Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 1560/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1560/R/2008
Ședința publică din 09 iulie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
-
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta -B ( B) împotriva sentinței civile nr.1107/F din 19 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, privind și pe pârâții-intimați și având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantei-recurente, consilier juridic și reprezentanta pârâților-intimați, avocat din Baroul Bistrița -
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că recursul este declarat și motivat în termen legal, și a fost comunicat intimaților.
Se constată că prin serviciul de registratură al instanței, la data de 02 iulie 2008, pârâții-intimați, prin avocat din Baroul Bistrița -N a depus întâmpinare (prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea reclamantei-recurente la plata cheltuielilor de judecată).
Reprezentanta reclamantei-recurente, consilier juridic depune împuternicire la dosar.
Se înmânează reprezentantei reclamantei-recurente un exemplar din întâmpinare.
Reprezentanta pârâților-intimați depune la dosar "Concluzii" pe care le susține oral și chitanța care atestă plata onorariului avocațial de 1000 lei.
Se înmânează reprezentantei pârâților-intimați un exemplar din "Concluzii".
Reprezentantele părților declară că nu au de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, instanța declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei-recurente B ( B) solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, desființarea în tot a sentinței atacate, și rejudecând cauza, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în fața instanței de fond, pentru motivele arătate pe larg în memoriul de recurs.
Reprezentanta pârâților-intimați solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele arătate pe larg prin întâmpinarea și concluziile depuse la dosarul cauzei, și obligarea reclamantei-recurente la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial de 1000 lei, conform chitanței depuse la dosarul cauzei.
CURTEA:
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1107/F din 19.12.2007 pronunțată de Tribunalul Bistrița - în dosarul nr-, fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei - SA împotriva pârâților și.
Pentru hotărî astfel, prima instanță reținut că pârâții și sunt angajați ai SNP "" SA- Sucursala B-N, având calitatea de gestionari la Secția de Comercializare
Ca urmare a efectuării mai multor inventare, la anumite perioade de timp în anii 2005-2006 de reclamanta - "" SA, la produsele petroliere aflate în gestiunea pârâților, respectiv în data de 20.11.2005, 19.12.2005, 20.01.2006, 20.03.2006 și 20.05.2006 ocazie cu care s-au încheiat procesele-verbale nr.839/22.11.2005, nr.929/21.12.2005, nr.92/24.01.2006, nr.332/21.03.2006 și nr.493/23.05.2006 de valorificare a fiecărui inventar, s-au stabilit lipsuri nejustificate în gestiune la Secția de comercializare Bac ăror contravaloare se ridică la suma de 11.421,49 lei RON.
Codul muncii reglementează în art. 269 - 277 răspunderea patrimonială în domeniul dreptului muncii atât a angajatorului cât și a angajaților, care este o răspundere ce izvorăște din contractul individual de muncă și se întemeiază pe normele și principiile răspunderii civile contractuale, însă cu particularitățile determinate de specificul raporturilor de muncă.
Potrivit art.270 alin. l Codul muncii, salariații răspund patrimonial pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, ceea ce duce la concluzia că pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială a angajaților față de angajator se impune a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: calitatea de salariat a persoanei ce a produs prejudiciul; fapta prin care s-a produs prejudiciul să aibă un caracter ilicit și să fie săvârșită în legătură cu munca sa; prejudiciul să fie real, cert, material, direct și nereparat; existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu precum și vinovăția salariatului.
Îndeplinirea cumulativă a acestor condiții în sarcina pârâților, astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză și însușite și de instanță, nu este realizată, în acest caz nu există prejudiciu imputabil salariaților. de carburanți puse în evidență cu ocazia inventarelor reprezintă pierderi normale aferente STĂRII TEHNICE A DEPOZITULUI B și nu reprezintă pagubă în patrimoniul societății imputabilă gestionarilor.
În această situație nici vinovăția (culpa) pârâților în conformitate cu dispozițiilor art.270 alin.2 Codul muncii nu poate fi reținută.
Astfel, în conformitate cu disp.art.270 alin.2 Codul muncii, "Salariații nu răspund de pagubele provocate din alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate", cu toate că fapta este prejudiciabilă.
În speță, starea tehnică a depozitului - " " SA B nu poate fi imputabilă pârâților astfel că circumstanțele producerii pagubei au caracterul unei împrejurări externe, care nu are un caracter extraordinar, neputând fi considerată absolut imprevizibilă și inevitabilă, dar care nu poate fi, în condițiile date, să fie imputabilă persoanelor chemate să răspundă în cauză, adică pârâților.
Este vorba, așadar, de efectele păgubitoare ale unor factori inerenți care transferă riscul asupra patrimoniului angajatorului.
Prin urmare, instanța a apreciat că acțiunea reclamantei este neîntemeiată, motiv pentru care în temeiul disp.art.270 și urm. Codul muncii, coroborat cu disp. art. 70 și urm. din 168/1999, a respins-o ca atare.
În baza art.274 Cod procedură civilă, a obligat reclamanta să plătească pârâților suma de 2500 lei RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, conform actelor justificative depuse la filele 239-241 din dosar.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta - SA declarat recurs prin care solicitat desființarea în tot acțiunii.
În motivarea recursului s-a arătat că ambii pârâți au calitatea de gestionari la punctul de lucru Secția de comercializare Cu ocazia efectuării mai multor inventare consecutive în intervalul 2005-2006, așa cum sunt menționate punctual în cererea introductivă, s-au constatat lipsuri în gestiune la valoarea totală de 11.421,49 lei. Prejudiciul fost stabilit în conformitate cu prevederile Ordinului MF nr.1753 din 22.11.2004, respectiv la prețul cu amănuntul al produselor petroliere constatate lipsă la inventar.
Pentru a stabili care este valoarea de imputat, unitatea ținut seama de consumurile tehnologice maxime așa cum acestea au fost stabilite prin Ordinul nr. 33/23.01.2004. coeficienți au fost menținuți și aplicați în continuare în unitate și după abrogarea Ordinului 33/2004 conform cu avizul nr. 111.848/25.11.2004.
S-a efectuat expertiza tehnică înregistrată sub nr. 405 din 4.06.2007 care are ca temei legal Ordinul nr. 321/2000, bazat pe studiul efectuat de - SA după normele institutului American de Petrol. A solicitat calculul consumurilor tehnologice după Ordinul nr. 33/2004 și anume normativele care sunt aprobate și menținute în vigoare cu respectarea Ordinului MC nr. 1654/2004. Prin răspunsul la obiecțiuni înregistrat sub nr. 620 din 05.11.2007 la Biroul Local pentru Expertize judiciare se evidențiază consumurile tehnologice maxime acceptate de unitate în strictă conformitate cu normativele indicate. În acest sens a se vedea cifrele de la obiectivul nr.3 din lucrarea de expertiză "pierderi obiective conform pct.1" reprezintă coeficienții maximi conform. 320/2000, iar "pierderi calculate conform inventarelor", cifrele corespund consumului tehnologic maxim stabilit prin răspunsurile din obiecțiuni la expertiză, respective calculate conform. 33/2004. De exemplu, la inventarul din 20.11.2005, se evidențiază o diferență între consumurile tehnologice maxime stabilite prin cele două normative la produsul benzină premium fără plumb de 3182 kg conform.320/2000, respectiv 2263 kg consum maxim tehnologic stabilit prin. 33/2004, cu diferența de 919 kg
Pentru a se pronunța, instanța de fond nu ținut seama de valorile matematice evidențiate în lucrare, ci doar de concluziile expertului care apreciază că pierderile calculate conform normativului aplicabil sunt mai mici comparativ cu pierderile reale. A apreciat expertul că pierderile mari se datorează stării tehnice necorespunzătoare rezervelor, certificate de calibrare expirate, temperaturi anuale ridicate
S-a apreciat că această concluzie așa cum este menționată nu poate duce la exonerarea pârâților de plata diferențelor stabilite prin calcul. Această apreciere a avut-o în vedere și unitatea care a aprobat pierderile tehnologice la valoarea lor maximă.
Pârâții au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Răspunderea patrimonială a salariatului față de angajator decurge, conform art.270 Codul muncii, din producerea unei pagube materiale, care este condiția principală pentru antrenarea răspunderii juridice.
Prejudiciul trebuie să fie real și cert pentru putea da naștere răspunderii patrimoniale, ceea ce are semnificația că evaluarea pagubei și, prin urmare întinderea despăgubirii trebuie să fie stabilite pe baza unor date economice concrete, precum și că determinarea întinderii implică cuantificarea bănească prejudiciului, fiind imperios necesar ca din actele de constatare pagubei să rezulte clar întinderea pagubei.
Sub acest aspect, Curtea observă că Ordinul nr.33/2004 în temeiul căruia reclamanta calculat prejudiciul fost abrogat anterior perioadei în discuție prin Ordinul nr.615/2004 emis de Ministerul Economiei și Comerțului și de Ministerul Finanțelor Publice, ceea ce pune sub semnul întrebării legalitatea acestui mod de calcul.
De asemenea, contrar afirmațiilor recurentei, Ordinul MF nr.1753/2004 stabilește prin punctul 50.2 că " în cadrul constatării unor lipsuri în gestiune, imputabile, administratorii vor lua măsuri împotriva acestora la valoarea de înlocuire", care este definită ca fiind "costul de achiziție al unui bun similar", așadar nu preț cu amănuntul al produselor petroliere constatate lipsă la inventar.
Se constată astfel de către instanța de recurs că evaluarea prejudiciului nu s- realizat pe baza criteriilor legale, menționate anterior, fiind criticabilă modalitatea de calcul la care recurs reclamanta.
De asemenea, certitudinea prejudiciului este infirmată de concluziile raportului de expertiză contabilă efectuate în cauză, din care rezultă că pierderile de carburanți evidențiate prin inventar reprezintă pierderi normale aferente stării tehnice necorespunzătoare a depozitului B, factori care contribuie la înregistrarea unor pierderi și care se adaugă scăzămintelor produse în timpul depozitării, manipulării, distribuției și transportului produselor petroliere (art.1 din Ordinul nr.1654/2004), datorate proprietăților fizico-chimice ale acestor produse.
Astfel, Curtea reține că nu este îndeplinită nici condiția caracterului cert al prejudiciului, neputând fi stabilită dincolo de orice îndoială măsura în care pierderile reprezintă scăzăminte acceptate legal sau se datorează stării tehnice necorespunzătoare depozitului, ceea ce împiedică stabilirea întinderii pagubei.
Prin urmare, Curtea are în vedere că nu s-a probat producerea unui prejudiciu cert și real; chiar în ipoteza în care ar fi acceptat modul de calcul prezentat de reclamantă, prezumția de răspundere gestionarului pentru lipsurile constatate este înlăturată, conform art.270 alin.2 Codul muncii, deoarece pierderile se încadrează, în riscul normal al serviciului; după cum s-a concluzionat prin raporturile de expertiză.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.1 Cod proc.civ. va respinge ca nefondat recursul reclamantei, care în temeiul art.274 Cod proc.civ. va fi obligată la plata către pârâți cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat (20).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta. împotriva sentinței civile nr.1107 din 19.12.2007 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimaților și suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 09.07.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
în,semnează
Vicepreședintele
Curții de APEL CLUJ,
JUDECĂTOR 2: Sergiu Diaconescu Laura
Red. SD dact. GC
2 ex/16.07.2008
Jud.primă instanță:,
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
