Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 1581/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - acțiune în răspundere patrimonială -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1581
Ședința publică din data de 10 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 2: Mitrea Muntean Daniela
JUDECĂTOR 3: Ciută
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA prin DIRECȚIA SILVICĂ B, cu sediul în municipiul B,-, prin reprezentant legal, împotriva sentinței nr. 796 din 12 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentantul recurentei și pârâtul intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția Comercială și de contencios administrativ și fiscal la 12 septembrie 2008, reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - prin Direcția Silvică Bas olicitat, în contradictoriu cu, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 997 lei, reprezentând contravaloarea arborilor tăiați ilegal din fondul forestier păzit de acesta, pentru care s-au încheiat acte de constatare neîntemeiate.
În motivare, a susținut pârâtul, a ocupat postul de pădurar în cadrul Ocolului Silvic, Cantonul Silvic 7 Vânători și, în această calitate, a încheiat două procese verbale de constatare a infracțiunilor silvice, respectiv nr.185/19.01.2006 și nr. 195/20.01.2006, neîntemeiate, pe numele numitului, care ulterior au fost anulate prin sentința penală nr. 1943 din 11 octombrie 2007, pronunțată de Judecătoria Botoșani în dosarul nr-, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului declarat de unitatea reclamantă.
Tribunalul Botoșani - secția comercială și de contencios administrativ, prin încheierea de ședință din 15 octombrie 2008, a scos cauza de pe rol și a trimis-o Secției Civile a Tribunalului Botoșani - complet specializat conflicte de muncă și asigurări sociale.
Prin încheierea din 10 decembrie 2008, Tribunalul Botoșani - secția civilă, a dispus scoaterea cauzei de pe rol privind pe reclamanta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvică B, și înaintarea acesteia spre competentă soluționare Secției comerciale, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Botoșani.
Ulterior, prin încheierea nr. 4 din 5 ianuarie 2009, constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două secții și a înaintat cauza Curții de APEL SUCEAVA - secția conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru regulator de competență.
Prin sentința civilă nr. 1 din 3 martie 2009 Curtea de APEL SUCEAVAa respins cererea de regulator de competență ca inadmisibilă arătând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, respectiv de art. 22 Cod procedură civilă.
A arătat că, în cauză, conflictul negativ s-a invit nu între două tribunale pentru care regulator de competență este Curtea de apel în a cărei rază teritorială funcționează cele două instanțe, ci între secția comercială, contencios administrativ și fiscal și secția civilă a aceluiași tribunal, respectiv a Tribunalului Botoșani. A arătat că o asemenea situație nu a fost reglementată de legiuitor și nici de Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005, iar Curtea de apel - în aceste condiții - nu poate emite regulator de competență, pentru că altfel s-ar înfrânge principiul limitelor puterii judecătorești în care poate funcționa o instanță de judecată.
Cauza a fost înaintată la Tribunalul Botoșani cu adresa nr- din 10 aprilie 2009 când a fost reinvestit completul de litigii de muncă și asigurări sociale.
Pentru termenul din 10 iunie 2009 s-a depus împuternicire din partea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva prin care se arată că directorii unităților din structura Romsilva reprezintă interesele și îndeplinesc atribuțiile acesteia pe raza teritorială în care sunt organizate aceste unități.
Față de această împuternicire, instanța a constatat că a fost în mod legal sesizată de către reprezentantul reclamantei, respectiv a Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva.
În legătură cu natura litigiului dedus judecății, instanța a avut în vedere că potrivit jurisprudenței Curții de APEL SUCEAVA, (de ex. sentința nr. 14 din 20 martie 2009) natura litigiilor dintre reclamanta Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA și personalul silvic a fost determinată ca fiind aceea de litigiu de muncă.
Potrivit considerentelor acestei instanțe dispozițiile legale aplicabile sunt cele ale art. 270 din Legea 53/2003 potrivit cărora salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Fiind aplicabil acest temei legal, iar nu dispozițiile Legii 188/1999 Curtea de APEL SUCEAVAa stabilit prin sentința sus menționată competența de soluționare a cauzei în favoarea secțiilor specializate de litigii de muncă.
În raport de natura astfel determinată de litigiu de muncă a cauzei instanța în conformitate cu art. 158 Cod procedură civilă a analizat competența sa teritorială raportat la dispozițiile articolului 284 din Legea 53/2003.
Astfel, la termenul din data de 10 iunie 2009 instanța a pus în discuție, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Botoșani în soluționarea cauzei.
Prin sentința civilă nr.796 din 12 iunie 2009 a Tribunalului Botoșani- secția civilă - a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Botoșani în soluționarea cauzei și, în temeiul art. 158 Cod procedură civilă raportat la art. 284 din Legea nr. 53/2000, a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului București.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 284 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție își are reclamantul domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.
Rezultă că textul, prin termenii imperativi pe care îi întrebuințează, a instituit, în domeniul conflictelor de muncă, un caz de competență teritorială exclusivă, iar nu alternativă, astfel încât părțile nu au posibilitatea de a stabili competența altei instanței.
Față de aceste dispoziții, instanța a reținut că reclamanta ( Romsilva) are sediul în B, iar instanța competentă să soluționeze cererea este Tribunalul București - secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Având în vedere cele arătate mai sus, tribunalul a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Botoșani și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Regia Națională a Pădurilor - Romsilva - prin Direcția Silvică, în motivarea căruia a arătat că cerința prevăzută de art. 284 alin. 4 din Legea 53/2003 este îndeplinită întrucât Anexa 2 din nr.HG 1105/2003, respectiv Anexa nr. 2 din nr.HG 229/2009 indică sediul Direcției Silvice B care în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. 2 din Anexa nr. 1 la nr.HG 1105/2003, respectiv art. 6 alin. 9 din Anexa nr. 1 la nr.HG 229/2009 are atribuții delegate prin aceste acte normative pentru îndeplinirea atribuțiilor - Romsilva pe raza teritorială a județului B, în municipiul
Consideră recurenta că cererile referitoare la cauzele privind conflictele de drepturi se adresează tribunalului în a cărui rază teritorială se află unitatea în care salariatul prestează munca, indiferent dacă această unitate are sau nu personalitate juridică.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, probatoriului administrat și dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea apreciază că este nefondat, din următoarele considerente:
Așa cum a reținut și instanța de fond, potrivit art. 284 alin. 2 din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.
Rezultă că textul, prin termenii imperativi pe care îi întrebuințează, a instituit, în domeniul conflictelor de muncă, un caz de competență teritorială exclusivă și nu alternativă, astfel că pârâții nu au posibilitatea de a stabili competența altei instanțe.
Exprimarea legiuitorului referitoare la stabilirea competenței tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul reclamanta nu lasă loc niciunei interpretări sub aspectul unei posibile competențe alternative a tribunalului în această materie a conflictelor de muncă.
Așa cum a stabilit instanța de fond, calitatea de reclamantă în cauză o are Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, al cărui sediu se află în B, aspect ce impune ca prezenta cauză să fie soluționată de Tribunalul București, conform dispozițiilor legale mai-sus menționate.
Faptul că Regia Națională a Pădurilor - Romsilva este reprezentată de Direcția Silvică B care dispune de sediul prevăzut la pct. 7 din Anexa nr. 2 din nr.HG 229/2009 în municipiul B, județul B nu este de natură să atragă competența de soluționare a prezentei cauze de către Tribunalului Botoșani.
Așa fiind, Curtea față de considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantaRegia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția Silvică, cu sediul în municipiul B,-, prin reprezentant legal, împotriva sentinței nr. 796 din 12 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2/21.12.2009
Președinte:Bratu IleanaJudecători:Bratu Ileana, Mitrea Muntean Daniela, Ciută
