Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 193/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 193/R-CM
Ședința publică din 09 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura
Judecător -
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr.1019 din 15 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurenta-pârâtă și intimata-reclamantă R
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, s-a depus la dosar întâmpinare formulată de intimata-reclamantă R
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să fie obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3356,14 lei reprezentând contravaloarea lipsei în gestiune, reactualizată la data efectivă a plății.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, în urma inventarului efectuat în gestiunea bucătăriei de care răspundea pârâta, s-a constatat o pagubă de 3356,14 lei și, ca urmare a fost emisă decizia de imputare nr.1/23 mai 2008 care i-a fost comunicată pârâtei la data de 4 iunie 2008.
Prin sentința civilă nr.5896/29.10.2008 a fost admisă acțiunea și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3356,14 lei cu titlu de despăgubiri și suma de 275 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A reținut instanța că în speță sunt aplicabile dispozițiile art.998 și următoarele Cod civil, întrucât pârâta a creat unității reclamante un prejudiciu, pe care are obligația să-l repare.
Pârâta a declarat recurs împotriva acestei sentințe, arătând că decizia de imputare nu mai este reglementată de lege, astfel că a fost greșit emisă de către reclamantă.
Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și de contencios Administrativ a admis recursul declarat, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare în primă instanță Secției civile - conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Vâlcea, reținând că instanța de fond a încălcat competența materială, deoarece a fost investită cu soluționarea unui conflict de muncă, acesta fiind dat în competența de primă instanță a tribunalului, potrivit art.2 pct.1 lit.c Cod procedură civilă.
Pe rolul Tribunalului Vâlcea cauza a fost înregistrată în primă instanță sub nr-.
Prin sentința civilă nr.1019/15.12.2009 a fost admisă acțiunea și a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3356,14 lei cu titlu de despăgubiri, reactualizată la data plății efective, precum și suma de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că pârâta a fost încadrată la societatea reclamantă începând cu data de 15 ianuarie 2008 potrivit contractului de muncă nr.6 înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă în funcția de bucătar. În contractul individual de muncă și fișa postului sunt menționate drepturile și obligațiile pârâtei.
După aproximativ 4 luni de activitate, pârâta a părăsit locul de muncă plecând în Italia fără însă a rezolva raporturile cu societatea unde fusese angajată. Începând cu data de 17 mai 2008, aceasta nu s-a mai prezentat la serviciu, deși a fost solicitată în acest sens pentru a clarifica situația gestiunii sale.
Urmare a plecării pârâtei, conducerea societății a efectuat inventarul gestiunii pârâtei la data de 18 mai 2008, cu această ocazie rezultând o diferență între soldul scriptic și cel faptic în sumă de 3356,14 lei.
Pârâtei i s-au comunicat actele de inventariere, precum și o decizie de imputare, însă aceasta a refuzat să se prezinte la fostul loc de muncă pentru rezolvarea situației, necontestând însă inventarul.
Martorul a arătat că în urmă cu circa 2 ani pârâtei i s-a solicitat să predea un inventar, iar aceasta a refuzat și a părăsit firma, fără să se mai întoarcă, precum și că, anterior plecării, i s-a adus la cunoștință de către patronul firmei că are o lipsă în gestiune pe care nu a achitat-
Din declarația martorei propusă de pârâtă s-a reținut că ar exista o lipsă în gestiune în sumă de circa 3000 lei, pe care martora o apreciază ca nejustificată, deoarece constatarea lipsei din gestiune s-a efectuat ulterior plecării salariatei. Martora a mai menționat că în fișa postului pârâtei nu era menționată calitatea de gestionar și că aceasta nu preda inventarul nici la intrarea, nici la ieșirea din tură.
A mai reținut tribunalul că, potrivit art.270 Codul muncii, salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Cum din probele administrate în cauză rezultă că pârâta, în calitatea sa de bucătar și gestionar al alimentelor necesare preparării mâncării, astfel cum rezultă din contractul de muncă și fișa postului depusă la dosar, a produs un prejudiciu reclamantei printr-o lipsă în gestiune evaluată la suma de 3356,14 lei, instanța admis acțiunea conform celor arătate mai sus.
În termen legal pârâta a declarat recurs împotriva acestei sentințe, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
1. În mod greșit instanța de fond a reținut calitatea de gestionar a pârâtei, cu toate că, potrivit contractului individual de muncă nr.6, recurenta a deținut calitatea de bucătar. Fișa postului anexată de către reclamantă nu este cea reală și nici nu poate fi reținută ca probă, de vreme ce nu este semnată de către recurentă. Fișa postului, care trebuie semnată întocmai ca și contractul individual de muncă, este documentul prin care i se prezintă salariatului totalitatea atribuțiilor specifice postului. La angajare, recurentei i-a fost prezentată o altă fișă ce nu presupunea prestarea unei activități de gestionar, ci unei activități specifice meseriei de bucătar, iar aceasta este unica fișă semnată de pârâtă.
2. În mod greșit tribunalul a reținut vinovăția pârâtei, cu toate că gestiunea la care face referire reclamanta nu era prevăzută cu cheie și nu era menținută în stare de siguranță, de vreme ce, așa cum rezultă din declarațiile martorilor, din această gestiune ceilalți angajați și administratorii societății consumau frecvent bunuri, la care aveau acces nestingherit.
3. În speță, efectuarea inventarierii de către reclamantă a fost făcută cu nerespectarea dispozițiilor legale cuprinse în actele normative în vigoare.
Astfel, inventarierea trebuie făcută numai în anumite situații expres reglementate de lege, ea se efectuează de o comisie numită prin decizie scrisă, pe ultima fișă a listei de inventariere gestionarul trebuie să menționeze dacă toate bunurile și valorile bănești din gestiune au fost inventariate și consemnate în listele de inventariere în prezența sa și dacă are obiecțiuni cu privire la modul de efectuare a inventarierii, iar listele de inventariere trebuie semnate pe fiecare filă de către președintele și membrii comisiei de inventariere, precum și de către gestionar.
Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs este fondat.
Recurenta-pârâtă a fost angajată la societatea comercială, începând cu data de 15.01.2008. Contractul său individual de muncă (42-43) a fost înregistrat la. V în data de 30 ianuarie 2008.
Din cuprinsul contractului rezultă că meseria prestată de pârâtă este aceea de bucătar și că atribuțiile sale sunt cele prevăzute în fișa postului, anexă la contractul individual de muncă.
La fila 44 fost depusă o fișă a postului, anexă la contractul de muncă, nesemnată de către pârâtă, și în care sunt cuprinse următoarele atribuții pentru pârâtă:
- are calitate de gestionar;
- primește toate alimentele necesare preparării mâncării în bucătărie,
- răspunde de modul în care acestea sunt depozitate și păstrate, respectând normele igienico-sanitare;
- răspunde de calitatea și cantitatea preparatelor care sunt servite clienților;
- eliberează preparatele numai pe bază de bon de comandă, care este primit prin imprimanta la calculator;
- respectă strict gramajele prevăzute în rețetar pentru a nu se crea minusuri sau plusuri în gestiune, care sunt imputabile bucătarului;
- păstrează alimentele în frigidere pe categorii de produse;
- urmărește și completează graficul de temperatură pentru fiecare frigider, zilnic;
- la terminarea turei predă gestiunea de alimente și cea de obiecte de inventar.
Conform art.17 Codul muncii, angajatorul are obligația de a-l informa pe salariat, anterior încheierii contractului, cu privire la clauzele esențiale pe care intenționează să le scrie în contract, iar această obligație de informare se consideră îndeplinită de angajator la momentul semnării contractului individual de muncă.
Art.17 alin.2 prevede că salariatul va fi informat cu privire la mai multe elemente, între care, la lit.d sunt prevăzute funcția/ocupația conform specificației clasificării ocupațiilor din România sau altor acte normative, precum și atribuțiile postului.
3 al aceluiași articol prevede că elementele de informare prevăzute la alin.2 trebuie să se regăsească și în conținutul contractului individual de muncă.
Rezultă din aceste texte de lege că funcția ocupată de salariat trebuie să se regăsească în mod obligatoriu în cuprinsul contractului individual de muncă.
În speță însă, în contractul individual de muncă al pârâtei a fost înscrisă meseria de bucătar, nu și aceea de gestionar și cu toate acestea, în fișa postului se arată că pârâta are calitatea de gestionar.
Față de dispozițiile legale arătate mai sus, Curtea apreciază că nu este posibil ca în fișa postului anexă la contractul individual de muncă să fie înscrisă o altă ocupație care nu este trecută în contractul individual de muncă.
Pe de altă parte, această fișă nefiind semnată de către recurenta-pârâtă, nu se poate dovedi că ea este anexă la contractul de muncă al recurentei, cu atât mai mult cu cât în fișă nu este înscrisă tocmai principala atribuție a bucătarului: aceea de a prepara mâncarea.
Al treilea motiv de recurs este de asemenea fondat.
Reclamanta care, în calitate de angajator, are obligația de a face probe într-un conflict de muncă, nu a depus la dosarul cauzei nici măcar o fișă de inventar din care să rezulte pretinsele minusuri constatate în gestiune.
La fila 33 se află un înscris întocmit în data de 18.05.2008, care nu este însă o fișă de inventar, deoarece, în afară de faptul că nu poartă o astfel de titulatură, nu cuprinde rubricile specifice referitoare la soldul scriptic și soldul faptic.
Cu toate acestea, instanța de fond a reținut în motivarea sentinței că reclamanta ar fi efectuat un inventar la 18.05.2008, cu acest prilej constatându-se o diferență între soldul scriptic și cel faptic în sumă de 3356,14 lei, ce reprezintă prejudiciul adus reclamantei.
Această argumentare a instanței nu este însă susținută de niciun înscris aflat în dosarul cauzei.
Neexistând o fișă de inventar, evident că nu se pot face verificări cu privire la respectarea condițiilor de formă ale acesteia.
În fine, este de remarcat că în dosar nu a fost depus niciun alt înscris, iar din singurele acte depuse de reclamantă (30-32, 33-40) nu rezultă vreun minus în gestiune și, în mod evident, nici valoarea unui atare minus.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că în mod greșit instanța de fond a reținut existența unor lipsuri în gestiunea societății reclamante și în mod greșit a reținut vinovăția recurentei-pârâte pe care a obligat-o la plata unei sume de bani către reclamantă. Din moment ce nu există un prejudiciu dovedit, nu se poate reține vinovăția vreunei persoane.
Ca atare, Curtea, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, va admite recursul și va modifica sentința, în sensul că va respinge acțiunea.
Față de modul de soluționare a motivelor unu și trei de recurs, Curtea apreciază că nu se mai impune o analiză asupra celui de-al doilea motiv de recurs referitor la lipsa condițiilor de siguranță a gestiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta, domiciliată în R V,-, --4..A,.16, județul V, împotriva sentinței civile nr.1019 din 15 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta R V, cu sediul în R V,-, județul
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 februarie 2010, la Curtea de Apel Pitești - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
6 ex./10.02.2010
Jud. fond:
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
