Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 2333/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ -. 2333/R/2009
Ședința publică din data 3 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte al instanței
JUDECĂTOR 2: Sergiu Cătălin Boboș Eugenia
: -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanta EURO ACTIV SRL Z împotriva sentinței civile nr. 1350 din 5 iunie 2009 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr- privind și pe intimatul, având ca obiect litigiu de muncă - acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată depusă întâmpinare la dosar, formulată de reclamantul intimat și înregistrată la data de 23 octombrie 2009.
Curtea, văzând că recurenta prin cererea de recurs a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază că aceasta se află în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1350 din 5 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -a respins ca nefondată acțiunea reclamantei EURO ACTIV, cu sediul social în municipiul Z, B-dul -, -. 6. Jud. S împotriva pârâtului, domiciliat în municipiul Z, Str. 22 2. -. 181, Jud. S, pentru obligarea acestuia la repararea prejudiciului în sumă de 7.989,05 lei reprezentând contravaloarea a 2.101 litri motorină consumată în plus față de consumul normat de 36 litri/100 km stabilit la nivel de societate, actualizat cu indicele de inflație și dobânda legală de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective.
S-a admis cererea reconvențională a reclamantului reconvențional și pârâta reconvențională EURO ACTIV Zaf ost obligată să îi plătească acestuia suma de 4440 lei reprezentând drepturi salariale aferente perioadei 1 iulie-22 august 2008 și suma de 8768 lei reprezentând diurnă.
Reclamanta-pârâtă reconvențională a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 800 lei către pârâtul-reclamant reconvențional.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, pârâtul a fost încadrat la societatea reclamantă în calitate de șofer având în primire autovehiculul cu număr de înmatriculare la capul tractor -, circulând pe rute interne și externe, pe distanțe mari, pentru care primea diurnă zilnic.
Societatea, având în vedere consumul prevăzut în cartea tehnică și condițiile generale de muncă, a stabilit un consum normat de 36 l/100 km.
Pentru elucidarea problematicii ridicate de consumul de carburant s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice. Expertul a efectuat un studiu laborios, plecând de la experimente practice la informații culese de la reprezentanța Volvo
cu capul tractor - a fost preluat de la pârât de către, apoi de conducătorul auto, care au parcurs în luna august 2008 - 5244 km, alimentând 2208 litri. Consumul normat ar fi trebuit să fie de 1888 litri, deși s-a înregistrat o depășire de 320 litri. Au fost perioade când consumul a fost mai mic decât cel normat realizat de numitul noiembrie- 2008, realizându-se economii de 148, respectiv 152.
Pârâtul a obținut un consum mai mic decât cel normat în luna august 2008, de 32,77 l/100 km.
S-a analizat consumul de combustibil înregistrat de autotrenul - comparativ cu celelalte autovehicule pe perioada mai-noiembrie 2008.
S-a stabilit că în perioada de vârf de exploatare mai-septembrie consumurile au fost peste consumul normat (filele 101-103).
Un alt experiment efectuat de expert a stabilit că consumul de combustibil al autotrenului compus din capul tractor - și semiremorca încărcată la capacitate maximă ( 24.000 kg) la 100 km bitum) la 100 km echivalenți, determinat pe un traseu cu dificultate maximă este de 56,37 litri.
Consumul mediu de combustibil al aceluiași autovehicul stabilit ca medie a trei litrometrari este de 38,84 litri la 100 km echivalenți, deci superior celui normat (fila 142-143).
Chiar dacă se observă un consum mai ridicat la autotrenul cu cap tractor -, în condițiile descrise mai sus, nu se poate determina cu certitudine prejudiciul.
Ținând cont de condițiile de exploatare preluate din manualul șoferului și incluse în cartea tehnică a mașinii se constată că pârâtul a exploatat comparativ cu ceilalți conducători auto, autotrenul mai brusc, mai necorespunzător; dar în ce măsură acest mod de exploatare a determinat prejudiciul, nu se poate stabili cu certitudine (filele 104-105).
Eventual s-ar fi putut stabili un criteriu constant în consumul mediu concret realizat de toți conducătorii auto, în condițiile în care, în perioada de vârf de exploatare, la toate autotrenurile s-a realizat o depășire de combustibil decât cel stabilit.
Prin întâmpinarea depusă, societatea a recunoscut că nu a achitat pârâtului-reclamant reconvențional salariul pe perioada solicitată, ci l-a reținut ca o garanție pentru plata prejudiciului.
Plata salariului constituie obligația angajatorului pentru prestația efectuată de angajat, iar reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă (art. 161-165 Codul muncii ).
De asemenea s-a recunoscut cuantumul diurnei, însă s-a susținut că a fost achitată fapt ce nu corespunde adevărului.
În fapt, s-au semnat dispoziții de plată în alb, acestea urmând să fie completate și semnate de conducătorul unității, ceea ce nu s-a mai realizat, deci nici plata nu a mai fost efectuată, care ar fi trebuit să fie evidențiată pe statul de plată sau alt document echivalent.
Semnarea în alb a dispozițiilor de plată rezultă și din faptul că la data menționată pe dispoziție că a fost semnată, în realitate pârâtul era în cursă internă sau externă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta - EURO ACTIV SRL solicitând admiterea acestuia, în principal casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării contraexpertizei solicitate, în temeiul art. 313 alin 3 Cod procedură civilă; în subsidiar solicită modificarea în întregime a hotărârii primei instanțe, în sensul admiterii în întregime a acțiunii recurentei și admiterea în parte a cererii reconvenționale în sensul obligării recurentei doar la plata drepturilor salariale aferente lunilor iulie-august 2008 și nu la plata diurnelor aferente acestor două luni, în baza art. 304 pct 7 și 9, art. 3041și art. 312 Cod procedură civilă, cu compensarea legală a pretențiilor, în temeiul art. 1144 cod civil și următoarele; cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat în fond și în recurs precum și onorariu expert, în baza art. 274 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta învederează că așa cum a arătat și în cererea privind efectuarea contraexpertizei, valoarea de 38,84 la 100 km stabilită de expert nu este corectă. Pentru determinarea acesteia, expertul a avut în vedere formele de calcul prevăzute de Ordinul nr. 14/1982.
Ordinul nu a fost modificat până în prezent, motiv pentru care consideră desuete prevederile acestuia.
În plus, formulele nr. 2 și 3 din expertiză sunt utilizate în stabilirea consumului normat care nu interesează în speță.
Cât privește prima formulă, cea a consumului mediu, așa cum rezultă din prevederile Ordinului -cap.3 anexate, aceasta se aplică ulterior parcurgerii unei anumite metodologii de lucru și anume: efectuarea a 4 măsurători, cu 3 vehicule similare, pe un sector de drum, de categoria K, cu lungimea de 10 km pe cât posibil rectiliniu, fără degradări, cu pante scurte care să nu depășească 2 % și fără încărcătură.
Aplicând regula de trei simplă la distanțele și alimentările menționate în expertiză și completarea la raport, rezultă consumuri medii mult reduse față de cele indicate de expert.
Aplicarea regulii de trei simplă în speță nu poate fi contestată. Este o metodă corectă de calcul, dat fiind că în speță distanțele și alimentările erau cunoscute.
Admiterea acțiunii recurentei se impune în temeiul art. 2701Codul muncii, în speță fiind întrunite condițiile răspunderii patrimoniale a intimatului. Nu poate fi reținută motivarea tribunalului potrivit căreia prejudiciul adus recurentei nu poate fi determinat cu certitudine. Dimpotrivă, întregul probatoriu administrat în cauză atestă prejudiciul și valoarea acestuia.
Înscrierile din -uri s-au realizat și copiază întocmai mențiunile trecute de pârât în foile de parcurs. În plus, intimatul nu poate invoca necompletarea anumitor rubrici din cadrul -urilor atât timp cât nici el nu și-a îndeplinit această obligație, lăsând necompletate majoritatea rubricilor din foile de parcurs.
Dacă consumurile medii a fost stabilite în baza foilor de parcurs și nu după computerul de bord, marja de eroare de 5 % indicată inițial de expert în raportul său, nu poate fi aplicată.
Așa cum s-a arătat în întâmpinarea la cererea reconvențională, salariile aferente lunilor iulie-august 2008 au fost reținute de societate ca o garanție a recuperării prejudiciului cauzat de intimat prin depășirea consumului normat.
În ceea ce privește diurnele aferente lunilor iulie-august 2008, însă, în mod greșit a reținut instanța de fond neplata acestora către intimat. Așa cum reiese din dispozițiile de plată înregistrate în registrul de casă, documente depuse la dosarul cauzei, recurenta a achitat aceste drepturi intimatului.
În ceea ce privește semnarea dispozițiilor de plată în alb invocată de intimat, aceasta nu este dovedită.
În temeiul art. 1191 Cod civil nici nu poate fi primită dovada cu martori peste ceea ce cuprinde un înscris.
Faptul că într-unele din datele trecute în dispoziții, intimatul se află în cursă nu constituie o probă a susținerilor acestuia.
Completarea dispozițiilor de plată se desfășura în următorul mod: la plecarea în cursă, conducătorul auto ridica de la secretariat mai multe dispoziții de plată pe care le completa la câteva zile.
Formularele de dispoziții de plată erau apoi aduse personal la sediul firmei de către șofer, fie trimise la firma prin intermediul altui șofer cu care se întâlnise conducătorul auto pe traseu.
Existau situații când șoferul se întorcea din cursă la Z în afara programului de lucru, caz în care lăsa dispozițiile de plată și foile de parcurs completate în cutia poștală a firmei, fie lăsa aceste documente rudelor care le aduceau ulterior la secretariat.
Încasarea diurnelor solicitate este probată cu dispozițiile de plată înregistrate în registrul de casă.
nu trebuie evidențiate în statul de plată așa cum greșit a menționat prima instanță. Statul de plată cuprinde drepturile salariale acordate angajatului, drepturi ce sunt impozitate. Conform art. 55 alin 4 lit g din Titlul III, cap.III din Legea nr. 571/2003, diurnele nu sunt supuse impozitării, ori înscrierea lor în statele de plată ar duce la impozitarea acestora, aspect neagreat de părțile raportului de muncă.
Intimatul prin întâmpinarea depusă la data de 23 octombrie 2009 solicită respingerea recursului formulat în cauză cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică (15-17).
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată următoarele:
Instanța a fost investită cu soluționarea acțiunii promovată de reclamantă având ca obiect obligarea pârâtului la repararea unui prejudiciu reprezentând contravaloarea unei cantități de motorină consumată în plus față de consumul normat și stabilit la nivel de societate, cu actualizarea în funcție de indicele de inflație și plata dobânzii legale.
În susținerea pretențiilor a fost încuviințată și efectuarea unei expertize tehnice care însă, nu a răspuns în întregime obiectivelor stabilite de instanță.
Instanța de fond, în condițiile în care nu a fost lămurită prin raportul de expertiză întocmit și prin răspunsul la obiecțiuni după cum a și reținut în considerentele hotărârii atacate, și anume că nu se poate determina cu certitudine prejudiciul, era datoare să încuviințeze cererea reclamantei având ca obiect efectuarea unei contraexpertize, cerere care însă a fost respinsă la termenul de judecată din data de 1 iunie 2009 fără însă a i se aduce în susținere vreo motivație.
În ceea ce privește soluționarea cererii reconvenționale având ca obiect plata sumei de 8.768 lei reprezentând diurnă în condițiile în care reclamanta a recunoscut doar cuantumul acesteia nu și faptul că nu ar fi fost achitată, recunoașterea fiind așadar condiționată și neputând fi apreciată ca o mărturisire deplină, se impunea administrarea unor probe suplimentare pentru lămurirea pe deplin a aspectelor legate de modul în care s-a plătit sau nu drepturile reprezentând diurna.
Constatând așadar că instanța nu a lămurit starea de fapt a cauzei, se impune admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiași tribunal, raportat la dispozițiile art. 299 și 312 pct. 5 Cod procedură civilă.
Rămâne ca instanța de rejudecare să administreze toate probele care le consideră necesare, inclusiv efectuarea unei contraexpertize tehnice pentru lămurirea tuturor aspectelor ce țin de fondul cauzei, pentru a se stabili în concret dacă există un prejudiciu creat în dauna reclamantei prin realizarea unui consum de motorină peste cel normat, și de asemenea dacă diurna pretinsă de pârât a fost sau nu încasată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - EURO ACTIV SRL Z împotriva sentinței civile nr. 1350 din 05.06.2009 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr-, pe care o casează cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi 3 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - --- - -
Red./
5 ex./3.12.2009
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Sergiu Cătălin Boboș Eugenia
