Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 1915/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(7736/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1915/
Ședința publică din data de 26 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta reclamantă - SRL Țăndărei, împotriva sentinței civile nr.660 din data de 01 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr-(1631/2008), în contradictoriu cu intimata pârâtă, având ca obiect - acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns intimata pârâtă, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.1270/ 2009 atașată la fila 13 dosar, lipsind recurenta reclamantă - SRL Tăndărei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata pârâtă, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 17.03.2009, precum și faptul că recurenta reclamantă - SRL Tăndărei, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul intimatei pârâte, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 660/F/01.09.2008 a Tribunalului Ialomița - Secția Civilă, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea principală prin care reclamanta - SRL a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 200.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru imposibilitatea funcționării în condiții de eficiență a farmaciei și obligarea acesteia de a se prezenta la serviciu conform dispozițiilor contractului individual de muncă, fișei postului și regulamentului de ordine interioară.
Totodată, s-a admis cererea reconvențională introdusă de pârâtă și s-a constatat încetarea contractului de muncă al pârâtei începând cu data de 08.11.2007.
Reclamanta a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- hotărârea a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 proc. civ.;
- instanța a trecut la judecarea cauzei fără ca reclamanta să fie citată în condițiile prevăzute de art. 87-89 proc. civ.;
- s-au depus înscrisuri de către pârâtă fără să fie comunicate reclamantei;
- deși prin decizia civilă nr. 2023/R/30.05.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI, s-a dispus reanalizarea oportunității efectuării unei expertize contabile în determinarea unui eventual prejudiciu;
- nu s-a ținut cont de acest aspect, deși la dosar sunt acte în care se precizează cuantumul prejudiciului și obiectivele expertizei contabile;
- instanța nu s-a conformat dispozițiilor art. 129 alin. 5 proc. civ, deși instanța de recurs a insistat asupra acestei chestiuni.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. și considerând că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, vor fi înlăturate ca neîntemeiate susținerile recurentei referitoare la faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 proc. civ. în sensul că instanța de fond a judecat cauza fără ca recurenta-reclamantă să fie citată în condițiile prevăzute de art. 87-89 proc. civ.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului de fond rezultă că recurenta-reclamantă a fost reprezentată de avocat în ședința publică din 07.08.2008 (a se vedea încheierea de la fila 8), luând astfel termen în cunoștință conform art. 153 proc. civ. motiv pentru care nu a mai fost citată pentru următoarea ședință de judecată (fiind prezumată că cunoaște termenul), cea din 01.09.2008, când au avut loc dezbaterile în cauză în fața primei instanțe.
În aceste condiții, este evident că nu poate fi primită alegația recurentei în sensul că nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de art. 87 și urm. proc. civ.
Nu este întemeiat nici motivul de recurs referitor la faptul că la ultimul termen al judecății în fond pârâta a depus înscrisuri, care nu au fost comunicate recurentei-reclamante.
Câtă vreme la acest ultim termen, recurenta-reclamantă nu s-a înfățișat în instanță, prin reprezentanții săi, ea este cea care se află în culpă pentru faptul că nu i s-au comunicat actele respective. Dispozițiile Codului d e Procedură Civilă din materia judecății în primă instanță, inclusiv cele din capitolul având ca obiect administrarea dovezii cu înscrisuri (art. 172-184 proc. civ.), nu stabilesc obligația de comunicare a actelor depuse de una dintre părți către cea care lipsește de la ședința de judecată.
Dimpotrivă, din conținutul art. 129 alin. 1 proc. civ. rezultă tocmai contrariul, câtă vreme acesta statuează că părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului.
Mai mult, în același sens sunt și prevederile art. 152 proc. civ. potrivit cu care "dacă, la orice termen fixat pentru judecată, se înfățișează numai una din părți, instanța, după ce va cerceta toate lucrările din dosar și va asculta susținerile părții, se va pronunța pe temeiul dovezilor administrate, putând primi excepțiile și apărările părții care lipsește". Așa fiind, Tribunalul putea proceda la judecarea pricinii și în condițiile în care una dintre părți nu s-a prezentat la judecată și adversarul acesteia a depus acte la dosar.
În sfârșit, nu poate fi primită nici ultima critică a recurentei, potrivit căreia instanța de fond nu s-ar fi conformat deciziei civile nr. 2023/R/30.05.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI, prin care s-a dispus reanalizarea oportunității efectuării unei expertize contabile în determinarea unui eventual prejudiciu.
Așa cum rezultă din cuprinsul practicalei sentinței atacate, prima instanță a pus în discuție aspectul reanalizării "oportunității efectuării unei expertize contabile în determinarea unui eventual prejudiciu", însă, ținând seama că recurenta-reclamantă nu s-a înfățișat în instanță, prin reprezentanții săi, pentru a susține necesitatea administrării dovezii respective și a prezenta obiectivele expertizei, în mod corect Tribunalul a apreciat că nu se impune administrarea probei în discuție.
Un argument în același sens este și acela ce decurge din împrejurarea că date fiind prevederile art. 287 din Codul Muncii, în litigiile de muncă sarcina probei revine angajatorului, în speță recurenta-reclamantă. Având o asemenea obligație, autoarea acțiunii trebuia să ia toate măsurile necesare pentru a-și proba pretențiile, ținând seama din acest punct de vedere și de dispozițiile art. 129 alin.1 ultima teză proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă - SRL, în contradictoriu cu intimata-pârâtă, împotriva sentinței civile nr. 660/F/01.09.2008 a Tribunalului Ialomița - Secția Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
TEHNORED//2 ex./09.04.2009.
Jud.fond:,
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Elena Luissa Udrea
