Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 153/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 153
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier- - -
**************
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâții G, împotriva sentinței civile nr. 1283 din 06.09.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă Centru de Cercetare Dezvoltare pentru Cultura pe, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurent pârât G reprezentat de avocat C, recurent pârât asistat de avocat C și intimat reclamant Centru de Cercetare Dezvoltare pentru Cultura pe prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, consilier juridic M pentru intimat reclamant depune întâmpinare la motivele de recurs. Avocat C pentru recurenții pârâți arată că nu solicită termen pentru observare.
Nemaifiind cererii de formulat excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Avocat pentru recurenții pârâți solicită admiterea recursului pentru considerentele formulate în scris și modificarea în tot a sentinței pronunțate de Tribunalul Dolj fiind netemeinică și nelegală iar pe fond respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulată de reclamanta. Depune concluzii scrise, cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimat reclamant, pune concluzii de respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Dolj ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului civil de fata;
Prin acțiunea înregistrată la data de 28.11.2006, reclamantul Centrul de Cercetare Dezvoltare pentru Cultura pe a chemat în judecată pe pârâții și G, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 7678,73 RON, reprezentând prejudiciul cauzat unității prin executarea necorespunzătoare a sarcinilor de serviciu care le reveneau, precum și la plata dobânzii legale aferente sumei menționate, calculată începând cu data de 01.07.2005 (momentul la care a operat prescripția dreptului unității de a efectua executarea silită în vederea recuperării creanței) și până la data achitării efective a prejudiciului.
În motivare, reclamanta a arătat că, în urma verificării efectuată de Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi D, s-a constatat că nu au fost luate măsurile legale pentru urmărirea și recuperarea unor creanțe pe care le deținea unitatea reclamantă față de diverși clienți, printre care și SC NATURIN SA
Acesteia s-au livrat fructe în valoare de 7678,73 lei RON, sumă ce a fost recuperată de la beneficiar, prescriindu-se dreptul unității de a solicita executarea silită. Unitatea a fost astfel prejudiciată datorită neglijenței pârâților care deținea funcția de contabil șef și G, directorul societății.
În drept, acțiunea este întemeiată pe dispoz.art.270-271 din Codul muncii.
La termenul din 15.01.2007, pârâții au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, considerând că reclamanta a depășit termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art.283 lit.c Codul muncii.
Pe fondul cauzei, au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâții au mai arătat că nu există o faptă culpabilă care să le atragă răspunderea patrimonială întrucât au luat toate măsurile pentru recuperarea sumelor datorate de debitoarea SC
La termenul din 03.09.2007 reclamanta și-a redus cuantumul pretențiilor, solicitând obligarea pârâților la plata sumei de 6013,73 RON.
Tribunalul Dolj -Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, prin sentința nr.1283 din 6 septembrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocat de pârâți.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamant Centrul de Cercetare Dezvoltare pentru Cultura pe.
A obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 6013,73 lei fiecare proporțional cu salariul net de la data de 01.03.2006 precum și dobânda legală aferentă sumei datorate începând cu data de 28.11.2006.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâți, instanța a considerat-o neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o pentru următoarele considerente:
La data de 18.08.1999, între societatea reclamantă și SC NATURIN SA Sai ntervenit contractul de vânzare-cumpărare nr.17.
Dată fiind reaua credință a debitoarei în îndeplinirea obligațiilor asumate prin contract, reclamanta a obținut ordonanța nr.1193/22.04.2002 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr.1157/COM/2002, definitivă la data de 23.06.2002. Aceasta este data de la care, în decursul termenului de 3 ani, respectiv până la 23.06.2005 reclamanta își putea îndestula patrimoniul prin recuperarea debitului de la SC SA
Conform dispozițiilor art.283 lit.c Codul muncii, răspunderea patrimonială a salariaților față de angajator se poate stabili în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Cum răspunderea contractuală a SC NATURIN SA s-a prescris la data de 23.06.2005, de la această dată s-a născut dreptul unității de a angaja răspunderea patrimonială a salariaților săi pentru pagubele materiale aduse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor (art.270 al.1 Codul muncii ).
Astfel, data de 28.11.2006 când reclamanta a formulat acțiune în răspundere patrimonială împotriva pârâților se situează înlăuntrul termenului de prescripție prevăzut de art.283 al.1 lit.c Codul muncii, și în consecință, va fi respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâți.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat și a reținut următoarele:
În perioada 1999-2006, pârâții și G au îndeplinit funcțiile de contabil șef și, respectiv, director la societatea reclamantă iar conform Regulamentului de Organizare și Funcționare și regulamentului de Ordine Interioară, cele două funcții prevedeau atribuții și responsabilizări în aria urmăririi și recuperării creanțelor.
Prin procesul verbal întocmit în ședința Consiliului și de Administrație s-a hotărât trecerea sumelor datorate de SC NATURIN SA S în contul din afara bilanțului "debitori scoși din activ și urmăriți în continuare".
În îndeplinirea obligațiilor lor, cei doi pârâți au inițiat urmărirea debitoarei SC NATURIN SA S prin obținerea ordonanței nr.1193/22.04.2002 a Tribunalului Dolj, definitivă la 23.06.2002.
În termenul de prescripție de 3 ani prevăzut de art.405 al.1 pr.civ. pârâții au cerut executarea silită, depunând titlu executoriu la BEJ la data de 18.11.2002, formându-se dosarul de executare nr.153/2002.
Conform adresei emisă de BEJ (fila 114 dosar), dosarul de executare privind pe debitoarea SC NATURIN SA Saf ost preluat de BEJ în luna octombrie 2004 de la BEJ.
Din dosarul de executare - aflat în copie la dosarul cauzei - reiese că terțul poprit Bank - Agenția Sav irat în contul societății reclamante suma de 1665 RON din totalul de 7678,73 RON datorat de debitoarea SC NATURIN SA S, fapt confirmat de reclamantă prin adresa nr.670/26.03.2003.
Ulterior, reclamanta a mai depus o cerere de continuare a executării la 17.06.2003.
De la această dată, reclamanta nu a mai stăruit în vederea continuării executării silite a debitoarei, astfel că la 15.11.2004 s-a constatat perimată executarea silită.
De la această dată, reclamanta nu a mai stăruit în vederea continuării executării silite a debitoarei, astfel că la 15.11.2004 s-a constatat perimată executarea silită.
În 2007 reclamanta a încercat să continue executarea prin intermediul BEJ, însă acest lucru nu a mai fost posibil, întrucât executarea silită era prescrisă, culpa aparținând pârâtului, care a ocupat funcția de contabil șef până la data de 01.04.2006, conform deciziei nr.9/31.03.2006 și pârâtului G, care a ocupat funcția de director până la data de 06.06.2006, conform deciziei nr.97/05.06.2006.
Deși până la 23.06.2005 se aflau înăuntrul termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită și aveau astfel posibilitatea de a porni o nouă executare silită, pârâții nu au făcut acest lucru, dând dovadă de pasivitate și determinând prescrierea posibilității societății reclamante de a recupera debitul de la SC NATURIN SA
Instanța a constatat că cei doi pârâți, prin neîndeplinirea obligațiilor ce le reveneau, adică din vina și în legătură cu munca lor, au produs un prejudiciu reclamantei de 6013,73 RON de care se fac răspunzători proporțional cu salariul net al fiecăruia de la data de 01.03.2006 (ultima lună în care ambii pârâți au fost angajați reclamantei).
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții G și a criticând-o pentru nelegalitate și netemenicie.
În acest sens arată că, hotărârea instanței este dată cu aplicarea greșită a legii și lipsită de temei legal, nefiind îndeplinite condițiile esențiale pentru a fi angajată răspunderea patrimonială.
La data de 11.02.22002 Consiliul și de Administrație al reclamantului intimat a aprobat trecerea pe costuri a sumelor de bani datorate de unii clienți nesolvabili printre care și SC NATURIN SA S, astfel că nu mai putea reținută fapta culpabilă a recurenților, iar situațiile financiare, precum și bugetul de venituri și cheltuieli au fost aprobate și avizate de
În aceste condiții nu poate fi reținută o faptă personală a recurenților și inexistența prejudiciului patrimonial cert, rezultă din evidența contabilă, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prev. de art.270 din Codul muncii.
Cu atât mai mult titlul executoriu adică Ordonanța 1193 din 22.04.2002 a Tribunalului Dolja fost pusă în executare prin depunerea acestuia la BEJ la 18.11.2002, când s-a format dosarul de executare 152/2002 făcându-se toate demersurile pentru recuperarea debitului și nu au cunoscut când a fost preluat acest dosar de executare de către BEJ.
Solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Prin întâmpinare, intimatul recurent solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică, arătând că în mod corect instanța a apreciat că recurenții nu și-au îndeplinit obligațiile și din vina și în legătură cu munca lor au produs prejudiciul în valoare de 6013,73 lei.
În mod corect s-a reținut că aceștia aveau la dispoziție 3 ani pentru a executa silit sentința 1193 din 22.02.2002, astfel că au dovedit neglijență în atribuțiile de serviciu și la 23.06.2005 când s-a prescris dreptul unității de a recupera creanța, recurenții pârâți aveau calitatea de salariați.
Nu poate fi primită apărarea recurenților pârâți că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale întrucât fapta ilicită și personală a acestora rezultă din aceea că nu și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu, deși erau răspunzători de urmărirea și încasarea debitorilor restanți, nu au luat măsuri pentru continuarea recuperării debitului, astfel că prescrierea dreptului material la acțiune a dus la diminuarea patrimoniului unității.
Prejudiciul este real, cert, material și nu a fost reparat, iar raportul de cauzalitate constă în pasivitatea pârâților pentru că nu au luat măsuri de continuarea recuperării creanței și vinovăția o reprezintă faptul că au dat dovadă de neglijență și imprudență în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu pentru că la 11.02.2002 s-a aprobat trecerea creanței în contul debitori scoși din activ și urmăriți în continuare, astfel că membrii consiliului de administrație nu răspund pentru prejudicii sau greșeli în administrarea unității săvârșită de conducerea operativă a acesteia.
Recursul se admite pentru considerentele care se vor expune:
Din examinarea sentinței, prin prisma motivelor invocate, a actelor si lucrărilor dosarului si din oficiu, conform art.304/1 Cod proc.civ. Curtea constata ca sunt întemeiate criticile recurenților privind aplicarea greșita a art.270 din Codul muncii.
Astfel, potrivit textului menționat " Salariații răspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale
produse angajatorului din vina si in legătura cu munca lor.
Salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majora sau de alte cauze neprevăzute si care nu puteau fi înlăturate si nici de pagubele care se încadrează in riscul normal al serviciului ".
In speța, nu se poate retine ca prejudiciul a fost produs angajatorului din vina si in legătura cu munca recurenților, care au îndeplinit funcția de director si contabil sef,in condițiile in care la data de 11.02.2002 Consiliul de administrație a aprobat includerea pe costuri a unor produse declasate si a unor clienți insolvabili, printre care si SC Naturin S, pentru suma de 76 787 339 lei.
Chiar daca la acea data s-a dispus trecerea sumei in contul din afara bilanțului "Debitori scoși din activ si urmăriți in continuare ",a rezultat din actele dosarului ca recurenții au depus diligente pentru punerea in executare a debitului si in acest sens, fost investit executorul judecătoresc ( dosar executare nr.153/2002) si apoi a fost preluat de BEJ in octombrie 2004.
De asemenea la data de 17.o6.2003, intimata prin reprezentanții legali a efectuat o cerere de continuarea executării, astfel ca nu se poate retine in sarcina recurenților neîndeplinirea obligațiilor legale, in condițiile in care urmăreau recuperarea pagubelor produse prin birourile din subordine si sub acest aspect nu a fost dovedita culpa recurenților.
Cu atât mai mult, ca urmare a demersurilor făcute de recurenți din debitul total datorat de SC Naturin SA S s-a recuperat la 18.02.2003 suma de 1665 lei, astfel ca nu se poate retine existenta unei fapte ilicite si personale a celor doi salariați săvârșita in legătura cu munca acestora.
Nu se poate retine, ca intimatul reclamant a făcut dovada neglijentei in îndeplinirea atribuțiilor de serviciu de către recurenții parați, astfel ca in mod greșit instanța a reținut ca fiind îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii patrimoniale prev.de art.270 din Codul muncii.
De aceea, nu pot fi primite nici susținerile din întâmpinare ca recurenții parați nu au luat masurile legale pentru recuperarea debitului in condițiile in care aceștia au pus in executare titlul executoriu, investind executorul judecătoresc, astfel ca nu se poate retine ca nu si-au îndeplinit atribuțiile de serviciu.
În aceste condiții nu pot fi primite nici susținerile din întâmpinare în sensul că sunt îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii patrimoniale și nici nu s-a făcut dovada neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu de către recurenții pârâți.
Așa cum rezulta din actele dosarului evidenta acestor debite se afla la alte persoane decât recurenții parați, astfel ca si din acest punct de vedere nu se poate retine o culpa exclusiva a celor doi recurenți, in cauza nefiind îndeplinite condițiile răspunderii patrimoniale.
Ca atare, in temeiul art.312 proc.civ. si art.304 pct.9 proc.civ. se admite recursul si se modifica sentința in sensul respingerii acțiunii reclamantului intimat.
In temeiul art.274 proc.civ. intimatul reclamant datorează recurenților parați suma de 6oo lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de judecata, cu privire la care au depus acte doveditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâții G, împotriva sentinței civile nr. 1283 din 06.09.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă Centru de Cercetare Dezvoltare pentru Cultura pe.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Obligă reclamantul către pârâți la 600 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
Ex.4//30.01.2008
Jud.fond.
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Marian Lungu
