Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 190/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 190/R-CM
Ședința publică din 09 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura
Judecător -
Grefier
S-au luat în examinare pentru soluționare recursurile declarate de reclamanta BIS și de pârâtul, împotriva sentinței civile nr.1002/CM din 15 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns avocat a pentru recurenta-reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale de substituire a avocatului, emisă de Cabinet individual- Baroul Argeș și avocat pentru recurentul-pârât, în baza împuternicirii avocațiale nr.22/2009 emisă de Cabinet individual- Baroul Argeș.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursurilor.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Avocat a pentru recurenta-reclamantă susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii contestației, fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru recurentul-pârât, solicită respingerea recursului declarat de reclamant ca fiind neîntemeiat și menținerea soluției instanței de fond în ceea ce privește soluția de respingere a acțiunii, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și susținute oral în ședință. Nu se solicită cheltuieli de judecată.
Având cuvântul asupra recursului declarat de pârât, solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză, cu mențiunea că originalul chitanței reprezentând onorariu avocat de 1.250 lei perceput în dosarul de fond a fost din eroare depus într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Argeș.
Apărătorul recurentei-reclamante având cuvântul asupra recursului formulat de pârât, solicită respingerea lui ca nefondat, arătând că la dosar nu sunt dovezi privind efectuarea unor cheltuieli, iar chitanțele trebuiau depuse în original și nu în copie. Mai arată că în cauza de față este vorba de o cursă în Spania și că pârâtul nu avea un timp scurt de efectuare a acesteia.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanta Bis a chemat în judecată pe pârâtul -, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să îl oblige la plata către reclamantă a sumei de 7.183,43 lei, cu cheltuieli de judecată.
A arătat reclamanta că pârâtul a fost angajat al societății pe postul de șofer și că datorează suma arătată mai sus, compusă din suma de 1.600 euro reprezentând amendă și suma de 381 euro reprezentând sume primite cu titlu de avans pentru cursă și nejustificate la decont.
Mai arată reclamanta că amenda a fost aplicată de către autoritățile ungare care au procedat și la imobilizarea autocamionului, motiv pentru care reclamanta a fost nevoită să achite respectiva amendă, urmând să o recupereze de la pârât la întoarcerea în țară.
Pârâtul nu s-a mai prezentat la serviciul și nu a reparat de bunăvoie prejudiciul produs.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, invocând în primul rând excepția lipsei calității sale procesuale pasive în ceea ce privește cererea privind plata amenzii de 1.600 euro. A motivat pârâtul că amenda a fost aplicată celuilalt șofer, -, ca atare nu pârâtul se face vinovat de producerea acestui prejudiciu.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâtul a arătat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile art.270 alin.1 Codul muncii. Astfel, cu privire la suma de 1600 euro, fapta ilicită a fost săvârșită de către altă persoană, căreia îi aparține în totalitate vinovăția, iar în ceea ce privește plata sumei de 381 euro, nu există prejudiciu, deoarece suma respectivă i-a fost oprită de reclamantă din banii pe care trebuia să îi primească drept diurnă.
Prin încheierea din data de 19.03.2009, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
Prin sentința civilă nr.1002/CM/15.06.2009 a fost respinsă acțiunea.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că pârâtul a fost angajat în funcția de șofer la societatea reclamantă, în baza contractului individual de muncă nr.35/6.08.2007, înregistrat la. A sub nr.40251/7.08.2007.
A reținut tribunalul că art.270 alin.1 Codul muncii reglementează condițiile răspunderii patrimoniale a salariaților, condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ: calitatea de salariat la data săvârșirii faptelor imputate; fapta ilicită cauzatoare de prejudicii săvârșită în legătură cu munca sa; existența unui prejudiciu cert și nereparat; legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția pârâtului.
În legătură cu suma de 1.600 de euro solicitată de reclamantă, tribunalul a reținut că fapta ilicită nu a fost săvârșită de către pârâtul -.
Astfel, amenda de 1.600 de euro a fost aplicată de către autoritățile ungare în data de 1.06.2008 numitului -, care în data de 1.06.2008 conducea autovehiculul cu numărul de înmatriculare -.
Reclamanta a susținut că numitul - a fost luat în cursa România - Spania la bordul autovehiculului arătat mai sus, de către pârâtul -, care nu a încunoștiințat societatea reclamantă, în timp ce pârâtul a susținut că șoferul a fost trimis în cursă de către reclamantă, care l-a anunțat despre acest aspect cu câteva ore înainte de plecarea în cursă.
Tribunalul a înlăturat susținerile reclamantei și a reținut ca fondată apărarea pârâtului, opinie întemeiată pe declarațiile martorilor - și. Din cele două declarații a rezultat că șoferului nu i-a fost încheiat un contract de muncă în formă scrisă, dar acesta a fost supus unei perioade de probă, efectuând două curse externe cu destinația Franța, respectiv Spania. Pentru această ultimă cursă a fost contactat telefonic de către reprezentantul reclamantei, cursa fiind efectuată cu acordul reclamantei.
În ceea ce privește suma de 381 de euro, tribunalul a reținut, pe baza declarațiilor martorilor și, că la nivelul societății reclamante sumele rămase nejustificate din avansurile primite erau reținute din diurnă și că așa s-a întâmplat și în cazul pârâtului.
Ca atare, instanța de fond a reținut că nu există un prejudiciu în patrimoniul societății.
În termen legal sentința a fost recurată de reclamantă, dar și de către pârât.
Reclamanta a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că soluția primei instanțe se întemeiază pe greșita interpretare a probelor administrate, după cum urmează:
1. În mod eronat tribunalul a apreciat că nu sunt îndeplinite dispozițiile art.270 Codul muncii privind răspunderea patrimonială.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, reclamanta a arătat că în speță, pentru suma de 1.600 euro, sunt îndeplinite toate condițiile răspunderii patrimoniale, inclusiv aceea ca fapta care a produs prejudiciul să fie săvârșită de către pârât în legătură cu munca sa.
Astfel, pârâtul a săvârșit o faptă ilicită prin aceea că a încredințat autocamionul fără drept și fără știința societății către o persoană ce nu avea calitatea de angajat și nu dispunea de documentele necesare. Este vorba despre numitul -, care nu este angajatul societății pârâte, aspect ce rezultă din statele de plată depuse, vizate de, precum și din declarațiile martorilor audiați în cauză, care au susținut că nu o cunosc pe această persoană. De asemenea, acest aspect reiese și din faptul că în -uri și în foaia de parcurs apare un singur șofer - pârâtul -, nu și -.
2. Instanța de fond, încălcând dispozițiile legale, a dat întâietate unor declarații de martori și nu unor înscrisuri ce emană de la pârât (deconturile scrise de acesta) și în mod greșit a apreciat că suma de 381 euro nu este datorată de pârât.
Susține recurenta că sumele de bani primite de pârât și nejustificate de acesta la întoarcerea din curse au fost recunoscute în cadrul fiecărui decont și, ca atare, împotriva acestor înscrisuri nu este admisibilă proba cu martori. Mai mult, din documentele contabile ale societății rezultă cu claritate că pârâtul a primit în urma fiecărei curse diurna în totalitate.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că amenda a fost aplicată celuilalt șofer, -, care a fost trimis în cursă de către societatea reclamantă și care a prezentat autorităților ungare discurile actuale, personale din tahograf utilizate din data de 31.05.2008 până la data controlului. În altă ordine de idei, suma de 381 euro nejustificată i-a fost reținută din diurnă. Într-un caiet ținut de societate trebuia să semneze pentru întreaga diurnă pe care, însă, o primea, în fapt, diminuată cu contravaloarea diferenței nejustificate cu înscrisuri. De altfel, pentru toate cursele efectuate de către pârât existau diferențe nejustificate la deconturi, fără a exista consemnări cu privire la compensarea lor și pentru care societatea manifesta o nejustificată pasivitate.
Pârâtul a criticat sentința cu privire la soluția dată cererii privind cheltuielile de judecată, arătând că la dosar a depus copii de pe documente privind onorariul de avocat și traducerea legalizată.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs formulat de reclamantă este nefondat.
Este adevărat că pentru numitul - nu există un contract individual de muncă încheiat în formă scrisă între acesta și societatea reclamantă. De asemenea, această persoană nu apare înscrisă în R-uri și foaia de parcurs.
Însă, prin probele administrate la instanța de fond s-a dovedit că acesta se afla în autovehiculul cu nr.-, care în data de 1.06.2008 a fost oprit de autoritățile ungare pentru control.
Din documentul aflat la filele 48-51 din dosarul de fond (traducere legalizată) rezultă că în momentul controlului la volanul autovehiculului se afla - care a prezentat discurile actuale, personale din tahograf utilizate din data de 31.05.2008 ora 2345până la data controlului. Șoferul, în afara discului actual nu deținea alte discuri, cartelă utilizabilă în cazul tahografelor digitale, fișă de activitate sau orice înscriere de mână, eventual contract de muncă, prin care se poate dovedi activitatea din cele 28 zile anterioare, adică până la data de 4.05.2008. În aceste condiții, a fost amendat cu suma de 400.000 forinți.
Acest înscris încheiat de autoritățile ungare se coroborează cu înscrisurile de la filele 93-96, ce reprezintă copii ale discurilor tahograf deținute de șoferul -, începând cu ziua de 31.05.2008 (fila 96) și până în data de 10.06.2008 (fila 93).
Curtea apreciază că, dacă numitul ar fi fost luat în cursă în mod clandestin de către pârât, acesta nu ar fi putut avea asupra lui discuri tahograf. De aici nu se poate trage decât concluzia că șoferul s-a aflat în autovehiculul cu nr.-, proprietatea societății reclamante, cu acordul acestei societăți.
Mai mult, această concluzie se desprinde și din faptul că șoferul a continuat cursa către Spania și după data de 1 iunie (când a fost amendat), moment în care se presupune că societatea reclamantă a aflat despre prezența sa în autovehicul, în condițiile în care a trimis suma de 1.600 euro pentru achitarea amenzii.
În fine, aceste înscrisuri se coroborează și cu declarațiile martorilor audiați în cauză (filele 150-155), declarații din care rezultă că unii dintre candidații la posturile de șoferi erau solicitați să efectueze curse de probă înainte de a fi angajați, lucru ce s-a întâmplat și în cazul șoferului. Acesta a efectuat două curse externe cu destinația Franța și Spania, însă perioada de probă nu s-a finalizat cu încheierea unui contract de muncă. Despre această ultimă cursă a fost anunțat cu 3-4 ore înainte, aspect ce explică faptul că numele său nu a fost înscris în -uri și foaia de parcurs (ce fuseseră deja întocmite cu numele pârâtului -), precum și faptul că martorii audiați nu îl cunoșteau.
Rezultă așadar, că în mod corect instanța de fond a reținut că este nefondată susținerea reclamantei în sensul că șoferul - s-a aflat în autovehiculul ce efectua cursa către Spania din inițiativa pârâtului și fără încunoștințarea prealabilă a reclamantei. Pe cale de consecință, în mod corect s-a reținut că pârâtul nu a săvârșit o faptă ilicită și deci, că nu sunt întrunite condițiile răspunderii patrimoniale, reglementate de art.270 Codul muncii.
Al doilea motiv de recurs este de asemenea nefondat.
În primul rând, este de remarcat faptul că reclamanta nu s-a opus administrării probei cu martori pe teza probatorie a reținerii din diurnă sau nu a sumei de 381 euro de către pârât, cu ocazia încuviințării probei și nici nu a avut obiecțiuni în momentul administrării acesteia (fila 156).
Este un lucru recunoscut de ambele părți că din banii primiți ca avans la plecarea în curse, pârâtul nu a justificat la întoarcere suma de 381 euro.
Din declarațiile acelorași martori însă rezultă că, în astfel de situații în cadrul societății se proceda la reținerea sumelor nejustificate din diurna ce se achita șoferului la întoarcerea din cursă sau din diurna următoare. Martorul arată că sumele reținute fiecărui salariat din diurnă erau trecute într-un caiet aflat în posesia reprezentanților societății, iar nu în actele oficiale.
Rezultă așadar că și din acest punct de vedere soluția instanței de fond este corectă.
Recursul declarat de către pârât este în parte fondat.
În mod justificat instanța de fond nu a acordat contravaloarea onorariului de avocat, deoarece în dosarul tribunalului nu a fost depusă decât o copie a unei chitanțe privitoare la un alt avocat decât cel care l-a reprezentat pe pârât. Astfel, pârâtul a fost reprezentat/asistat de avocat, iar chitanța de la fila 97 este emisă de Cabinet Individual Avocat.
În dosarul de recurs, pârâtul, prin același avocat, a depus o copie a unei chitanțe reprezentând onorariu avocat de 1.250 lei, chitanță emisă de Cabinet Individual Avocat, însă este vorba despre o copie, iar nu de originalul acesteia, așa cum prevăd dispozițiile legale. În ședința publică din data de 9 februarie 2010, avocatul a arătat că originalul acestei chitanțe a fost depus din greșeală într-un alt dosar aflat pe rolul Tribunalului Argeș.
Curtea apreciază că avocatul avea posibilitatea să solicite originalul depus în dosarul respectiv și să îl aducă în fața instanței de recurs.
Nedepunând originalul chitanței privind onorariul de avocat, Curtea apreciază că din acest punct de vedere nu se impune schimbarea soluției pronunțată de instanța de fond.
În altă ordine de idei, la fila 98 din dosarul de fond se află o chitanță, o factură și un bon fiscal, referitoare la traducerea legalizată a documentului întocmit de autoritățile maghiare, înscrisuri care totalizează suma de 257,85 lei (240 lei-traducerea + 17,85 lei-legalizarea).
Curtea constată că în mod greșit tribunalul nu a acordat aceste cheltuieli, deși ele au fost dovedite, motiv pentru care, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va admite recursul și va modifica în parte sentința, în sensul că va admite cererea pârâtului privind plata cheltuielilor de judecată și o va obliga pe reclamantă să-i plătească acestuia suma de 257,85 lei. Va menține în rest sentința și va respinge recursul declarat de reclamantă pentru motivele arătate mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul, domiciliat în, str.-, -.3,.7,.12, județul A, împotriva sentinței civile nr.1002/CM/15 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința în sensul că admite cererea de plată a cheltuielilor de judecată și obligă pe reclamantă să plătească pârâtului suma de 257,85 lei cu acest titlu.
Menține în rest sentința.
Respinge recursul declarat de reclamanta BIS Pitești, cu sediul în Pitești, str. - -, -.5,.A,.4, județul A, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 februarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. /12.02.2010
//6 ex.
Jud. fond:
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
