest sens.
În presa locală a fost publicat un articol în care au fost expuse practic pretențiile reclamantei, pretenții ce fac obiectul acțiunii introductive de prima instanță și care nu lezează în nici un fel imaginea reclamantei, profesional sau moral ( 397).
În legătură cu neacordarea premiului anual pentru anul 2007 reține instanța următoarele:
Prin adresa nr. I/3150 din 18.07.2007 ( 336 - 337 dosar fond), Direcția Silvică B comunică Ocolului Silvic - - premiile anuale pentru anul 2007, reclamanta fiind exclusă de la acordarea acestui drept salarial.
De acest premiu trebuia să beneficieze și reclamanta, potrivit dispozițiilor art. 136 lit. d din Contractul colectiv de muncă al regiei.
Clauzele acestui contract colectiv au valoare normativă; ele alcătuiesc practic un "drept al muncii" propriu pentru cei care l-au încheiat.
Art. 243 alin. 2 din Codul muncii stabilește că neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Din contractul colectiv de muncă pe anul 2007 - 2008 rezultă în sarcina conducerii unităților stabilirea criteriilor de acordare a premiilor (art. 136 al. 1).
Or, excluderea reclamantei de la beneficiul premiului anual s-a făcut fără o motivare obiectivă, fiind astfel prejudiciată față de ceilalți salariați care au beneficiat de acest drept (art. 2 alin. 1, 2, 3 din OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare).
Nu întotdeauna se poate face o distincție netă între prejudiciul patrimonial și cel nepatrimonial, date fiind întrepătrunderile între ele.
Față de această situație și de criteriile de stabilire a cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial, mai sus expuse, urmează ca instanța să oblige pârâta Direcția Silvică B să plătească reclamantei suma de 2000 lei cu titlu de daune, ținând cont și de cuantumul premiului anual de care a fost lipsită reclamanta, în loc de 15.000 lei.
Acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva B urmează a fi respinsă ca nefondată întrucât, potrivit Contractului colectiv de muncă al regiei, Direcția Silvică avea atribuții de stabilire a criteriilor și de acordare a premiilor anuale.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. l, art. 304 pct. 9. pr. civ. art. 269 al. 1 Codul muncii și al dispozițiilor legale mai sus arătate, urmează ca instanța să admită recursul declarat de pârâtele Regia Națională a Pădurilor Romsilva B și Direcția Silvică B, să modifice în parte sentința atacată și să oblige pârâta Direcția Silvică B să plătească reclamantei suma de 2000 lei cu titlu de daune, în loc de 15.000 lei.
Cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva B va fi respinsă ca nefondată și vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței atacate, dispoziții ce nu sunt contrare prezentei decizii.
Pentru aceleași temeiuri, recursul declarat de reclamanta va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtele Regia Națională a Pădurilor Romsilva B și Direcția Silvică B, împotriva sentinței nr. 1409 din 14.10.2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-), pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă pârâta Direcția Silvică B să plătească reclamantei suma de 2000 lei, cu titlu de daune, în loc de 15.000 lei.
Respinge cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva B, ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate, dispoziții ce nu sunt contrare prezentei decizii.
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva aceleiași sentințe ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex. 2
Jud.fond:;
23.02.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Gheorghiu Neculai, Apetroaie Eufrosina
