Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Încheierea 2440/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
ÎNCHEIEREA CIVILA NR. 2440/R/2008
Ședința publica din data de 16 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede
JUDECĂTOR 2: Carmen Marta Vitos
JUDECĂTOR 3: Lucia
GREFIER:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 563 din 29.11.2007 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar civil nr-, privind și pe reclamanții, și și pe pârâții TRIBUNALUL CLUJ și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 31 octombrie 2008 fost soluționată cererea de abținere de la judecarea prezentului recurs formulată de toți judecătorii Curții de APEL CLUJ, în sensul respingerii acesteia și în data de 20 noiembrie 2008, dosarul a fost restituit Curții de APEL CLUJ.
În baza art. 158 și 159 Cod procedură civilă, art.I și art. II alin.2 din nr.OUG75/2008, instanța din oficiu invocă excepția necompetenței Curții de APEL CLUJ în soluționarea prezentelor recursuri și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.294 din 18 februarie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL CLUJ, s-au espins excepțiile admisibilității acțiunii și lipsa calității procesuale pasive invocate de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, și în consecință s-a respins acțiunea față de acesta.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR, TRIBUNALUL CLUJ, și în consecință:
Pârâții CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI și TRIBUNALUL CLUJ au fost obligați la plata în favoarea fiecărui reclamant a sumei de 1700 lei reprezentând stimulente materiale, sume reactualizate potrivit indicelui de inflație la data plății efective.
Pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B a fost obligat să aloce și să vireze fondurile necesare pentru plata sumelor.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că eclamanții au calitatea profesională de magistrați la Judecătoria Turda, aporturile juridice de muncă ale acestora fiind guvernate de dreptul muncii, potrivit dispozițiilor art. 1 și art. 295 al. 2 din Codul Muncii.
Prin Hotărârea 15/23.01.2006, a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a constatat existența discriminării indirecte, potrivit art. 2 al. 1- al. 2, art.6 lit c, art.8 al.3, art. 19 al. 4 din OG 137/2000, având în vedere faptul că prin Ordinul pârâtului Ministerul Justiției nr. 1921/C/2005 au fost acordate stimulente financiare în cuantum de 1700 lei, doar pentru magistrații care aveau o vechime în magistratură cuprinsă între 0 și 3 ani și s- încălcat astfel principiul egalității de tratament judiciar.
Potrivit art. 16 al. 1 din Constituția României și art.23 alin. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, toți oamenii au dreptul fără nici o discriminare la salariu, sporuri și adaosuri egale pentru muncă egală conform și art.2 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și economice și art.14 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale respectiv art. 1 alin.1 din Primul Protocol Adițional la această convenție.
Prin sistemul de salarizare (instituție de dreptul muncii), se înțelege ansamblul principiilor, obiectivelor, elementelor și formelor salarizării care determină condițiile de stabilire și acordare a salariilor (salariul compunându-se din salariul de bază, indemnizații, sporuri și adaosuri, conform art.155 din Codul Muncii ). Or, sistemul de salarizare este guvernat, printre altele, de două principii fundamentale: cel al egalității de tratament (art.154 din Codul Muncii ) și cel al diferențierii salariilor numai în raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea și cantitatea muncii, respectiv condițiile de muncă.
Ca atare, principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă. Deci, tuturor persoanelor care se află în aceeași situație trebuie să li se recunoască, pentru unul și același element faptic generator de drept salarial, același element salarial.
Este de neconceput faptul că, deși reclamanții au o vechime în muncă mai mare de trei ani și continuă să-și desfășoare activitatea în aceleași condiții ca și magistrații cu o vechime cuprinsă între 0-3 ani, contribuind în egală măsură la îndeplinirea actului de justiție, aceștia să nu beneficieze de stimulentul financiar menționat.
Conform prevederilor G nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările de ulterioare, principiile egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate în special în exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a dreptului la muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă achitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Prin art.2 al.1 G nr.137/2000 se arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
La alin.3 din art.2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Or, otrivit p. art.21 alin.1 din OG 137/2000 aprobată prin Legea 27/2004 în toate cazurile în care se constată existența unei discriminări din cele prevăzute expres în acest act normativ, persoanele interesate și implicit discriminate își pot manifesta interesul și au dreptul să solicite despăgubiri corespondente și proporțional cu prejudiciul suferit și dovedit, cu restabilirea situației anterioare discriminării, implicit prin anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
Prin prisma aspectelor reținute și având în vedere dispozițiile art. 269 Codul Muncii, instanța a apreciat că acțiunea reclamanților este întemeiată.
În ceea ce privește obligația pârâților de plată a drepturilor bănești, solicitate prin acțiune, s-a apreciată că aceasta este o obligație solidară, solidaritatea pasivă izvorând, din prevederile art.44, art.35 și art.36 din Legea nr.304/2004, raportate la cele ale G nr.177/2002 și G nr.27/2006, conform cărora pârâții 1-3 sunt persoane juridice care ordonează creditele salariale(principal, secundar, terțiar).
Practic, drepturile bănești nu pot fi plătite decât, după aprobarea dată de toți acești pârâți pentru plata uneia și aceleiași sume, deci răspunderea lor este solidară (pentru aceeași sumă). Pârâții sunt toți obligați concomitent de lege să aprobe plata sumei pe care o datorează, fiind de neconceput și vădit ilegal ca plata să fie dispusă exclusiv numai de către unul dintre ordonatori.
S-a reținut, raportat și la Hotărârea din 24 martie 2005 Curții Europene a Drepturilor Omului (publicată în Monitorul Oficial nr.1048/2005), că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are obligația de a acoperi întreaga sumă solicitată de reclamanți, având poziția unui garant legal, astfel încât excepția lipsei calității procesuale pasive nu poate fi primită.
În ceea ce privește actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație, s-a apreciat că aceasta este justificată raportat la dispozițiile art.1082 din Codul civil și art.161 alin.4 din Codul Muncii.
Potrivit art.1084 din Codul civil, daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, or este de notorietate faptul că sumele de bani datorate se devalorizează continuu. Astfel, potrivit practicii judiciare constatate în materie, în mod justificat s-a solicitat actualizarea creanței conform indicelui de inflație.
S-a apreciat că pârâții sunt în culpă pentru neacordarea sporurilor, precum și pentru neinițierea unor măsuri care să aibă ca finalitate eliminarea discriminărilor. În speță, nu există o cauză străină, care să conducă la ideea că neacordarea acestor sporuri nu s-ar datora culpei pârâților, iar faptul că până în prezent reclamanții nu au solicitat plata despăgubirilor, nu este un motiv care să nu atragă incidența dispozițiilor legale în materie.
Pe baza considerentelor deja expuse și apreciind că au fost încălcate dispozițiile art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, art.1 alin.2 lit.e, pct.i din G nr.137/2000, art.2 alin.1-3, art.29 pct.2 din G nr.137/2000, art.2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art.2 pct.2 din Convenția nr.111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitarea profesiei, art.19 pct.3 din Pactul Internațional cu privire la drepturile sociale și politice și art.5 și 6 din Codul Muncii, precum și dispozițiile art. 1082, 1084, 1039 din Cod civil, precum și art.269, art.165 și art.292 din Codul Muncii, instanța a admis acțiunea reclamanților.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției.
Prin recursul său pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI solicită admiterea recursului și casarea cu trimitere a sentinței criticate.
În motivarea recursului arată că potrivit art.25 alin.2 din Legea nr.146/19897 privind taxele judiciare de timbru, fondul pentru stimularea personalului din sistemul justiției reprezintă 75% din sumele obținute din recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru desfășurarea proceselor penale, precum și din amenzile judiciare.
Repartizarea stimulentelor au caracter exemplificativ, iar nu limitativ, ceea ce înseamnă că ordonatorul de credite este îndreptățit să evalueze și să stabilească la un moment dat necesitatea stimulării financiare pe baza unor criterii ce corespund obiectivelor fixate la un moment dat în politica de dezvoltare a sistemului judiciar și /sau a obiectivelor generale ale Ministerului Justiției.
Arată că stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, inevitabil, el depinzând de o multitudine de factori, fără a avea caracterul unui drept exigibil, fiind un drept suplimentar.
Stabilirea unor priorități la un moment dat nu înseamnă a distinge după unul sau altul dintre criteriile ce caracterizează faptele de discriminare sancționate de nr.OG137/2000, fiind aprobate în continuare fonduri pentru stimularea judecătorilor numai că aceștia nu au primit stimulente în aceeași perioadă, numai pe măsura colectării altor fonduri.
La rândul său pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamanților împotriva acestui pârât.
În motivarea recursului arată că instanța în mod neîntemeiat a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, acesta neavând nici un fel de raporturi juridice cu reclamanții astfel încât aceștia să fie îndreptățiți să se îndrepte direct împotriva acestei instituții.
Consideră că este criticabilă obligarea pârâtului să aloce și să vireze fondurile necesare pentru plata sumelor solicitate de reclamanți, deoarece prin art.18 din Legea nr.500/2002 se stabilesc atribuțiile diferitelor autorități în elaborarea, transmiterea și adoptarea legilor bugetare anuale, aceste atribuții nu revin Ministerului Economiei și Finanțelor ci Guvernului și Parlamentului României.
După înregistrarea recursurilor, în dosarul pendinte, prin cerere (fila 21-22) toți magistrații acestei instanțe s-au abținut de la judecarea cauzei.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin încheierea nr.5506 din 3 oct.2008, a respins cererile de abținere pe considerentul că între timp nr.OUG75 din 11 iunie 2008 schimbat competența de soluționare a litigiilor având ca obiect acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiției, în sensul că acestea vor fi soluționate în fond de curțile de apel iar în recurs de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Așa fiind constatând că în prezent curtea nu mai este competentă să soluționeze recursul pendinte în raport de dispozițiile nr.OUG75/2008, față și de dispozițiile art.158 proc.civ. se va declina competența materială de soluționare a prezentului recurs Inaltei Curți de Casație și Justiție căreia îi va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Declină competența soluționării recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr.294/18.02.2008 a Tribunalului Cluj în favoarea INALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE.
Definitivă.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Dată și pronunțată în ședința publică din azi 16 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red.AR
Dact./3ex.
29.12.2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
Către
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
În scopul soluționării recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR împotriva sentinței civile nr. 563 din 29.11.2007 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar civil nr-, privind și pe reclamanții, și și pe pârâții TRIBUNALUL CLUJ și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRRIMINĂRII având ca obiect drepturi bănești, vă înaintăm dosarul cu nr. de mai sus întrucât prin încheierea civilă nr. 2440/R/2008 s-a dispus declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea.
Alăturat vă înaintăm dosarul Curții de APEL CLUJ nr-, care conține 41 file, dosarul component nr- al Tribunalului Cluj care conține 84 file și dosarul ÎCCJ care conține 3 file.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- -
C-N,
05.01.2009
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Carmen Marta Vitos, Lucia
