Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 2458/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2458/R/2008
Ședința publică din 17 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTORI: Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Sergiu
-
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta REMAT S împotriva sentinței civile nr. 1960 din 06 octombrie 2008 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâta, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, prin memoriul de recurs reclamanta recurentă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin.(2) pr.civ.
Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA:
Deliberând reține că, prin sentința civilă nr. 1960 din data de 06 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea reclamantei REMAT S și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 887,42 lei reprezentând contravaloarea hidrantului subteran distrus de către pârât și a sumei de 86 lei reprezentând o parte din prețul cursului de calificare profesională a pârâtului și la cheltuieli de judecată de 1395 lei, totodată fiind respinsă solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata de aferent sumei de 887,42 lei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, pârâtul a fost angajatul reclamantei din data de 16.10.2003 și până la data de 15.10.2007, conform contractului individual de muncă nr. 9145/16.10.2003 ( 5, 6 ). Raporturile de muncă au încetat prin demisie, conform deciziei nr. 176/15.10.2007 ( 7, 8 ).
În perioada în care a fost angajat pârâtul a urmat cursuri de calificare de 720 de ore, în valoare de 600 lei, care au fost plătite de angajator ( 11 ). În această perioadă, acesta nu a prestat muncă pentru angajator dar i-au fost plătite drepturile salariale.
La data de 03.08.2006 pârâtul a încheiat cu angajatorul un act adițional la contractul său de muncă prin care s-a obligat să lucreze la acesta o perioadă de 2 ani de la absolvirea cursului de calificare, în caz contrar obligându-se să plătească contravaloarea cursurilor în raport cu perioada nelucrată ( 11 ).
Pârâtul nu și-a respectat această obligație deoarece deși a absolvit cursurile de calificare la data de 30.11.2006 ( 12 ) și-a înaintat demisia la data de 28.09.2007 ( 7 ).
În temeiul art. 195 (3) din Codul muncii instanța a obligat pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 86 lei reprezentând cheltuieli parțiale cu pregătirea profesională.
După cum a reieșit din referatul nr. 2561/05.06.2007 ( 13 dosar fond ), din declarația de martor ( 30 dosar fond ) și din expertiza judiciară efectuată în cauză ( 47-51 dosar fond ) la data de 05.06.2007, pârâtul a distrus cu utilajul cu care lucra un hidrant ce aparținea societății reclamante. Contravaloarea hidrantului și deci a prejudiciului produs a fost stabilit prin expertiza efectuată la suma de 887,42 lei, preț care nu a inclus întrucât factura fiscală SJ nr. -/21.09.2007, a fost întocmită cu taxare inversă ( 52 dosar fond ).
Având în vedere că potrivit prevederilor art. 270 (1) din Codul muncii "Salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor", instanța a obligat pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 887,42 lei reprezentând prejudiciu.
În baza art. 274 Cod procedură civilă instanța a obligat pârâtul care a căzut în pretenții să-i plătească reclamantei suma de 1395 lei reprezentând cheltuieli de judecată ( 4, 37, 61, 62 dosar fond ).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S în termenul legal, solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul obligării intimatului-pârât la acoperirea integrală a prejudiciului, urmând a fi obligat și la plata sumei de 168,58 lei reprezentând aferent despăgubirilor acordate în sumă de 887,42 lei, cu cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 357 lei reprezentând onorariu avocat, în baza facturii fiscale nr. 305/2008 anexate în copie, în baza art. 274.pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta a arătat că prin neacordarea sumei de 168,58 lei instanța de fond a încălcat art. 270 (1) Codul muncii.
Este adevărat faptul că societatea nu a achitat TVA, raportul obligațional întemeiat cu antreprenorul, potrivit prevederilor Codului fiscal, prevederea această procedură simplificată de plata a TVA prin înscrierea pe facturile fiscale a sintagmei.
Potrivit art. 160 din Codul Fiscal, aplicabil în anul 2007, măsura simplificată a inverse opera numai între persoane juridice plătitoare de TVA.
În raportul obligațional dintre persoana juridică recurenta plătitoare de TVA și persoana fizică, Codul fiscal, în art. 128 (4) lit. d din Legea nr. 571/2003, stabilește că intră în sfera de aplicare a TVA livrările de bunuri, asimilat livrărilor de bunuri și " Bunurile constatate lipsa în gestiune ", legea obligând deci plătitorul de TVA să aplice această taxă pe valoare adăugată la valoarea de înlocuire a bunului distrus.
Având în vedere această prevedere legală, societatea era obligată fiscal să înregistreze ca fiind prejudiciu adus societății valoarea hidrantului și a manoperei în suma de 887,42 lei + 168,58 lei reprezentând 19% TVA -1.056 lei, ceea ce s-a și înregistrat în fișa de cont a debitorului.
Potrivit art. 270 (1) din legea nr. 53/2003, potrivit principiilor răspunderii civile contractuale, prejudiciul adus societății și înregistrat în evidențele contabile, inclusiv în Decontul de TVA, este în sumă de 1.056 lei, astfel că intimatul-pârât a fost obligat la acoperirea acestui prejudiciu.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, art. 270 alin. (1) din Codul muncii, respectiv art. 128 alin. (4) lit. d) din Legea 571/2003.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate Curtea reține următoarele:
Art. 270 alin.(1) din Codul muncii prevede că "salariații răspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legătura cu munca lor".
De asemenea, art.1084 cod civil stipulează că "daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit".
Prin urmare angajatorul are dreptul să i se repare, în primul rând, pierderea efectiv suferită (damnum emergens). Reținând că în cauză s-a solicitat repararea prin echivalent bănesc a prejudiciului, se apreciază că, în principiu cuantumul daunelor interese trebuie să fie stabilit în raport cu valoarea prejudiciului la data pronunțării hotărârii judecătorești, deoarece numai așa se poate realiza principiul reparării integrale a prejudiciului, asigurând angajatorului posibilitatea de a-și restabili situația patrimonială pe care o avea înainte de a fi fost săvârșită fapta angajatului.
Așa cum s-a arătat în recurs, art. 128 alin. (4) lit. d) din Legea 571/2003 (Codul fiscal) prevede că este asimilată livrărilor de bunuri efectuate cu plată bunurile constate lipsă în gestiune, iar livrarea de bunuri cu plată constituie o operațiune din sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată. Mai mult, conform art. 160 din Codul fiscal (în forma avută în anul 2007), dispoziție legală pe care s-a întemeiat hotărârea primei instanțe, măsura simplificată a taxării inverse opera numai între persoanele juridice plătitoare de taxă pe valoare adăugată.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că prin respingerea cererii de obligare a intimatului-pârât la plata taxei pe valoare adăugată aferentă sumei de 887,42 lei, tribunalul a interpretat greșit dispozițiile legale incidente în cauză, menționate anterior, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Deși în motivarea în drept a recursului se invocă art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă acest motiv de recurs nu a fost dezvoltat, neindicându-se care este actul juridic a cărui natură sau înțeles a fost modificat, și, mai ales în ce constă această modificare, astfel încât acest motiv de recurs nu este întemeiat.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) și (3) Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de reclamanta Remat S împotriva sentinței civile nr. 1960 din 06.10.2008 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, care va fi modificată în parte în sensul că se va obliga pârâtul să plătească reclamantei Remat S suma de 168,58 lei reprezentând TVA.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii.
În temeiul art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă se va obligă pe intimatul, ca parte aflată în culpă procesuală să plătească recurentei suma de 357 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat (fila 6).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta Remat S împotriva sentinței civile nr. 1960 din 06.10.2008 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâtul să plătească reclamantei Remat S suma de 168,58 lei reprezentând TVA.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii.
Obligă pe intimatul să plătească recurentei suma de 357 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17.12.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
RED.
DACT.
3 EX/15.01.2009.
JUD. FOND:, -.
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Sergiu
