Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 1580/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - acț. în răsp.patrimonială -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1580
Ședința publică din 10 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 2: Mitrea Muntean Daniela
JUDECĂTOR 3: Ciută
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta - ART SRL, cu sediul în municipiul B,-, cam.1, sector 1, împotriva sentinței civile nr.376 din 18 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns pârâtul intimat, lipsă fiind reprezentantul reclamantei recurente.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța a constatat recursul în stare de judecată și a acordat cuvântul la dezbateri.
Pârâtul intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - secția civilă sub nr- din 15 ianuarie 2009, reclamanta - " " SRL B l-a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 8.037,11 lei, reprezentând prejudiciul produs societății de către pârât în perioada 01.05.2008 - 01.10.2008, perioadă în care acesta a fost salariatul societății.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 270 și următoarele din Codul Muncii.
La termenul din data de 18.03.2009, instanța a pus în discuție din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Botoșani în soluționarea cauzei.
Prin sentința civilă nr. 376 din 18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței în judecarea cauzei și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 284 alin. (2) din Codul Muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.
Rezultă că textul, prin termenii imperativi pe care îi întrebuințează, a instituit, în domeniul conflictelor de muncă, un caz de competență teritorială exclusivă și nu alternativă, astfel încât părțile nu au posibilitatea de a stabili competența altei instanțe.
Față de aceste dispoziții, prima instanță a reținut că reclamanta are sediul în B, iar instanța competentă să soluționeze cererea este Tribunalul București - secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Împotriva sentinței sus-menționate, a declarat recurs reclamanta - " " SRL B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în cauză calitate procesuală activă o are societatea - " " SRL B cu sediul în mun. B,-.
De asemenea, recurenta a arătat că obiectul acțiunii îl reprezintă perioada 1.05.2008 - 1.10.2008, iar majoritatea prejudiciului s-a produs în perioada în care sediul societății era la A mai arătat că, deși sediul societății este în mun. B, societatea are și punct de lucru în mun. D, locul unde s-a produs prejudiciul.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 299 și urm. Cod procedură civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința recurată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a motivelor invocate în recurs, care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
. 284 al. 2 din Codul Muncii stabilește că cererile în materia conflictelor de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.
Exprimarea legiuitorului referitoare la stabilirea competenței tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul reclamantul nu lasă loc nici unei interpretări sub aspectul unei posibile competențe alternative a tribunalului în această materie a conflictelor de muncă.
Necompetența teritorială, dacă nu a fost ridicată de părți, trebuie să fie pusă în discuție de către instanță, respectiv din oficiu, întrucât nesocotirea normelor de competență atrage nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate.
Așa cum rezultă din cererea introductivă de prima instanță și din cererea de recurs, sediul societății reclamante este în mun. B,-, cam. 1, sector 1.
Nu are importanță locul unde s-a produs prejudiciul și nici sediile punctelor de lucru ale societății.
Relevanța absolută în cauză, sub aspectul stabilirii competenței teritoriale de soluționare a cererii, o are sediul societății reclamante.
Or, acest sediu este în mun. B, astfel încât competența de soluționare aparține Tribunalului București - secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 din Codul d e procedură civilă și art. 284 al. 2 Codul Muncii, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - ART SRL, cu sediul în mun. B,-, cam. 1, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 376 din 18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2 ex. 4.01.2010
jud.fond:,
Președinte:Bratu IleanaJudecători:Bratu Ileana, Mitrea Muntean Daniela, Ciută
