Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 2053/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILA NR.2053/R/2008
Ședința publică din data de 24 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitoș
JUDECĂTORI: Marta Carmen Vitoș, Sergiu Diaconescu Ioan
-- -
GREFIER:
S-a luat spre examinare, în vederea pronunțării recursul declarat de pârâtele, și împotriva sentinței civile nr. 1999 pronunțată de Tribunalul Cluj, la data de 08.10.2007, în dosarul nr-, privind și pe reclamantul INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN C, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea sedinței publice din data de 21 octombrie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1999/2007 a Tribunalului Clujs -au respins excepțiile prescripției dreptului de a declanșa răspunderea patrimonială, de lucru judecat a sentinței civile nr. 5247/2001 și a prescripției dreptului la acțiune a contestatorului invocate de pârâte prin întâmpinare.
S-a admis acțiunea formulată și precizată de către reclamantul Inspectoratul Școlar Județean în contradictoriu cu pârâtele, și și în consecință:
Au fost obligate pârâtele să-i achite reclamantului următoarele sume reprezentând prejudiciu material astfel: suma de 3841,78 lei de către pârâta, suma de 5357,92 lei de către pârâta, suma de 4502,71 lei de către pârâta, suma de 3291,32 lei de către pârâta și suma de 2053,27 lei de către pârâta.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut următoarele:
Potrivit prevederilor art. 270, alin.(1) din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Pentru a fi angajată răspunderea patrimonială este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarele condiții de fond: calitatea de angajat a celui care a produs prejudiciul, fapta ilicită și personală a celui încadrat, săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat, raportul de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită și vinovăția salariatului.
Prin Dispoziția nr. 167/14.03.2001 semnată de inspectorul școlar general, respectiv pârâta s-a dispus reîncadrarea d-lui în funcția de expert începând cu data de 09.11.1999, cu un salariu de 3.431.600 lei vechi, la art. 3 din dispoziție arătându-se că responsabili pentru îndeplinirea prevederilor acesteia se fac compartimentele ", salarizare și contabilitate ".
Prin Sentința civilă nr. 285/2005, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a dispus acordarea diferențelor salariale d-lui, pornind de la nivelul maxim al funcției de consilier de 2.914.956 lei vechi, în cuantum de 136.500.244 lei vechi și a cheltuielilor de judecată în sumă de 9.600.000 lei vechi. Instanța a reținut că în carnetul de muncă al reclamantului s-a operat salariul de încadrare avut anterior desfacerii contractului de muncă, respectiv 2.110.428 lei deși a fost menționat actul în baza căruia s-a efectuat această mențiune - Dispoziția nr. 167/14.03.2001.
Astfel prin hotărâre judecătorească, respectiv Sentința Civilă nr. 285/2005 definitivă și irevocabilă s-a reținut faptul că prevederile dispoziției 167/14.03.2001 s-au aplicat numai în parte, respectiv s-a efectuat reîncadrarea, neaplicându-se nivelul salariului de 3.431.600 lei vechi menționat în cuprinsul dispoziției amintite.
Instanța de judecată a obligat în consecință pe reclamantul Inspectoratul Școlar Județean la plata sumei de 136.500.244 lei vechi și cheltuieli de judecată în sumă de 9.600.000 lei vechi.
Pentru efectuarea plății sumei de 136.500.244 lei vechi către numitul, reclamantul a mai achitat și obligațiile angajatorului în sumă de 4.437 lei, totalul cheltuielilor ocazionate cu executarea sentinței nr. 285/2005 fiind de 19.047 lei. Astfel, caracterul cert, efectiv, real și actual al prejudiciului există și rezultă din cuprinsul dispozitivului instanței judecătorești.
În cazul în care prejudiciul este cauzat de mai mulți angajați, aceștia au o răspundere patrimonială conjunctă, care reprezintă o multitudine de răspunderi individuale ale unor angajați cu vinovății concurente în producerea prejudiciului.
Potrivit art.271, dacă prejudiciul a fost cauzat de mai mulți salariați, cuantumul răspunderii fiecăruia se stabilește în raport cu măsura în care a contribuit fiecare la producerea lui.
Nefiind posibilă determinarea măsurii în care fiecare salariat a contribuit la producerea prejudiciului, devine aplicabilă prevederea aliniatului 2 al art. 271., răspunderea fiecăruia stabilindu-se proporțional cu salariul său net de la data constatării pagubei.
Astfel, reclamantul a întocmit adresa nr. 3/03.01.2007 prin care a determinat în mod concret conform art.271, alin. 2. măsura în care fiecare pârât a contribuit la producerea prejudiciului.
Din actele depuse la dosar și aspectele reținute, instanța a reținut existența vinovăției pârâtelor, acestea răspunzând patrimonial pentru prejudiciul produs angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Astfel, pentru întocmirea Dispoziției nr. 167/14.03.2001 se face răspunzătoarea pârâta de rând 2, aceasta îndeplinind la timpul respectiv funcția de inspector școlar general, iar pentru aplicare măsurii se fac răspunzătoare persoanele din cadrul compartimentelor de salarizare, normare și contabilitate, așa cum rezultă chiar din cuprinsul măsurii, respectiv pârâtele de rând 1, 3, 4 și 5, (contabil șef - responsabil cu exercitarea controlului financiar preventiv), (director economic), (responsabil cu întocmirea statelor de plată și înscrierea în carnetele de muncă a drepturilor salariale) și (consilier cu atribuții în compartimentul salarizare, normare).
În ce privește celelalte elemente ale angajării răspunderii patrimoniale, respectiv fapta săvârșită cu vinovăție și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, instanța a apreciat că ele există și sunt determinate prin însuși sentința definitivă și irevocabilă.
Prin acțiunea lor, pârâtele au cauzat în mod direct un prejudiciu în patrimoniul angajatorului, constatat ca atare de către instanța judecătorească, aceasta stabilind greșita aplicare a prevederilor legale în ce privește reîncadrarea numitului. Urmare acestui fapt, angajatorul, având în calitate de conducător și personal de specialitate pe pârâte, a fost obligat prin sentință definitivă și irevocabilă, la plata sumei de 19.047 lei.
Pentru toate aceste motive, raportat la considerentele enunțate anterior, instanța a admis acțiunea reclamantului și pe cale de consecință a obligat pârâtele să achite următoarele sume, astfel cum au fost individualizate în tabelul de la fila 15: suma de 3841,78 lei de către pârâta, suma de 5357,92 lei de către pârâta, suma de 4502,71 lei de către pârâta, suma de 3291,32 lei de către pârâta și suma de 2053,27 lei de către pârâta, cuantumurile nefiind contestate de către pârâte.
În ce privește excepția prescripției dreptului de a declanșa răspunderea patrimonială, instanța a respins-o, reținând că, potrivit art.283, alin. 1, lit. c, reclamantul avea la dispoziție termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune. În aceste condiții această dată coincide cu momentul rămânerii irevocabile a sentinței nr. 285/2005, respectiv data de 07.07.2005. acesta este momentul în care toate elementele angajării răspunderii patrimoniale au fost cumulativ îndeplinite.
Excepțiile autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 5247/2001, respectiv a prescripției dreptului la acțiune a contestatorului, sunt excepții care privesc alte dosare. Neavând legătură cu prezenta cauză, instanța le-a respins.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal pârâtele, și, solicitând modificarea în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului s-au invocat următoarele:
Instanța s- pronunțat asupra unui aspect care nu s- cerut, împrejurare ce rezultă din chiar conținutul dispozitivului în care se menționează că instanța admite acțiunea formulată și precizată.
În realitate, instanța calificat din oficiu ca fiind precizare de acțiune o cerere formulată pe calea completării motivelor de recurs în primul ciclu procesual. În realitate, reclamantul nu și-a precizat acțiunea în nici un mod.
Instanța a respins excepțiile invocate de pârâte - a prescripției dreptului de declanșa răspunderea patrimonială a pârâtelor, excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 5247/2001 Judecătoriei Cluj -N, față de sentința civilă nr. 285/2005 Tribunalului Cluj, și excepția prescripției dreptului la acțiune contestatorului pentru promovarea acțiunii din dosar nr.2158/2004, fără motiva în nici un fel soluția de respingere.
Prin urmare, recurentele au reiterat pe larg motivele invocate și în fața instanței de fond, pe care își întemeiază excepțiile invocate.
Prin întâmpinarea formulată (17-20), reclamantul solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând dovada existenței prejudiciului stabilit prin nota de constatare nr. 3739/2006, art.270 alin.1, fapta ilicită și culpa dovedită în sarcina recurentelor, precum și dovedirea existenței raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită a acestora și prejudiciul produs.
La termenul de judecată din 15.01.2008, recurentele au invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.283 lit.c, în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator pentru faptele prejudiciabile produse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 53/2003, excepție respinsă prin decizia nr.763/24.06.2008 Curții Constituționale (43-45).
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Acțiunea are ca obiect obligarea pârâtelor angajate la plata sumei de 19047 lei reprezentând suma achitată de către recurenta angajatoare angajatului.
Acțiunea se întemeiază pe nota de constatare încheiată la 12.04.2006 (7 - 14 dosar fond).
În urma verificării având ca obiect stabilirea răspunderii materiale persoanelor în cadrul prejudiciului creat prin plata sumei de 14640,20 lei, s- constatat că acesta provine din diferența dintre cuantumul salariului angajatului stabilit prin sentința civilă nr. 285/2005 a Tribunalului Cluj - 2.914.956 lei și cuantumul salariului care se impunea să fie stabilit cu ocazia reîncadrării sale în funcție în baza sentinței civile nr. 5247/2000 Tribunalului Cluj - acela de 2.110.428 lei, acesta fiind salariul avut la data desfacerii contractului individual de muncă - 9.11.1999 la care se adaugă suma de 44.370.000 lei, reprezentând obligațiile angajatorului.
În nota de constatare se menționează că, în cuprinsul dispoziției de reîncadrare nr.167/14.03.2001 a angajatului s-a precizat și cuantumul salariului cu care se face reîncadrarea angajatului începând cu 9.11.1999 - acela de 3.431.600 lei.
Practic, reiese următoarea stare de fapt:
i s-a desfăcut contractul individual de muncă începând cu 9.11.1999.
Prin sentința civilă nr. 5247/2000 a Tribunalului Clujs -a dispus reîncadrarea angajatului.
Prin dispoziția de reîncadrare nr.167/14.03.2001 s-a dispus reîncadrarea, menționându-se în cuprinsul actului salariul cuvenit începând cu data reîncadrării (9.11.1999) - acela de 3.431.600 lei.
Aplicarea efectivă a prevederilor dispoziției nr.167/14.03.2001 s-a efectuat prin reîncadrarea în muncă angajatului începând cu data de 9.11.1999 cu un salariu de 2.110.428 lei (avut la data desfacerii contractului individual de muncă, respectiv la 9.11.1999), conform poziției nr.70 din cartea de muncă și a statelor de plată întocmite pentru perioada 9.11.1999 - 14.03.2001.
Prin acțiunea promovată de reclamantul împotriva pârâtului Inspectoratul Scolar Județean C s-a solicitat obligarea pârâtului la rectificarea cărții de muncă sub aspectul înscrierilor vizând cuantumul salariului și la plata diferenței dintre salariul de bază încasat conform carnetului de muncă și salariul de bază la care ar fi avut dreptul conform Dispoziției nr.167/14.03.2001, începând cu data de 14.03.2001 și până la zi, cu obligarea pârâtului la achitarea dobânzii legale asupra întregii sume.
Prin sentința civilă nr. 285/12.04.2005 Tribunalului Cluj, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1715/R/7.07.2005 a Curții de Apel Cluj s-a admis acțiunea reclamantului sub aspectul obligării pârâtului să plătească reclamantului drepturile salariale aferente perioadei 14.03.2001 - 28.05.2005 în cuantum de 136.500.244 lei.
La baza pronunțării acestei sentințe a stat o expertiză contabilă care avut ca obiectiv calcularea diferențelor de salariu la care ar fi avut dreptul reclamantul, luându-se ca bază de calcul sumele de 3.431.600 lei și 2.914.996 lei reprezentând salariul conform Dispoziției nr.167/14.03.2001, respectiv cel maxim posibil de acordat legal.
În urma efectuării expertizei, instanța și- întemeiat hotărârea pe calculele rezultate în urma luării în considerare salariului de 2.914.956 lei, suma totală la plata căreia fost obligat pârâtul, fiind în raport de acest salariu - de 136.500.244 lei.
Atât în hotărârea primei instanțe, cât și în decizia pronunțată în recurs, s-a reținut că salariul de 2.914.956 lei era maxim legal, ce i se putea acorda reclamantului la reîncadrare, conform grilelor de salarizare aferente funcției angajatului.
Din cuprinsul celor arătate, se desprind două concluzii esențiale în soluționarea cauzei:
Plata sumei de 136.500.244 lei angajatului s-a făcut nu în baza Dispoziției nr.167/14.03.2001, ci în temeiul unei hotărâri judecătorești irevocabile, intrată în autoritatea de lucru judecat, care a statuat că, într-adevăr, salariul menționat în dispoziția de reîncadrare, de 3.431.600 lei depășește plafonul maxim legal, însă, dispus obligarea pârâtei la plata sumei corespunzătoare salariului de 2.914.956 lei, încadrat în limitele legale în intervalul 14.03.2001 - 28.05.2005.
Deci, temeiul plății nu a fost Dispoziția nr.167/14.03.2001, ci o hotărâre judecătorească irevocabilă.
2. Dispoziția nr.167/14.03.2001 nu a fost niciodată aplicată sub aspectul plății salariului de 3.431.600 lei angajatului, întrucât până la data pronunțării sentinței civile nr. 285/12.04.2005 Tribunalului Cluj, acesta fost salarizat cu 2.110.428 lei pentru intervalul 9.11.1999 - 14.03.2001 (perioada de timp dintre momentul desfacerii contractului individual de muncă și cel al reîncadrării) și ulterior, până la pronunțarea sentinței civile nr. 285/12.04.2005 Tribunalului Cluj, prin care s-a dispus obligarea pârâtului Inspectoratul Școlar Județean la plata diferențelor salariale aferente perioadei 14.03.2001 - 28.05.2005 în cuantum de 136.500.244 lei.
În concluzie, prin emiterea Dispoziției nr.167/14.03.2001, care menționează și un cuantum al salariului peste limitele legale pentru angajatul nu s-a cauzat nici un prejudiciu, întrucât acest aspect al dispoziției nu a fost niciodată aplicat, angajatul nefiind remunerat niciodată în baza acestei dispoziții cu un salariu de 3.431.600 lei pe lună.
de specialitate admite unanim și fără rezerve că prejudiciul este cel mai important element al răspunderii civile, fiind o condiție esențială și necesară a acesteia, de sine stătătoare.
Se poate afirma că în lipsa unui prejudiciu, răspunderea civilă nu poate fi angajată. Atâta vreme cât, o persoană fizică sau juridică nu fost păgubită, ea nu are dreptul de pretinde nici o reparație, deoarece nu poate face dovada unui interes.
Pentru toate aceste considerente, văzând și disp. art.312 alin.1 Cod proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtele, și împotriva sentinței civile nr.1999 din 08 octombrie 2007 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea reclamantului Inspectoratul Școlar Județean C împotriva pârâtelor, având ca obiect despăgubiri.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
Red. MV dact.GC
3 ex/6.11.2008
Jud.primă instanță:,
Președinte:Marta Carmen VitoșJudecători:Marta Carmen Vitoș, Sergiu Diaconescu Ioan
