Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 173/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 173/R/2008
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte Curtea de Apel
JUDECĂTOR 2: Adrian Repede
JUDECĂTOR 3: Ioana Tripon
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea C N împotriva deciziei civile nr. 2338 din 16.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ, privind și pe intimatul, având ca obiect litigiu de muncă - acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul contestatoareai - consilier juridic, care depune delegațție la dosarul cauzei și intimatul.
Procedura de citare este realizată.
Contestația este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Intimatul depune la dosar întâmpinare comunicând un exemplar reprezentantului contestatoarei și arată că nu are de formulat alte cereri în probațiune.
Reprezentantul contestatoarei de asemenea arată că nu are cereri de formulat.
Nefiind cereri prealabile sau de altă natură, instanța acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentantul societății contestatoare solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată în scris, fără cheltuieli de judecată. În esență arată că instanța de recurs a făcut o confuzie între răspunderea materială și răspunderea penală considerând dispozitivul sentinței penale nr. 209 din 07.03.2006 a Judecătoriei Turda ca fiind autoritate de lucru judecat, însă această instanță nu a judecat prejudiciul în sumă de 598.878.330 lei, raportat la care intimatul trebuie să răspundă material.
Intimatul solicită respingerea contestației ca nefondată, decizia Curții de Apel fiind pe deplin legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin decizia civilă nr.2338 din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CLUJ, s-a admis recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 1753 din 06.09.2007 a Tribunalului Cluj care a fost modificată în întregime în sensul că s-a respins acțiunea reclamantei SC - C N împotriva pârâtului, pentru plata sumei de 59.887,83 lei în baza răspunderii patrimoniale, urmare prejudiciului creat de pârât reclamantei.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel a reținut următoarele:
În cazul săvârșirii unei fapte ilicite poate fi antrenată atât răspunderea penală cât și răspunderea civilă delictuală.
Cele două acțiuni pot fi judecate separat - cea penală de către instanța investită cu judecarea procesului penal, iar cea civilă, de către instanța civilă -, dar art. 14. proc. pen. prevede posibilitatea ca acțiunea civilă să poată fi alăturată acțiunii penale, în cadrul procesului penal, caz în care ambele acțiuni vor fi soluționate împreună de către instanța penală, potrivit regulilor de fond ce guvernează fiecare dintre cele două răspunderi.
În cazul în care partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal, deci a alăturat acțiunea sa civilă acțiunii penale, ea nu se mai poate adresa pentru aceleași pretenții, cu o acțiune separată, unei instanțe civile, nici în cursul procesului penal și nici ulterior, și va opera principiul că odată aleasă o cale de judecată nu mai este posibil să se recurgă la o altă cale -electa una, non datur recursus ad alteram.
Persoana vătămată, care s-a constituit parte civilă în procesul penal, va putea totuși să pornească acțiunea civilă în fața instanței civile, dacă instanța penală, prin hotărâre rămasă definitivă, a lăsat nesoluționată acțiunea civilă ori dacă se pretinde repararea unor pagube care s-au născut ori s-au descoperit după pronunțarea de către prima instanță a hotărârii penale (art. 20. proc. pen.).
În speță prin sentința penală nr. 209/07.03.2006 pronunțată de Judecătoria Turda, rămasă definitivă și irevocabilă, în cadrul procesului penal ce a făcut obiectul dosarului nr. 5757/2005 al Judecătoriei Turdaa fost soluționată și acțiunea civilă pentru despăgubirile ce le solicită reclamanta și în cauza de față, fiind obligat pârâtul la despăgubiri materiale către reclamantă în cuantum de 948,677 lei, respingându-se celelalte pretenții ca neîntemeiate.
În cuprinsul acestei hotărâri judecătorești s-a stabilit că din inventarele efectuate a rezultat o lipsă în gestiune de aproximativ 500.000.000 lei (vechi, actualmente 50.000 lei) dar din probele administrate rezultă că inculpatul și-a însușit doar suma de 948,677 lei iar cu privire la diferența de sumă nu rezultă vinovăția inculpatului.
otărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia (art. 22 alin. 1. proc. pen.).
În speță instanța penală a stabilit că vinovăția pârâtului se întinde doar pentru suma de 948,677 lei iar cu privire la diferența de sumă nu rezultă vinovăția inculpatului prin urmare nu se poate statua în alt mod într-un alt proces fără a se aduce atingere puterii lucrului judecat, ceea ce nu poate fi admis.
Împotriva deciziei Curții de APEL CLUJ, a declarat contestație în anulare contestatoarea SC - SRL, prin care solicită anularea deciziei civile nr.2338/2007 datorită gravelor greșeli materiale care au stat la baza emiterii acesteia.
Arată că instanța de recurs a săvârșit o dublă greșeală, deoarece răspunderea pârâtului în baza legii 22/1969 este o răspundere specială, în calitate de angajat este răspunzător material pentru prejudiciul creat dacă nu probează că marfa intrată în gestiunea sa era în cantități interioare, însă pârâtul nu a probat acest lucru nici în fața instanței civile și nici în fața instanței penale.
Arată că deși și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii 22/1969, instanța de recurs a respins acțiunea în temeiul răspunderii materiale de drept comun, drept pentru care consideră că sunt întrunite condițiile de admitere a contestației în anulare prevăzute de art.318 alin.1 proc.civ.
Apreciază că instanța de recurs a comis o gravă greșeală materială considerând dispozitivul sentinței penale nr.209/2006 ca fiind autoritate de lucru judecat raportat la sentința civilă nr.1753/2007, deși Judecătoria Turda nu s-a pronunțat pentru prejudiciul de 598.878.330 lei, doar a constatat întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de delapidare și fals pentru prejudiciul de 9.486.770 lei și a respins capătul de cerere pentru restul de prejudiciu.
În terminologia dreptului penal, inexistența probelor potrivit cărora inculpatul și-a însușit suma de 598.878.330 lei este egală cu lipsa intenției ca element constitutiv al infracțiunii dar lipsa intenției nu înlătură răspunderea materială instituită de Legea nr.22/1969 și Codul muncii.
Arată că există două hotărâri cu conținut absolut diferit: sentința penală nr.209/2006 care are autoritate de lucru judecat numai în ceea ce privește vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare și fals în înscrisuri prin care s-a creat un prejudiciu de 9.486.770 lei aferente faptelor săvârșite pentru care a fost condamnat penal și decizia civilă nr.2338/2007 în care instanța de recurs din eroare a admis excepția puterii de lucru judecat și a modificat în întregime sentința civilă nr.1753/2007 prin care pârâtul a fost obligat la plata prejudiciului de 598.878.330 lei, desființând-o, deși instanța penală prin sentința penală nr.209/2006 nu s-a pronunțat pentru acest prejudiciu, adică acest lucru nu s-a judecat în fapt, deci nu există autoritate de lucru judecat.
Prin întâmpinarea de la 19, intimatul solicită respingerea contestației în anulare ca nelegală și neîntemeiată.
Analizând contestația prin prisma motivelor invocate de contestatoare, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.318(1) proc.civ. hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau casare.
Contestația pendinte este clar motivată pe dispozițiile art.318(1) proc.civ. respectiv pe motivul că soluția pronunțată în recurs se bazează pe o greșeală materială.
Dar, așa cum se poate reține din contestație, se constată că contestatoarea de fapt repune în discuție o problemă care de altfel a constituit motiv de recurs, în recursul promovat de contestatoare și soluționat prin decizia contestată, respectiv chestiunea legată de existența autorității de lucru judecat a sentinței penale nr.209 din 7.03.2006 a Judecătoriei Turda în raport de obiectul acțiunii civile soluționat în acest dosar.
În raport însă de sensul dispozițiilor art.318 proc.civ. greșeala materială înseamnă greșeala de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite.
Așadar, legea are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural, care au dus la pronunțarea unei soluții eronate. Prin urmare, greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de opunere a probelor, ori interpretare a dispozițiilor legale.
Cum în cazul din speță contestatoarea invocă greșeli de judecată și nicidecum greșeli de ordin procedural, față și de dispozițiile art.320 proc.civ. Curtea va respinge contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea SC - SRL C împotriva deciziei civile nr. 2338 din 16.11.2007 a Curții de APEL CLUJ pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - Pt. - - - -
în conc.mater.
Semnează
PREȘEDINTELE INSTANȚEI
Red.AR
Dact./2ex.
18.03.2008
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Adrian Repede, Ioana Tripon
