Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 1416/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1416
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Dumitru Popescu
JUDECĂTOR 2: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 3: Raluca Panaitescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanta Compania de Transport Public - A împotriva Sentinței Civile nr. 1075 pronunțată la data de 25.06.2009 de către Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea reclamantei recurente Compania de Transport Public - A, lipsă fiind pârâtul intimat.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar delegație de reprezentare in proces.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost ea formulată in primul ciclu al procesului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând,constată următoarele:
Prin Sentința Civilă nr. 1075 pronunțată la data de 25.06.2009 de către Tribunalul Arad în Dosarul nr- a fost respinsă acțiunea reclamantei - - A împotriva pârâtului pentru obligarea la plata unei despăgubiri în sumă de 848 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului produs prin depășirea consumului normat de motorină cu 224 litrii, la autobuzul pe care l-a condus în luna septembrie 2008.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că din documentația depusă de reclamantă și care constă în procesul verbal nr. 8938/30.10.2008, de analiză a consumului de carburanți, precum și a autobuzelor pe perioada iulie-septembrie 2008, nota din 26 mai 2005 privind determinarea consumului mediu de combustibil la autobuzele din dotarea reclamantei, cât și la cel pe care a lucrat pârâtul și fișa activității zilnice pentru autobuzul în discuție, rezultă că în luna menționată, respectiv septembrie 2008, pârâtul a depășit consumul normat de motorină, consum calculat potrivit metodologiei stabilite în capitolul 1 al Ordinului nr. 14/1982 al Ministerului Transporturilor și.
A mai reținut Tribunalul că potrivit contractului individual de muncă nr. 4387 încheiat la data de 20.05.2008, a fișei postului și atribuțiilor pârâtului, acesta are calitatea de gestionar cu privire la motorină utilizată în vederea desfășurării activității zilnice și responsabilitățile stabilite de Legea nr. 22/1969, privind gestionarea bunurilor.
Răspunderea pârâtului pentru depășirea consumului normat de motorină este întemeiată pe art. 24 din această lege care prevede că gestionarii răspund material pentru pagubele cauzate în gestiuni, prin fapte ce nu constituie infracțiune, răspunderea fiind integrală și prezumată de lege.
Însă, în condițiile art. 270 din Codul Muncii, răspunderea pârâtului intervine numai cu condiția producerii unui prejudiciu. Deși prin încheierea din data de 28 mai 2009 instanța a solicitat reclamantei precizarea modului de calcul al prejudiciului raportat la particularitățile tehnice ale autoturismului, aceasta nu s-a conformat, nu a făcut dovada prejudiciului creat de către pârât.
Prin înscrisurile depuse reclamanta nu a făcut dovada că prejudiciul este cert, respectiv că s-a produs, să fie dovedit și determinat, respectiv stabilit sub aspect pecuniar.
Astfel reclamanta nu a depus cartea tehnică a autovehiculului pentru a se putea verifica consumul normat specific acestuia și nici nu a solicitat efectuarea unei expertize tehnice pentru ca o persoană neutră și de specialitate să se pronunțe cu privire la existența vreunui prejudiciu creat de pârât reclamantei prin depășirea consumului normat.
În situația în care reclamanta făcea dovada prejudiciului cert cauzat de pârât avea obligația să facă și dovada faptului că prejudiciul cauzat s-a datorat din culpa acestuia.
În consecință, Tribunalul a considerat că nu poate reține răspunderea materială a pârâtului conform prevederilor art. 287 Codul Muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal reclamanta - -, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA la data de 28.08.2009, solicitând modificarea în tot a sentinței supusă reformării, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, așa cum a fost ea formulată în primul ciclu procesual.
Sintetizând motivele de recurs ale reclamantei, care, în opinia sa se circumscriu prevederilor art. 304 pct. 8 și 9. pr. civ. Curtea constată că acestea s-au referit în esență la interpretarea eronată a probelor administrate în cauză de către judecătorii fondului, interpretare ce i-a determinat să rețină în considerentele sentinței recurate că pârâtul nu a putut să prevadă consecințele faptei sale, cu atât mai mult cu cât angajatul în discuție a și recunoscut debitul, a semnat un angajament de plată la data de 8.12.2008 și chiar a achitat la data de 8.12.2008 o primă de 50 de lei.
Recurenta a mai adăugat că instanța de fond nu a ținut seama de procesul verbal, întocmit de comisia tehnică din cadrul societății, prin care s-a constatat depășirea consumului normat, nu cu 10, ori 20 de litri, ci cu 224 litri de motorină într-o singură lună, fără ca autobuzul să fi avut vreo defecțiune care să justifice un asemenea consum exagerat. Tot pentru dovedirea prejudiciului a fost depus la dosar și calculul consumului normat, precum și modul de stabilire a valorii prejudiciului, prin raportare la prețul mediu de achiziție a motorinei dată în folosință în luna respectivă și s-a explicat prin notele de ședință atașate la dosar la data de 25.06.2009 sistemul de calcul al prejudiciului.
Pârâtul intimat nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare, cu toate că a fost citat cu această mențiune în cursul procesului.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând recursul reclamantei prin prisma motivelor invocate, precum și a actelor de procedură efectuate în primul ciclu procesual, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 304 ind. 1. pr. civ. Curtea constată următoarele:
Într-adevăr, prin demersul său judiciar, reclamanta tinde la recuperarea de la angajatul său a sumei de 848 lei, reprezentând echivalentul valoric al prejudiciului pretins a fi fost cauzat de pârât, cu ocazia depășirii consumului normat de carburanți de către autovehiculul pe care l-a condus, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pe parcursul lunii septembrie 2008.
Așa cum corect au observat judecătorii fondului, o atare obligație de despăgubire derivă din principiul consacrat prin art. 270 din Codul Muncii, potrivit căruia salariații răspund potrivit normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și in legătură cu munca sa. Prin raportare la normele procedurale cu caracter special în materie de probațiune, conținute de art. 287 Codul Muncii, potrivit cărora"sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare", Curtea constată că reclamanta s-a conformat imperativului art. 1169. civ. căci prin coroborarea înscrisurilor aflate la dosarul de fond rezultă îndeplinirea cumulativă a condițiilor necesare antrenării răspunderii civile contractuale a salariatului,pentru pretinsele daune materiale, inclusiv fapta sa ilicită și personală, săvârșită în legătură cu munca sa, vinovăția angajatului și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciul produs.
Astfel, conform Contractului individual de muncă nr. 4387/2008, pârâtul este angajatul societății reclamante în funcția de șofer, iar printre atribuțiile sale înscrise în fișa postului se află și aceea de a circula economic, respectând încadrarea în normele de consum. Înscrisurile menționate mai confirmă și faptul, de altfel corect reținut de instanța de fond, că pârâtul are calitatea de gestionar cu privire la motorina utilizată în vederea desfășurării activității zilnice și responsabilitățile stabilite de Legea nr. 22/1969, privind gestionarea bunurilor.
În privința faptei ilicite, săvârșirea ei a fost confirmată prin Procesul Verbal întocmit în cadrul societății angajatoare la data de 30.10.2008 și fisele activității zilnice pentru autovehiculul cu nr. de înmatriculare -, prin care se constată că în luna septembrie 2008, autobuzul condus de pârât a depășit cu 224 litri de motorina consumul normat de 26,61 litrii/100 km (stabilit conform notei de la fila 10 dosar fond).
Este adevărat că în cursul judecății în fond a litigiului, reclamanta nu s-a preocupat în a dovedi că a calculat corect consumul normat al autobuzului, prin raportare la particularitățile tehnice ale autobuzului, scop în care ar fi fost utilă consultarea unui expert, însă Curtea consideră că judecătorii fondului puteau și trebuiau să observe că, pe de-o parte, pârâtul nu s-a prezentat în instanță și nu a înțeles să conteste modul de evaluare prejudiciului, iar pe de altă parte, că înscrisurile depuse în probațiune de autoarea cererii se coroborează cu angajamentul de plată asumat de salariat la 8.12.2008, prin care acesta recunoaște cuantumul pagubei cauzate prin depășirea consumului de carburant și chiar achită o parte din suma datorată.
Ori, chiar dacă în actuala legislație a muncii angajamentul de plată nu mai constituie titlu executoriu și nu mai poate servi, în lipsa unei hotărâri judecătorești, ca instrument pentru efectuarea unor rețineri din salariu, el continuă să rămână un element probatoriu important pentru acțiunile în răspundere contractuală, pentru simplul fapt că salariatul recunoaște producerea pagubei și cuantumul acesteia.
Concluzionând asupra celor mai sus expuse, instanța de recurs apreciază că judecătorii fondului au interpretat eronat probatoriul administrat de reclamantă, împrejurare de natură a atrage incidența prevederilor art. 304 ind.1 pr. civ. motiv pentru care recursul reclamantei va fi admis, cu aplicarea art. 312 alin. 1. pr. civ. iar în baza art. 270 din Codul Muncii, Curtea va admite acțiunea și va obliga pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 848 RON, cu titlu de despăgubiri.
Se va lua act prin dispozitivul prezentei că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta Compania de Transport Public - A împotriva Sentinței Civile nr. 1075/25.06.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 1722/108/209.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că admite acțiunea reclamantei și obligă pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 848 RON, cu titlu de despăgubiri.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red. /28.10.2009
Tehnored.: //28.10.2009
2 ex./2009
Prim instanță.: Trib. A -,
Președinte:Dumitru PopescuJudecători:Dumitru Popescu, Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu
