Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 156/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 156/2010
Ședința publică de la 01 FEBRUARIE 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Stoica președinte secție
- - - JUDECĂTOR 2: Ana Doriani
- - - JUDECĂTOR 3: Mirela Pop
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului promovat de pârâta Casa Județeană de Pensii H împotriva sentinței civile nr. 1483 din 13.10.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal efectuat în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, față de actele și înscrisurile depuse în dosar și împrejurarea că recurenta solicită judecarea pricinii în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Constată că prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr.2127/97/16.04.2009, precizată, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII H și Colegiul Național D, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata ajutorului de deces, în cuantum de 5 salarii ale defunctului G - cadru didactic de predare (profesor) la unitatea de învățământ menționată, din bugetul asigurărilor sociale, actualizată în funcție de rata inflației la data plății.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat în esență că, deși art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, art.35 alin.3 lit. d, Contractul colectiv de muncă unic la nivelul Inspectoratului Școlar al jud. H și art.36 alin.5 lit. c din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ prevăd în cazul decesului unui cadru didactic un ajutor de deces în cuantum de 5 salarii ale persoanei decedate din bugetul asigurărilor sociale, pârâții nu au pus nici până în prezent în aplicare dispozițiile legale menționate, privând-o de un drept cuvenit.
In drept au fost invocate prev. Legii nr.128/1997, CCM la nivel de ramură și CCM la nivelul Inspectatului Școlar al jud. H, Legea nr.130/1996, Legea nr.19/2000 și Decizia Curții Constituționale nr.248/2008.
Prin precizarea de acțiune depusă pentru termenul de judecată din 29.10.2009 reclamanta a arătat că solicită obligarea pârâtei Colegiul Național D la plata ajutorului de deces, iar pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII H să fie obligată să vireze din bugetul asigurărilor sociale suma necesară plăților ajutorului solicitat.
Prin întâmpinare pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII Has olicitat respingerea acțiunii, invocând în principal excepția lipsei calității procesuale pasive.
In susținerea excepției pârâta a arătat că asiguratul decedat G se încadrează în prev.art.5 alin.1 pct. I din Legea nr.19/2000, situație în care plata ajutorului de deces se face de către angajator. S-a invocat Ordinul nr.340 din 4 iunie 2001 pentru aprobarea normelor de aplicare a prev. Legii nr.19/2000, cap. D, pct.4, lit. a și b în care se precizează că plătitorii de drepturi de asigurări sociale sunt persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea personalul angajat pe bază de contract individual de muncă care au și calitatea de angajator. In consecință, CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII a solicitat admiterea excepției invocate și respingerea acțiunii formulate față de această instituție, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane juridice fără calitate procesuală pasivă.
In subsidiar, CJP Has olicitat respingerea acțiunii reclamantei ca nelegală și netemeinică, motivat de faptul că în conformitate cu art.128 alin.2 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii, cuantumul ajutorului de deces se stabilește anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat și nu poate fi mai mic decât valoarea salariului mediu brut pe economie prognozat și făcut public de către CNPAS, conform prev.art.5 alin.3.
Întrucât ambele legi invocate (Legea nr.128/1997 și Legea nr.19/2000) au aceeași forță juridică, prev.art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997 fiind contrare art.126 alin.2 din Legea nr.19/2000 cu referire la art.20 lit. a din Legea nr.380/2005, în mod evident acestea au fost abrogate prin art.198 teza finală a Legii nr.19/2000.
Prin sentința civilă nr. 1483/LM/13.10.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- s-a admis acțiunea în conflict de drepturi formulată și precizată de reclamanta împotriva pârâților CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII H și Colegiul Național.
A fost obligat pârâtul Colegiul Național să-i plătească reclamantei ajutorul de deces în cuantum de 5 salarii, prevăzut de art.106 din Legea nr.128/1997, actualizat cu rata inflației la data plății.
A fost obligată pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII H să vireze din bugetul asigurărilor sociale suma necesară plății ajutorului solicitat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta este soția defunctului G, decedat la 24.12.2008.Numitul Gaf ost încadrat la Colegiul Național ca profesor titular grad didactic I, pe catedra de matematică, până la data decesului. Din adeverința nr.1553/12.08.2009 eliberată de Colegiul Național D rezultă că defunctul a avut în luna anterioară decesului un salariu în cuantum de 3253 lei, compus din salariu de încadrare în sumă de 1892 lei, 473 lei gradație de merit, 237 lei spor de diriginte și 651 lei spor vechime.
In conformitate cu art.98 alin.1 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, modificată și completată, asigurații sistemului public de pensii au dreptul la ajutor de deces, care se achită de către angajator, în termen de 24 de ore de la solicitare, în cazul decesului asiguratului, potrivit art.135 din Legea nr.19/2000.
Prin art.126 din Legea nr.19/2000 s-a prevăzut că în cazul decesului asiguratului sau al pensionarului, beneficiază de ajutor de deces o singură persoană, care face dovada că a suportat cheltuielile ocazionate de deces și care poate fi după caz soțul supraviețuitor, copilul, părintele, etc, iar în cuprinsul alin.2 al aceluiași articol se menționează că anual, cuantumul ajutorului de deces se stabilește prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat și nu poate fi mai mic decât valoarea salariului mediu brut pe economie prognozat și făcut public de către CNPAS conform prev.art.5 alin.3.
Statutul personalului didactic adoptat prin Legea nr.128/1997, prin art.106 alin.2, în cazul decesului unui cadru didactic sau didactic auxiliar, recunoaște în favoarea celor îndreptățiți un ajutor de deces în cuantum de 5 salarii ale persoanei decedate, menționând că acesta se acordă din bugetul asigurărilor sociale.
Reclamantei, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului G - cadru didactic la Colegiul Național D, nu i s-a achitat ajutorul de deces solicitat, în conformitate cu Legea nr.128/1997, CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII comunicând la solicitarea unității de învățământ că acordarea ajutorului de deces se impune a se face conform Legii nr.19/2000, respectiv doar la nivelul unui salariu mediu brut pe economie, iar pentru alte drepturi stabilite prin legi speciale sau contracte colective de muncă, competența revine angajatorului.
Această apărare a fost înlăturată. Potrivit Legii nr.130/1996, contractele colective de muncă constituie legea părților, de respectarea clauzelor stipulate în cuprinsul contractului fiind ținute părțile contractante, în consecință obligațiile asumate de angajator nu pot fi extinse față de terțe persoane. In cauză însă, dreptul la ajutorul de deces în discuție este reglementat nu doar în cuprinsul contractelor colective de muncă, ci și în Legea nr.128/1997. Or, această lege, deși prevede că ajutorul de deces se plătește de angajator (în concordanță cu prev.art.135 lit. a din Legea nr.19/2000), precizează expres că aceste sume sunt achitate din bugetul asigurărilor sociale de stat, iar în conformitate cu art.139 din Legea nr.19/2000, CNPAS administrează și gestionează sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Cum dispozițiile menționate au caracter imperativ, iar unitatea școlară nu are prevăzute fonduri cu asemenea destinație, obligația de a suporta aceste cheltuieli îi revine CASEI JUDEȚENE DE PENSII, angajatorul având doar obligația de a efectua plata, însă din sumele virate de CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII.
Contrar susținerilor pârâtei, disp.art.106 din Legea nr.128/1997 nu au fost abrogate nici expres și nici implicit prin art.198 din Legea nr.19/2000, text ce a abrogat doar "dispozițiile contrare" legii. In acest sens se apreciază că nu sunt incidente nici disp.art.65 alin.1 din Legea nr.24/2000, privind tehnica legislativă, cu referire la prezumția abrogării implicite, textul de lege invocat în apărare de pârâtă, vizând doar cazul imposibilității identificării tuturor normelor legale contrare noii legi.
In speță, Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale constituie cadrul general în materie, în raport de care Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic este o lege specială care se aplică cu prioritate, completându-se cu reglementările din legea generală.
De altfel, chiar art.126 alin.2 din Legea nr.19/2000 instituie doar un plafon minim (nu și maxim) pentru ajutorul de deces, care nu poate fi mai mic decât salariul mediu brut pe economie, iar art.14 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice nu doar că nu interzice ci chiar menționează că la determinarea cheltuielilor bugetare se au în vedere autorizările conținute în legile bugetare și înlegile specifice. Norma menționată interzice doar efectuarea unor cheltuieli pentru care nu există bază legală, ceea ce nu este cazul, câtă vreme art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997 este în vigoare.
Afirmația pârâtei că prin acordarea ajutorului de deces într-un cuantum superior celui reglementat de Legea nr.19/2000 s-ar încălca principiul egalității participanților la sistemul public de asigurări sociale în sensul asigurării unui tratament nediscriminatoriu nu poate fi reținută. Prevederile art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997 au făcut obiectul controlului constituționalității în raport cu disp.art.16 alin.1 și art.47 alin.2 din Constituție tocmai în privința cuantumului ajutorului de deces mai mare acordat cadrelor didactice decât cel reglementat de Legea nr.19/2000.
In considerarea celor ce preced, acțiunea reclamantei, astfel cum a fost precizată apare pe deplin fondată, fiind admisă pe cale de consecință.
In vederea unei despăgubiri integrale, având în vedere devalorizarea monedei naționale, s-a dispus actualizarea sumelor datorate prin aplicarea indicilor de inflație până la data plății.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999 pârâta Casa Județeană de Pensii H, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea ei, în sensul respingerii acțiunii, iar în subsidiar respingerea acesteia doar față de pârâta Casa Județeană de Pensii H.
În expunerea motivelor de recurs a susținut că soluția instanței de fond estre nelegală, fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor legale incidente.
Din interpretarea coroborată a art. 5, 7, 98, 126, 128, 135, 139 și 27 din Legea nr. 19/2000 reiese faptul că ajutorul de deces se plătește de către angajator, prin reținerea din contribuțiile de asigurări sociale datorate a sumei corespunzătoare, fără contribuția Casei Județene de Pensii.
În mod eronat a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă, deoarece nu este în discuție plata vreunui ajutor de deces pentru un pensionar.
Apreciază că obligarea CJP H la virarea ajutorului de deces în cuantum de 5 salarii este greșită, pe de o parte, pentru că nu s-a probat că reclamanta nu a primit acești bani de la unitatea școlară, iar pe de altă parte nu are suport legal, întrucât CJP nu încasează contribuțiile asiguraților și nu poate vira din bugetul asigurărilor sociale de stat sume de bani unor persoane. Cât privește cuantumul acestui ajutor de deces, arată ca art. 106 alin 2 din Legea nr. 128/1997 a fost abrogat la intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000.
CURTEA, analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate cât și din oficiu conform cerințelor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, în limitele statuate de art.306 alin.2 Cod procedură civilă, a reținut că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În susținerea pretențiilor sale, reclamanta a invocat prevederile art. 106 alin. 2 din Legea nr. 128/1997. Acest act normativ este o lege specială care reglementează statutul cadrelor didactice și prevede anumite drepturi specifice acestora. Legea nr. 128/1997 a intrat în vigoare anterior Legii nr. 19/2000, care reprezintă legea generală în materia asigurărilor sociale.
În situația în care un anumit drept (în speță, ajutorul bănesc la decesul salariatului) este prevăzut atât într-o lege specială anterioară, cât și într-o lege generală ulterioară, care nu abrogă expres prima reglementare, acest aparent conflict de legi este rezolvat în favoarea legii speciale, mai favorabile, conform principiului de drept conform căruia o lege generală ulterioară nu abrogă o lege specială anterioară decât dacă prevede expres acest lucru.
Un argument în plus în sensul neabrogării art. 106 alin. 2 din Legea nr. 128/1997 prin Legea nr. 19/2000 este acela că atunci când legiuitorul a dorit abrogarea acestui text legal, a precizat-o expres ( art. 48 din Legea nr. 330/2009).
Astfel, art. 48 din Legea - cadru nr. 330/2009 ( lege organică ca și legea nr. 19/2000) prevede următoarele:
(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:
40. Art. 49 alin. (2) și (3), art. 50 alin. (2), (3), (4), (6), (7), (8), (11), (12) și (13), art. 51 alin. (1), (2), (4), (5) și (7), art. 89, 90 alin. (2), (3), (4), (6), (7), (9), (10), (11) și (12), art. 91 alin. (1), art. 94 alin. (4),<LLNK 11997 128 10 202 106 41>art. 106 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Or, dacă intenția legiuitorului ar fi fost aceea de a abroga acest articol prin Legea 19/2000 sau dacă l-ar fi considerat abrogat anterior, introducerea în noua lege a salarizării a art. 48 privind abrogarea expresă nu ar fi avut nici un sens.
Susținerile recurentei Casa Județeană de Pensii H privind posibila plată făcută anterior soluționării cauzei de către unitatea școlară urmează a fi înlăturate, cu motivarea că reclamanta a chemat în judecată și unitatea fostă angajatoare - Colegiul Național H, care a fost citată în cauză, iar în situația în care ar fi efectuat o asemenea plată ar fi adus acest lucru la cunoștința instanței.
În consecință, reclamanta, în calitate de moștenitoare al defunctului G, este îndreptățită la acordarea ajutorului bănesc de deces, astfel cum este acesta reglementat de art. 106 alin. 2 din Legea nr. 128/1997, respectiv într-un cuantum de 5 salarii ale persoanei decedate.
Cu privire la dispoziția instanței ca recurenta Casa Județeană de Pensii H să vireze din bugetul asigurărilor sociale suma reprezentând ajutorul de deces, se reține că aceasta are la bază dispozițiile art. 106 alin. 2 din Legea nr. 128/1997, care prevede că în caz de deces al unui cadru didactic sau personal didactic auxiliar, cuantumul ajutorului acordat celor îndreptățiți este de 5 salarii ale persoanei decedate,din bugetul asigurărilor sociale.
În consecință, textul legal indică atât cuantumul ajutorului de deces, cât și sursa de plată a acestuia, și anume bugetul asigurărilor de stat, instituind o excepție de la dispozițiile art. 135 din Legea nr. 19/2000 care se referă la plata ajutorului de deces de către angajator pentru situația în care a decedat salariatul.
În situația indicată în legea specială această plată se face din bugetul asigurărilor de stat, administrat și gestionat, potrivit art. 139 din Legea nr. 19/2000, de CNPAS, care în conformitate cu art. 144 alin 1 litera e din legea nr. 19/2000colectează și virează contribuțiile de asigurări sociale, potrivit legii și, în plus,îndrumă și controlează modul de aplicare a dispozițiilor legale de către casele teritoriale de pensii.
Față de aceste dispoziții legale, calitatea procesuală pasivă a recurentei în prezentul proces apare a fi justificată, iar obligația de a vira sume reprezentând ajutorul de deces prevăzut de art. 106 din Legea nr. 128/1997 își are originea în chiar acest text de lege.
Actualizarea sumei acordate reclamantei, dispusă de instanța de fond și criticată de recurentă, se impune întrucât dreptul de a primi suma de bani s-a născut în patrimoniul soției supraviețuitoare la data decesului, 24.12.2008, și nici până în prezent nu a fost achitată. Actualizarea sumei datorate cu indicii de inflație se aplică în considerarea îndeplinirii exacte a unei obligații de plată în condițiile procesului inflaționist din economie, întrucât, conform art. 1084-1086 din Codul civil, prejudiciul suferit de către creditor datorită neexecutorii la termen a unei obligații trebuie să cuprindă pierderea efectiv suferită ( cuantumul ajutorului de deces) și câștigul nerealizat, acoperit în acest caz de actualizarea sumei cu indicele de inflație stabilit de instituțiile statului abilitate în acest sens.
Față de cele ce preced, sentința fiind legală și temeinică, nefiind incident nici unul din motivele de casare sau modificare a hotărârii prev. expres și limitativ de art.304 punct 1-9 Cod procedură civilă, Curtea, în conformitate cu prevederile art. 312 din Codul d e procedură civilă va respinge ca nefondat recursul de față.
(continuarea deciziei civile nr.156/2010)
*****
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta Casa Județeană de Pensii H împotriva sentinței civile nr. 1483/LM/13.10.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 1.02.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Tehnored. MP/08.02.2010
Jud.fond- I,
Președinte:Manuela StoicaJudecători:Manuela Stoica, Ana Doriani, Mirela Pop
