Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 150/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 150/2010
Ședința publică de la 01 FEBRUARIE 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Stoica președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Ana Doriani
- - - JUDECĂTOR 3: Mirela Pop
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului promovat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 1195/LM/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă avocat în calitate de reprezentant al reclamantei intimate - ROMÂNIA SRL P, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că reclamanta intimată - ROMÂNIA SRL Paî nregistrat la dosar întâmpinare, alături de delegația de reprezentare a apărătorului și o factură în cuantum de 595 lei pentru servicii de asistență juridică și reprezentare.
Instanța, reținând că nu sunt chestiuni prealabile de discutat ori cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului formulat de pârâta pentru motivele detaliate în întâmpinare. Învederează că în mod corect prima instanță a obligat pârâta să restituie unității suma achitată acesteia necuvenit, cauza fiind o eroare umană de introducere a datelor în programul de salarizare.
Cu cheltuieli de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr-, reclamanta - România SRL a chemat în judecată pe pârâta solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 4389 lei, reprezentând sumă încasată necuvenit cu titlu de drepturi salariale, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că pârâta este angajata societății, în prezent contractul individual de muncă al acesteia fiind suspendat pe perioada concediului pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, iar urmare unei erori de transcriere în pontajul aferent lunii ianuarie 2007, reclamantei i-a fost completată rubrica privitoare la acordul realizat ca fiind de 1109,8% în loc de 109,8% cât realizare efectiv.
Datele greșite din pontaj au fost introduse ulterior în programul de salarizare și drepturile salariale i-au fost calculate în mod eronat ca fiind de 7114 lei salariu brut, respectiv 5077 lei net în loc de 879 lei brut și respectiv 682 lei net, fiindu-i virat un avans de 210 lei și un rest de plată de 4861 lei, în luna ianuarie 2007.
Menționează că pârâta a beneficiat în mod nejustificat de o sumă de 4389 lei, neregula fiind sesizată abia în anul 2008 și că urmare discuției pe care a avut-o cu pârâta aceasta a precizat că știe despre ce e vorba, dar nu poate restitui suma din lipsă de bani.
Prin sentința civilă nr. 1195/LM/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr- s-a admis acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamanta - România SRL Pitești - Punct de lucru H împotriva pârâtei și în consecință a fost obligată pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 4389 lei reprezentând sumă încasată necuvenit cu titlu de drepturi salariale și suma de 476 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Din contractul individual de muncă înregistrat la nr. 7367/16.05.2006 la ITM H rezultă că pârâta este angajată la societatea reclamantă în meseria de montator subansamble, începând cu data de 2.05.2006, cu un salariu de bază brut lunar de 455 lei, iar prin actul adițional nr.15493/17.07.2006 la contractul individual de muncă începând cu data de 01.07.2006, salariul pârâtei a fost de 553 lei.
Din lista colectivă de prezență întocmită pe luna ianuarie 2007, rezultă că pârâta a fost pontată cu un procent de realizare a acordului de 1109,8.
Examinând aceste liste colective de prezență, întocmite pentru ceilalți salariați, se constată că procentele de realizare a acordului sunt de cel mult 109,8.
Din declarația dată de șeful de schimb precum și de managerul de producție, rezultă că de fapt procentul realizat de pârâtă este de 109,8 și că în luna ianuarie grupa din care făcea parte aceasta pute obține cel mult 115 - 118% și că este practic imposibil să se realizeze un procent de 1109,8% și că este datorat strict unei greșeli de scriere.
Prin urmare, pârâta nu avea cum să realizeze un procent de 1109,8% și că de fapt procentul realizat de aceasta a fost de 109,8 iar din greșeală a fost trecută cifra 1 de două ori, motiv pentru care s-a ajuns la un procent practic imposibil de realizat.
Cu acest procent de 1109,8 fost trecută din greșeală în pontaj, astfel că și drepturile salariale cuvenite pe luna ianuarie i-au fost calculate eronat, fiind-i stabilit un avans de 210 lei și un rest de plată de 4861 lei.
Din situația privind plata salariilor efectuată de pârâtă (fila 8 dosar) precum și din ordinul de plată a salariilor (fila 10 dosar) rezultă că reclamanta i-a plătit pârâtei pe luna ianuarie suma de 5077 lei net, în loc de 682 lei net, cât ar fi avut dreptul, conform procentului de 109,8 pe care l-a realizat.
Pentru grupa 28912 din care făcea parte și pârâta restul de plată era 472 lei la care se adaugă un avans de 210 lei deci în total 682 lei.
Conform prev.art.272 alin.1 din Codul Muncii, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
Văzând că pârâta a încasat în mod necuvenit suma de 4389 lei s-a admis ca întemeiată acțiunea formulată de reclamantă, iar pârâta a fost obligată în baza art.272 alin.1 Codul Muncii să restituie reclamantei suma de 4389 lei, reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit.
In baza art.274 Cod proc.civilă pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 476 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/199 pârâta, criticând-o de netemeinicie și solicitând modificarea ei, în sensul respingerii acțiunii.
În expunerea motivelor de recurs, a susținut că soluția instanței de fond estre greșită, întrucât angajatorul s-a sesizat după mai mult de 2 ani de la încasarea sumei. Nu are nici o culpă în producerea prejudiciului, vinovat de producerea erorii este personalul reclamantei care are ca și atribuții de serviciu întocmirea fișelor de plată.
Intimata - România SRL Pitești - punct de lucru a depus întâmpinare în recurs, solicitând respingerea acestuia, arătând în esență că sentința instanței de fond este temeinică și legală. Încasarea sumei de bani din cauza unei erori umane nu poate constitui temei al îmbogățirii fără justă cauză.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod procedură civilă, a reținut că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Conform art. 272 alin 1 din Codul Muncii, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
Reclamanta nu contestă încasarea unei sume mai mari decât cea care i se cuvenea, apărările acestei se circumscriu faptului că nu are nici o culpă în producerea prejudiciului în patrimoniul reclamantei.
Obligația de restituire instituită de art. 272 alin 1 din Codul Muncii își are izvorul în instituția juridică a îmbogățirii fără justă cauză. Este logic și echitabil ca pentru munca prestată corespunzător funcției exercitate, salariul să fie primit în consecință. Salariatul are obligația de a restitui sumele încasate necuvenit independent de culpa sa în producerea prejudiciului, motiv pentru care această apărare a recurentei urmează a fi înlăturată.
Nu prezintă de asemenea relevanță în speță faptul că reclamanta a descoperit această pagubă după trecerea unui interval mai mare de 2 ani, întrucât acțiunea putea fi formulată în termen de 3 ani de la data plății (februarie 2007), termen de prescripție prevăzut de art. 283 alin 1 litera c din Codul Muncii, care prevede că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Față de cele ce preced, sentința fiind legală și temeinică, nefiind incident nici unul din motivele de casare sau modificare a hotărârii prev. expres și limitativ de art.304 punct 1-9 cod procedură civilă, Curtea, în conformitate cu prevederile art. 312 din Codul d e procedură civilă va respinge ca nefondat recursul de față.
Conform art. 274 Cod de procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea părții adverse, să plătească cheltuielile de judecată. Întrucât recurenta a căzut în pretenții, calea de atac formulată fiind respinsă, va fi obligată să plătească intimatei Pitești suma de 595 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, respectiv onorariu avocat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 1195/LM/11.06.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatei Pitești suma de 595 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1.02.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Tehnored MP/5.02.2010
Jud.fond- A,
Președinte:Manuela StoicaJudecători:Manuela Stoica, Ana Doriani, Mirela Pop
