Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 1452/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze
cu minori și de familie, de
conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.1452/ DOSAR NR-
Ședința publică din 24 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Mihail Lohănel JUDECĂTOR 2: Roxana Maria Trif
- - - - judecător
- - judecător
- grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții, și i () împotriva sentinței civile nr.1266/M pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 31 august 2009 în dosarul civil nr-. La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților. Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 3 noiembrie 2009, când partea prezentă a pus concluzii, așa cum rezultă din încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 10 noiembrie 2009, 17 noiembrie 2009 și apoi la 24 noiembrie 2009.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 1266/M/31.08.2009 Tribunalul Brașova admis in parte acțiunea formulata de reclamanta - SRL in contradictoriu cu parații, si.
A constatat ca pârâții au produs societății reclamante o pagubă materială în valoare de 24.592,22 lei.
A obligat fiecare parat la plata catre reclamanta a sumei de 8197,47 lei cu titlul de prejudiciu material.
A respins restul pretentiilor ca nefondate.
A obligat paratii la plata catre reclamanta a cate 367 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Prima instanță a reținut că între societatea reclamanta si parati s-au incheiat contracte individuale de munca, paratii, si fiind angajati la aceasta in functia de manipulator marfuri, sef departament si respectiv vanzator, incepand activitatea cu data de 11.09.2006, 12.09.2006 si respectiv 20.09.2006.
Reclamanta a sustinut ca paratii si-au desfasurat activitatea intr-un magazin nou infiintat al societatii, aspect confirmat de catre expert. Astfel, in raport se mentioneaza ca s-au analizat notele de receptii intocmite si semnate de catre cei trei parati, a livrarilor conform avizelor in perioada septembrie 2006-martie 2007, constatandu-se ca soldul in luna septembrie 2006 era 0.
In raportul de expertiza intocmit, expertul a mentionat ca paratii au fost convocati, insa acestia au dat doar telefonic relatii despre modul cum au desfasurat activitate in cadrul firmei, precizand ca paratul detine si copii ale caietelor in care isi inregistra iesirile din gestiune, ce nu fost insa depuse la dosar.
S-a aratat de catre expert in raportul intocmit si in cele doua raspunsuri la obiectiuni, ca diferenta intre stocul scriptic si cel faptic la data de 17.03.2007 cand s-a efectuat inventarul, era de 24.592,22 lei, insa numai daca, raportat la factura nr.-/14.09.2006 in valoare de 7836,03 lei, societatea emitenta - SRL S, a acordat societatii reclamante, conform clauzelor contractuale, sau pe fondul volumului de marfa achizionat, un discount global.
Avand in vedere ca in factura mentionata si depusa in copie lizibila la dosar (208 vol II) se mentioneaza ca suma reprezinta un discount extradeschidere de 5% de - 7836,03 lei, instanta a retinut ca aceasta suma reprezinta un discount global, astfel ca minusul in gestiune inregistrat de societate este de 24.592,22 lei.
Analizand coroborat probele administrate in cauza, respectiv inscrisurile depuse, raportul intocmit si absenta paratilor la administrarea interogatoriului, desi au fost legal citati cu aceasta mentiune, raportat la dispozitiile art.225 pr.civ. instanta a retinut ca acestia primeau efectiv gestiunea magazinului deschis in data de 12.09.2006, receptiile s-au facut in prezenta paratilor, iar acestia inchideau si deschideau magazinul prevazut cu sistem de alarma.
Răspunderea patrimonială se întemeiază pe dispozițiile art.270 alin. 1 din Codul Muncii, potrivit cărora salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Pentru a fi angajată răspunderea patrimonială, potrivit acestui text legal, se cer a fi îndeplinite mai multe condiții:cel care a produs paguba să aibă calitatea de salariat al angajatorului păgubit; fapta ilicită și personală a celui încadrat, săvârșită în legătură cu munca sa; prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția salariatului.
Aceste cerințe sunt întrunite în cauza de față.
Astfel, potrivit contractelor individuale de muncă depuse la dosar, pârâții au fost angajatii societatii parate.
Fapta ilicită a acestora constă în aceea că nu și-au îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, rezultând lipsuri in gestiune, faptă care este în legătură cu munca prestată în cadrul unității angajatoare.
Prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului este real și cert, fiind stabilit la suma de 24.592,22 lei.
În ceea ce privește raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, instanța a constatat că există legătură între fapta săvârșită și lipsurile constatate la inventar.
În ceea ce privește vinovăția pârâților, ca și în dreptul civil, întrucât Codul Muncii nu face nici o distincție, răspunderea patrimonială este angajată pentru toate formele vinovăției, fie intenție, fie culpă. Potrivit soluției consacrate de instanța supremă, în cazurile când se produc lipsuri în gestiune, actul de constatare a lipsei creează în sarcina angajatului o prezumție de culpă, pe care acesta o poate răsturna făcând dovada contrară prin acte legale care probează inexistența lipsurilor sau prin dovedirea unor cauze obiective care exclud culpa sa. În cauza de față pârâtii nu au răsturnat această prezumție de culpă, avand in vedere ca nu au depus la dosar intampinare si nu s-au prezentat in instanta nici cand au fost legal citati cu mentiunea personal la interogatoriu.
Față de considerentele expuse,în temeiul art.270 din Codul Muncii instanța a admis doar in parte acțiunea, in sensul ca paratii au fost obligati la plata sumei de 24.592,22 lei, cate 8197,47 lei, tinand cont si de principiul disponibilitatii partii, si nu 25.548,92 lei astfel cum s-a solicitat. Astfel, desi savarsirea unei fapte ilicite atrage raspunderea solidara a autorilor, avand in vedere ca reclamanta a solicitat obligarea fiecarui parat la plata partiala a minusului in gestiune, a obliga in solidar paratii ar echivala cu a acorda mai mult decat s-a cerut, reclamanta avand in acest caz posibilitati mai mari de recuperare.
Retinand culpa procesuala a paratilor, in temeiul dispozitiilor art.274 pr.civ. acestia au obligatia suportarii cheltuielilor de judecata efectuate de catre reclamanta, in cuantum de 1100 lei, compuse din 700 lei onorariu avocat si 400 lei onorariu expert. In consecință, aceștia au fost obligați fiecare la plata către reclamanta a sumei de 367 lei cu acest titlu.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții.
Toate cele trei recursuri cuprind același motive de critică referitoare la faptul că s-a reținut în mod greșit calitatea de gestionar a pârâților, chiar dacă ar fi fost gestionari nu există inventar în înțelesul dispozițiilor Legii nr. 82/1991, fapt reținut și în expertiza efectuată în cauză, și nici documente primare pentru verificarea realității celor susținute de reclamantă.
Examinând cauza, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că recursurile nu sunt fondate.
În ceea ce privește calitatea părților de gestionari instanța a reținut doar că prin neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu aceștia au cauzat lipsuri în gestiune și nu a afirmat că ar fi avut această calitate. De altfel, potrivit dispozițiilor art. 270 alin. 1 din Codul Muncii pentru a se atrage răspunderea patrimonială a angajaților nu este necesar ca aceștia să fie gestionari, ci trebuie îndeplinite cele cinci condiții impuse de lege și analizate de prima instanță.
Legat de inexistența inventarului în condițiile impuse de actul normativ indicat curtea constată că soluția instanței nici nu s-a bazat pe acest inventar ci pe concluziile expertizei efectuate în cauză, așa încât toate criticile referitoare la inventar sunt neavenite în cauză, așa cum sunt neavenite și cele referitoare la documentele primare, documente care au fost avute în vedere de expert.
Pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursurile.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, întrucât recurenții au căzut în pretenții vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de această cale de atac, constând în onorariu de avocat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurenții, și () împotriva sentinței civile nr.1266/M/31.08.2009 a Tribunalului Brașov.
Obligă recurenții să plătească intimatului suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Dorina
- - - - - -
GREFIER,
Red. /16.12.2009
Dact. /23.12.2009
- 7 exemplare -
Jud. fond -
-
Președinte:Mihail LohănelJudecători:Mihail Lohănel, Roxana Maria Trif, Dorina
