Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 2073/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(8759/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2073/
Ședința publică din data de 02 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta reclamantă - CURIER SRL, împotriva sentinței civile nr.5383 din 01 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 28474/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimatul pârât, având ca obiect - acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta reclamantă - Curier SRL, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.44200/2007 atașată la fila 11 dosar, intimatul pârât, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/25.03.2009 atașată la fila 12 dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul pârât, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei secții la data de 26.03.2009.
Se înmânează un exemplar al întâmpinării avocatului recurentei reclamante - Curier SRL, care arată că are cunoștință de conținutul acesteia.
Curtea acordă cuvântul pe excepția tardivității declarării recursului invocată de intimatul pârât, prin întâmpinare.
Avocatul intimatului pârât, solicită admiterea excepției față de împrejurarea că sentința civilă atacată a fost comunicată recurentei la data de 29.10.2008, iar recursul a fost declarat la data de 10.11.2008 și respingerea recursului ca tardiv formulat.
Avocatul recurentei reclamante - Curier SRL, apreciază că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de lege și solicită respingerea excepției tardivității, ca neîntemeiată.
Curtea acordă cuvântul și pe cererea de recurs.
Avocatul recurentei reclamante - Curier SRL, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.
Avocatul intimatului pârât, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 5383/01.09.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea prin care reclamanta - Curier SRL a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 5250 Euro, actualizată la momentul efectiv al plății.
Reclamanta a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- din motivarea instanței rezultă că în cauză ar fi incidente relațiile comerciale existente între părți, caz în care trebuia pusă în discuție competența instanței de a soluționa cauza;
- deși între părți au existat atât raporturi de dreptul muncii, cât și raporturi comerciale, autovehiculul de serviciu a fost încredințat în vederea exercitării atribuțiilor de dreptul muncii și nu a celor decurgând din calitatea de asociat la o societate comercială;
- nici una dintre atribuțiile asociatului minoritar nu justifica acordarea unui bun al societății spre folosință personală, acest lucru nefiind prevăzut în statut sau alt act, mai mult constituind infracțiune potrivit Legii nr. 31/1990;
- lipsa unui înscris în sensul acordării autovehiculului către salariat nu afectează existența raportului juridic, cu atât mai mult cu cât nu exista un astfel de înscris nici în cazul raporturilor comerciale;
- mai mult, dispozițiile legislației muncii prevăd ca un salariat să fie utilizatorul unui bun al societății în calitate de gestionar de fapt, posibilitate inexistentă în cazul raporturilor comerciale dintre asociat și societate.
Prin întâmpinare, intimatul-pârât a invocat excepția tardivității declarării recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea va respinge excepția invocată de intimat, ținând seama de următoarele aspecte:
Sentința atacată a fost comunicată recurentei la data de 29.10.2008 (vezi fila 91 dosar fond), iar recursul a fost declarat în ziua de 06.11.2008, conform mențiunilor existente pe plicul poștal de la fila 4 dosar recurs.
Conform art. 80 din Legea nr. 168/1999, în materia litigiilor de muncă recursul poate fi formulat în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii, iar potrivit art. 104 proc. civ. actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui.
Făcând aplicațiunea acestor texte legale în speță, rezultă că recursul a fost exercitat înăuntrul termenului prevăzut de lege, termen care, conform regulilor de calcul prevăzute de art. 101-104 proc. civ. ar fi expirat la data de 09.11.2008. Or, așa cum s-a arătat anterior, recursul a fost formulat la data de 06.11.2008, deci anterior momentului la care s-ar fi împlinit termenul legal.
Totodată, Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele de fapt și de drept ce vor fi expuse în continuare.
Tribunalul a procedat corect respingând ca neîntemeiată acțiunea prin care recurenta-reclamantă a solicitat obligarea intimatului-pârât la plata sumei de 5250 Euro, actualizată la momentul efectiv al plății, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a autoturismului marca VW, înmatriculat sub nr. B-36-, pe perioada 13.12.2006-18.04.2007.
De menționat faptul că acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 270 din Codul Muncii, referitoare la răspunderea patrimonială a salariatului față de angajator.
Conform acestui text legal, "salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor."
Din interpretarea acestuia rezultă că pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului este necesar să se facă dovada îndeplinirii cumulative a următoarelor condiții:
- fapta ilicită a salariatului, faptă constând din nerespectarea obligațiilor sale de serviciu;
- prejudiciul material al angajatorului;
- legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu
- culpa salariatului în ce privește neîndeplinirea îndatoririlor ce-i reveneau potrivit contractului individual de muncă.
Inexistența sau nedovedirea chiar și a uneia dintre aceste cerințe face să nu poată fi angajată răspunderea patrimonială a salariatului conform art. 270 din Codul Muncii.
Date fiind prevederile art. 287 din același act normativ, sarcina probei în litigiile de muncă revine angajatorului, deci acesta trebuie să facă dovada că sunt respectate condițiile prevăzute de lege pentru ca salariatul să răspundă patrimonial.
Or, în speță, așa cum a reținut și instanța de fond, recurenta-reclamantă (angajator) nu a administrat probe concludente, prin care să ateste că intimatul-pârât a săvârșit cu vinovăție o faptă ilicită (faptă constând din nerespectarea obligațiilor ce-i reveneau potrivit contractului individual de muncă), prin care să fi cauzat paguba materială a cărei reparare se solicită prin acțiune.
Mai precis, împrejurarea că acesta ar fi folosit autoturismul marca VW, înmatriculat sub nr. B-36-, în perioada 13.12.2006-18.04.2007, nu îndeplinește cerințele pentru a fi considerată o faptă ilicită din perspectiva dispozițiilor dreptului muncii, adică o faptă prin care intimatul-pârât și-ar fi încălcat obligațiile decurgând din contractul individual de muncă încheiat cu recurenta-reclamantă.
În conținutul acestui contract (fila 8 dosar fond) nu există nici o clauză referitoare la folosința autovehiculului anterior indicat, din care să rezulte existența vreunei obligații de serviciu a intimatului-persoană fizică față de recurentă în legătură cu acest bun mobil. Totodată, nu s-a depus nici un alt înscris în acest sens la dosar.
Ca atare, nu se poate vorbi despre comiterea de către intimat a unei fapte ilicite de natură a atrage răspunderea sa patrimonială față de recurentă în condițiile prevăzute de art. 270 din Codul Muncii.
În raport de toate cele ce preced, este evident că criticile exprimate prin motivele de recurs nu pot fi primite, fiind necesare anumite precizări din acest punct de vedere.
Astfel, ținând seama de motivele de fapt și de drept prezentate în cuprinsul acțiunii, prima instanță era competentă să soluționeze pricina în fond, având în vedere faptul că era sesizată cu rezolvarea unui litigiu despre care se afirma că și-ar avea sursa în raporturile de muncă dintre părți, adică un conflict de drepturi în sensul art. 248 alin. 3 din Codul Muncii. Împrejurarea că nu s-au făcut dovezi suficiente în sensul îndeplinirii cerințelor necesare pentru admiterea acțiunii din perspectiva dreptului muncii, nu înseamnă că trebuia să se procedeze la declinarea competenței materiale de rezolvare cauzei în favoarea altei instanțe.
În consecință, nu poate fi acceptată susținerea recurentului că instanța de fond era obligată să pună în discuție excepția necompetenței materiale de rezolvare a litigiului.
Vor fi înlăturate și toate celelalte afirmații ale recurentei-pârâte, pentru simplul motiv că, așa cum s-a evidențiat mai sus, nu s-a administrat nici o dovadă din care să rezulte că intimatul-pârât a avut, potrivit contractului său individual de muncă, obligații de serviciu față de - Curier SRL, în legătură cu autoturismul marca VW, înmatriculat sub nr. B-36-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității declarării recursului.
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă - Curier SRL, în contradictoriu cu intimatul-pârât, împotriva sentinței civile nr. nr. 5383/01.09.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 02.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
TEHNORED//2 ex./13.04.2009.
Jud.fond:,
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
