Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 1415/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1415
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 2: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 3: Raluca Panaitescu
Grefier: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanta Compania de Transport Public SA A împotriva sentinței civile nr. 1074 din data de 25.06.2009 pronunțată de către Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea reclamantei recurente, lipsă fiind pârâtul intimat.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată la 4 mai 2009 pe rolul Tribunalului Arad, reclamanta - Compania de Transport Public SA A l-a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând, obligarea acestuia la plata sumei de 283 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului produs reclamantei prin depășirea consumului normat de motorină cu 70.60 litri, la autobuzul pe care l-a condus, în luna septembrie 2008.
Reclamanta a indicat ca temeiuri legale dispozițiile art. 24 din Legea nr. 22/1969, art. 270 alin. 1 și 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii.
La data de 22.06.2009 reclamanta a depus "Note de ședință", prin care reiterează motivele invocate în susținerea cererii sale, cu precizarea că în conformitate cu prevederile nr. 14/1982 calculul consumului normat nu se face prin raportare la particularitățile tehnice ale unui vehicul ci se determină pentru categorii de vehicule, astfel cum a procedat.
Pârâtul prin întâmpinare solicită respingerea acțiunii reclamantei, arătând că nu are nici o culpă în producerea prejudiciului întrucât depășirea consumului s-a datorat unor incidente independente de voința sa.
Astfel, el arată că i s-a spart furtunul de la instalația de alimentare pe retur a autovehiculului ceea ce a determinat pierdere de carburant.
Pârâtul mai arată că norma de consum de combustibil pentru autovehiculul său este prevăzută foarte exact în cartea tehnică și nu prin norma internă de consum depusă de reclamantă.
Prin sentința civilă nr. 1074 din data de 25.06.2009, Tribunalul Arada respins acțiunea, reținând următoarele:
Din documentația depusă de reclamantă și care constă în procesul verbal de analiză a consumului de carburanți, precum și a autobuzelor pe perioada iulie - septembrie 2008, nota internă de consum de combustibil nr. 5334/30 mai 2007, privind determinarea consumului mediu de combustibil la autobuzele din dotarea reclamantei, cât și la cel pe care a lucrat pârâtul și fișa activității zilnice pentru autobuzul respectiv, rezultă că în luna menționată, respectiv septembrie 2008, pârâtul a depășit consumul normat de motorină, consum calculat potrivit metodologiei stabilite în capitolul 1 al Ordinului nr. 14/1982 al Ministerului Transporturilor și.
Potrivit contractului individual de muncă nr. 992 încheiat la data de 1.02.2007, a fișei postului și atribuțiilor pârâtului, acesta are calitatea de gestionar cu privire la motorină utilizată în vederea desfășurării activității zilnice și responsabilitățile stabilite de Legea nr. 22/1969, privind gestionarea bunurilor.
Răspunderea pârâtului pentru depășirea consumului normat de motorină este întemeiată pe art. 24 din această lege care prevede că gestionarii răspund material pentru pagubele cauzate în gestiuni, prin fapte ce nu constituie infracțiune, răspunderea fiind integrală și prezumată de lege.
Răspunderea pârâtului este antrenată și în condițiile art. 270 din Codul Muncii, dar numai în măsura în care este cauzatoare de prejudiciu.
Dacă pârâtul nu putea să prevadă consecințele faptei sale și analizând împrejurările în care fapta s-a comis nu putea să le prevadă, nu acționează cu vinovăție și nu răspunde de consecințele faptei sale.
Din întreg probatoriul administrat în cauză instanța constată că în conformitate cu prevederile art. 287 din Codul Muncii sarcina probei revine reclamantei angajatoare iar aceasta nu a făcut proba deplină a vinovăției pârâtului.
Reclamanta nu a făcut dovada certă a prejudiciului creat de către pârât, respectiv că a depășit consumul normat, aceasta deși prin Încheierea din 28 mai 2009 instanța a solicitat reclamantei să precizeze modul de calcul al prejudiciului raportat la particularitățile autovehiculului.
Prin înscrisurile depuse reclamanta nu face dovada că prejudiciul este cert, respectiv că s-a produs, să fie dovedit și determinat, respectiv să poată fi stabilit sub aspect pecuniar.
Astfel reclamanta nu a depus cartea tehnică a autovehiculului pentru a se putea verifica consumul normat specific acestuia și nici nu a solicitat efectuarea unei expertize tehnice pentru ca o persoană neutră și de specialitate să se pronunțe cu privire la existența vreunui prejudiciu creat de pârât reclamantei prin depășirea consumului normat.
În situația în care reclamanta făcea dovada prejudiciului cert cauzat de pârât avea obligația să facă și dovada faptului că prejudiciul cauzat s-a datorat din culpa acestuia, ori motivul invocat de pârât, respectiv defecțiunea ivită în exploatarea autovehiculului, exclude culpa acestuia.
În consecință instanța nu poate reține răspunderea materială a pârâtului conform prevederilor art. 287 Codul Muncii și ca atare va respinge acțiunea reclamantei - SA A împotriva pârâtului pentru obligarea la plata despăgubirilor în sumă de 283 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, care a arătat în motivarea acestuia, că din atribuțiile de serviciu depuse la dosar, reiese clar obligația pârâtului de a circula economic, respectând încadrarea în normele de consum, cât și aceea de a cunoaște și respecta prevederile legale privind gestionarea carburantului.
Recurenta a mai arătat că la dosarul cauzei a fost depus procesul verbal întocmit de comisia tehnică, prin care s-a constat depășirea consumului normat cu 70,60 litri de motorină într-o singură lună, fără ca în luna anterioară sau ulterioară să se depășească consumul normat și în condițiile în care, în luna în care s-a produs depășirea, autobuzul a avut o singură defecțiune care să justifice consumul exagerat de carburant, motiv pentru care contravaloarea carburantului aferent zilei în care s-a produs defecțiunea nu face obiectul dosarului, societatea suportând costul acestuia.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și 304 ind. 1 din Codul d e procedură civilă.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurentă, Curtea îl găsește neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Așa cum corect au observat judecătorii fondului, o atare obligație de despăgubire derivă din principiul consacrat prin art. 270 din Codul Muncii, potrivit căruia salariații răspund potrivit normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și in legătură cu munca sa.
Se constată că din probele administrate în fața instanței de fond, nu a rezultat îndeplinirea cumulativă condițiilor răspunderii civile a angajatului, respectiv existența faptei ilicite, existența prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Astfel, fapta ilicită a conducătorului auto, angajatul reclamantei, constă, în susținerea acesteia, în exploatarea nerațională a autovehiculului, fără să se precizeze exact în ce constă aceasta, în condițiile neprezentării cărții tehnice a autovehiculului. Obligația de a circula economic din atribuțiile de serviciu ale pârâtului, nu poate fi verificată de către instanță, în lipsa menționării în concret a operațiunilor permise sau interzise unui conducător auto pentru încadrarea în consum, în funcție de caracteristicile tehnice ale autovehiculelor.
De asemenea prejudiciul pe care reclamanta recurentă dorește să-l recupereze, nu are caracter cert, în condițiile în care nu a fost dovedită pe deplin existența faptei ilicite și a eventualei legături de cauzalitate între aceasta și creșterea consumului de carburant.
În baza art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, față de cele reținute mai sus, Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta - Compania de Transport Public SA A împotriva sentinței civile nr. 1074/25.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată azi 20 octombrie 2009, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /14.12.2009
Tehnored. /2 ex./14.12.2009
Prim inst.: Trib. A -,
Președinte:Dumitru PopescuJudecători:Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu
