Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 2462/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6592/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2462R
Ședința publică de la 13 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dragoș Alin Călin
JUDECĂTOR 2: Daniela Georgeta Enache
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurentul împotriva sentinței civile nr.2628 din data de 27.03.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata REVISTA OBIECTIV și intimatele chemate în garanție:, și, având ca obiect "acțiune în răspundere patrimonială".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul prin avocat, cu împuternicire avocațială nr.-/16.06.2008 și intimata Revista Obiectiv, prin avocat G cu împuternicire avocațială nr.-/05.02.2009, aflată la fila 21 dosar și intimata chemată în garanție prin avocat, ce depune delegație de substituire nr.898, lipsind intimatele chemate în garanție și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă avocaților părților, cuvântul în susținerea/combaterea recursului.
Recurentul, prin avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea în totalitate a hotărârii atacate și să se trimită cauza spre rejudecare, cu mențiunea expresă ca cererea principală să fie soluționată împreună cu cererile de chemare în garanție, iar în subsidiar solicită modificarea în totalitate a sentinței recurate și să se respingă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată. Critică sentința recurată pentru nelegalitate în baza dispozițiilor art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, instanța de fond pronunțându-se cu privire la legalitatea contractului individual de muncă al recurentului, deși nu fusese investită cu o astfel de cerere. Cheltuielile de judecată ocazionate cu acest proces le va solicita pe cale separată.
Intimata Revista Obiectiv, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat, conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării, arătând că nu poate fi primită susținerea recurentului potrivit căreia hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, cum nu poate fi primită nici susținerea potrivit căreia aceasta a fost dată fără temei legal și cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, cu cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatei chemate în garanție solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în parte, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, menținerii ca temeinică și legală a soluției de respingere a cererii de chemare în garanție ca inadmisibilă. Depune la dosar note de concluzii. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 30.10.2006 și precizată ulterior, reclamanta Revista Obiectiv a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: -obligarea pârâtului, conform art. 272, alin. 1 din Legea nr.53/2003, la restituirea sumei de 8759 lei, reprezentând diferențe cu titlu de premii trimestriale și anuale încasate necuvenit de la angajator în perioada 01.01.2005-28.02.2006; -obligarea pârâtului, conform art. 272, alin. 1 din codul muncii, la restituirea sumei de 1.454 lei, reprezentând indemnizația de concediu de odihnă, calculată eronat, încasată necuvenit de la angajator în luna august 2005.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a numitelor si, întrucât a considerat că acestora le sunt imputabile toate posibilele nereguli constatate în activitatea reclamantei, ca semnatare din partea societății a tuturor deciziilor privind majorarea procentelor în limita cărora urmau a se calcula premiile acordate pârâtului și ca membre la Colegiului de conducere al reclamantei sunt direct răspunzătoare pentru eventualele cauze care ar putea atrage lipsa de efecte juridice a acestor acte.
La termenul de judecată din 14.06.2007, Tribunalul a constatat inadmisibilitatea cererilor de chemare în garanție formulate în cauză și a admis excepția inadmisibilității acestora, cu motivarea reținută în încheierea de ședință de la acea dată.
Prin sentința civilă nr. 2628/27.03.2008, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamanta Revista "Obiectiv",în contradictoriu cu pârâtul; a obligat pârâtul la plata sumei de 10.213 lei către reclamanta reprezentând sume încasate necuvenit; a obligat pârâtul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Pârâtul este angajatul unității reclamante în funcția de secretar de redacție potrivit contractului individual de muncă fără număr și dată, încheiat începând cu data de la data de 1 ianuarie 2005, pe perioadă nedeterminată și neînregistrat în registrul general de evidență a salariaților, în care este trecută ca dată a începerii activității data de 1 ianuarie 2005.
În perioada 27.04.2005 - 24.02.2006, pârâtul a încasat necuvenit de la angajator suma de 8.759 lei cu titlu de premii trimestriale, anuale și ocazionale, sumă pe care în temeiul art.272 al.1 din codul muncii este obligat să o restituie.
Sub aspectul caracterului nedatorat al sumelor încasate de pârât de la angajator și al obligației de restituire, mai multe aspecte de fapt și de drept au fost avute în vedere de către Tribunal.
Astfel, în fapt, reclamanta REVISTA OBIECTIV este instituție organizată prin HG nr.4/04.01.2001, cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, finanțată integral din venituri proprii.
Până la data de 14.06.2005 activitatea Revistei Obiectiv s-a desfășurat pe baza Regulamentului de Organizare și Funcționare aprobat prin Ordinul Ministrului și Solidarității Sociale nr.105/2002, fiind coordonată de un Comitet de coordonare compus din 3 persoane numit prin Ordinul ministrului muncii și solidarității sociale nr.125/05.03.2002 și fiind condusă executiv de un Colegiu de redacție alcătuit din 6 persoane numite prin Ordinul ministrului muncii și solidarității sociale nr.l26/05.03.2002.
Începând cu data de 14.06.2005 a intrat în vigoare un nou Regulament de Organizare și Funcționare, aprobat prin Ordinul ministrului muncii, solidarității sociale și familiei nr.431/14.06.2005, prin care s-a stabilit conducerea executivă a Revistei Obiectiv, asigurată de colegiul de conducere, format din 3 membri: redactorul șef, un reprezentant al Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei numit prin ordin al ministrului și responsabilul economic. Reprezentantul, a fost numit prin Ordinul ministrului muncii, solidarității sociale și familiei nr.467/21.06.2005.
Coordonarea Revistei Obiectiv este asigurată de un secretar de stat din Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei.
S-a stabilit un număr de 20 posturi, conform Statului de funcții.
Din procesul-verbal de control financiar de gestiune nr.50.142/07.07.2006, realizat la Revista Obiectiv de Direcția audit intern și control din cadrul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, referitor la perioada 01.05.2003 - 31.05.2006 s-a constatat plata fără temei legal, în perioada 01.05.2003 - 31.05.2006, a sumei nete totale de 303.170 lei, reprezentând premii trimestriale și premii anuale din venitul net suplimentar acordate salariaților unității și achitarea necuvenită, ca urmare a unor calcule eronate, a sumei nete totale de 19,269 lei, reprezentând indemnizații de concediu de odihnă.
Sumele din anexele procesului-verbal de control financiar de gestiune nu au fost contestate de pârât.
Din analiza actelor care au stat la baza controlului de gestiune, instanța de fond a reținut că salarizarea angajaților reclamantei în perioada 01.05.2003 - 31.05.2006 s-a făcut cu nerespectarea prevederilor legale aplicabile în materie.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.1 din Ordonanța Guvernului nr.14/29.01.1998, privind utilizarea veniturilor realizate de instituțiile publice finanțate integral din venituri extrabugetare, "Revista obiectiv" poate să dispună asupra destinației veniturilor în limita bugetului de venituri și cheltuieli aprobat de organul căruia îi este subordonată, respectiv Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, în condițiile prevăzute de.
parte din categoria actelor normative ce reglementează salarizarea și Ordinele Ministrului, Solidarității Sociale și Familiei.
Salarizarea angajaților reclamantei s-a făcut în perioada de referință in conformitate cu prevederile art. 15 din Regulamentul aprobat prin Ordinul Ministrului, Solidarității Sociale și Familiei nr.105/2002 până la data de 14.06.2005 și a prevederilor art. 16 din Regulamentul de organizare și funcționare al reclamantei, aprobat prin Ordinul Ministrului nr.431/2005 începând cu data de 14.06.2005.
În temeiul acestor prevederi, salariile se negociază direct prin contractele individuale de muncă și sunt renegociate anual după aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli.
În privința sistemului de acordare a premiilor, Tribunalul a constatat că acestea au fost acordate într-un cuantum majorat fără temei legal în perioada 2003 - 2005, prin majorarea fără temei legal a procentului de constituire a fondului de premiere trimestrială aplicat asupra cheltuielilor cu salariile aferente personalului prevăzut în statutul de funcții de la 30% la 35%, precum și a procentului de constituire a fondului de premiere anuală din venitul net suplimentar de la 20% la 30%, majorări efectuate prin deciziile nr.27/23.09,2004 și 22/22.07.2005 emise de redactorul șef al unității, fără aprobarea organelor colective de conducere ale unității, până la data de 14.06.2005, fiind necesară aprobarea Comitetului de coordonare iar ulterior a Colegiului de conducere, organe care ar fi trebuit să aprobe premierile prin hotărâri consemnate în scris, luate în urma unor analize temeinice, bazate pe materiale de fundamentare cu respectarea prevederilor legale, în ședințe ținute în plen.
Or, cu ocazia controlului nu au putut fi prezentate procesele verbale ale ședințelor Colegiului de Conducere, ordinea de zi, convocările nominale prin care să specifice data când se va ține ședința și ordinea de zi, evidența scrisă a hotărârilor colegiului, din care să rezulte aprobarea modificării procentelor în limita cărora au fost constituite fondurile de premiere prin deciziile nr.27/23.09.2004 și nr.22/22.07.2005, acestea fiind emise numai de redactorul șef, în lipsa aprobărilor arătate, neexistând nici o dovadă a aprobării acestor modificări de către Comitetul de coordonare și de către Colegiul de conducere.
Decizia nr.22/22.07.2005 emisă de redactorul șef al revistei prin care a fost aprobat Regulamentul de acordare a premiilor speciale trimestriale și anuale ale salariaților în care au fost stabilite procentele de constituire a fondului de premiere în limita a 35% din fondul de salarii realizat iar la premiile anuale cuantumul de constituire a fondului este de 30% din veniturile nete realizate suplimentar, nu poate constitui temei legal pentru acordarea premiilor în funcție de fondurile de premiere majorate, întrucât, în conformitate cu prevederile art.10 lit. i din Regulamentul de organizare și funcționare al reclamantei Colegiul de conducere are în atribuție aprobarea acordării primelor pentru salariați și ca urmare stabilirea și aprobarea acordării primelor se putea face numai ca urmare a unei hotărâri a Colegiului de conducere al unității.
În plus, procentul de stabilire a cuantumului de constituire a fondului de premiere trimestrială pentru anii 2003, 2004 și 2005 a fost aplicat în mod nejustificat asupra unui fond de cheltuieli cu salariile aferente unor state de funcții neaprobate de ministrul muncii, solidarității sociale și familiei, state cu un număr de 20 de posturi, față de 15 posturi cât are ultimul stat de funcții aprobat și cu luarea în calcul a unor salarii majorate de la data de 01 ianuarie a anilor 2004 și 2005, cu toate că majorările au fost aprobate de minister începând cu data de 01 august, atât în anul 2004 cât și anul 2005. Cu aceeași dată apare și operată majorarea salariată în anexa la contractul individual de muncă al salariaților.
Or, potrivit prevederilor art.29 al.5 din HG nr.412/05.05.2005, privind organizarea și funcționarea, repartizarea numărului maxim de posturi, structura organizatorică și statele de funcții pentru instituțiile care funcționează în subordinea ministerului se aprobă prin ordin al ministrului muncii, solidarității sociale și familiei".
Așa cum s-a mai subliniat, în perioada anilor 2003 - 2005 fondul de cheltuieli cu salariile asupra căruia s-au aplicat procentele de constituire a fondurilor de premiere trimestrială a fost stabilit cu luarea în calcul a unor state de funcții supradimensionate, cu posturi vacante finanțate, în lipsa întocmirii și aprobării acestor state de funcții conform legii, respectiv de către colegiul de redacție cu avizarea Comitetului de coordonare și cu aprobarea Ministrului, Solidarității Sociale și Familiei (art.9 lit.a și lit.g din Regulamentul de organizare și funcționare aprobat prin Ordinul ministrului muncii și Solidarității sociale nr.105/2002, valabil până la data de 14.06.2005).
În mod eronat au fost cuprinse în fondurile de premiere trimestriale cheltuieli pentru plata orelor suplimentare și pentru plata comisionului de publicitate, cheltuieli care nu erau aferente cheltuielilor cu salariile personalului prevăzut în statele de funcții și care condus la majorarea fără temei legal a fondului de premiere trimestrială admisibil.
Acordarea premiilor ocazionale pentru zilele de Paști și de C s-a făcut fară a se ține seama că aceste premii cumulate cu premiile trimestriale aferente trimestrelor II și respectiv IV, trebuie să se încadreze, pe total, în cuantumul premiului trimestrial admisibil aferent trimestrului respectiv.
În acest context, Tribunalul a reținut că prin acordarea unor sume care nu au fost aprobate de conducerea executivă a instituției și într-un cuantum modificat numai prin deciziile redactorului șef, pârâtul a încasat fară temei legal suma de 8.759 lei cu titlu de diferențe de premii trimestriale și anuale, în perioada 27.04.2005 - 24.02.2006.
Tribunalul nu a reținut apărările pârâtului în sensul că plata acestor "bonificații" s-a realizat în deplină concordanță cu regulile generale de funcționare ale societății reclamante și respectând pe deplin prevederile OG nr.14/1998 potrivit cu care "instituțiile publice a căror finanțare se asigură potrivit legii, integral din venituri extrabugetare au dreptul să dispună asupra destinației veniturilor, în limita bugetelor de venituri și cheltuieli [. ] " față de împrejurarea că dreptul instituțiilor publice ce se autofinanțează de a dispune asupra destinației veniturilor realizate este limitat potrivit art.1 din OG nr.14/1998 de "aprobarea acestor cheltuieli de organele cărora le sunt subordonate" și de stabilirea acestor destinații în condițiile prevăzute de lege.
Or, așa cum rezultă din actele dosarului și cum s-a arătat deja, bugetul rectificat de venituri și cheltuieli care includea și procentele modificate de majorare a fondurilor de premiere nu a fost supus spre avizare și aprobare către organul abilitat, respectiv Ministerul Muncii și solidarității sociale căruia instituția îi era subordonată, iar procentul de stabilire a cuantumului de constituire a fondului de premiere trimestrială pentru anii 2003, 2004 și 2005 a fost aplicat în mod nejustificat asupra unui fond de cheltuieli cu salariile aferente unor state de funcții neaprobate de ministrul muncii, solidarității sociale și familiei potrivit prevederilor art. 29 al.5 din HG nr.412/05.05.2005, privind organizarea și funcționarea, astfel încât, nici majorarea procentelor în limita cărora au fost constituite fondurile de premiere trimestrială și nici constituirea fondului de premiere anuală din venitul net suplimentar nu îndeplinesc cerința legii de a avea aprobările și avizele necesare și, așa cum s-a reținut mai sus, nici pe aceea de a fi fost stabilite în condițiile prevăzute de lege.
Susținerea pârâtului în sensul că drepturile încasate cu titlu de prime au caracter contractual, nu a putut fi reținută de instanță întrucât, prevederea din contractul individual de muncă al acestuia referitoare la acordarea acestor drepturi de premiere (premii anuale, trimestriale și premii ocazionale) într-un cuantum modificat numai prin deciziile redactorului șef nu îl îndreptățesc pe salariatul pârât la încasarea acestor sume în cuantumul prevăzut întrucât, prin negocieri individuale nu pot fi modificate procentele de constituire a fondurilor de premiere aprobate potrivit legii și regulamentelor aplicabile, nefiind permisă eludarea unor dispoziții legale prin clauze contractuale, (întrucât, potrivit art. 969 din codul civil numai convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante) astfel încât, o prevedere care nu respectă cerințele legii pentru existența sa valabilă nu poate produce efecte și trebuie înlocuită de drept cu dispozițiile aplicabile încheiate în concordanță cu reglementările legale, clauza urmând a se aplica în limita fondului de premiere și al fondului de salarii constituit în funcție de posibilitățile financiare ale instituției, în limita a 30% din fondul de salarii lunar sau în procentul de până la 20% din venitul net suplimentar realizat (pentru premiul anual) astfel
încât, pârâtul era îndreptățit doar la drepturile de premiere acordate cu respectarea prevederilor legale.
Împrejurarea că salariile se stabilesc prin negocieri individuale între angajator și salariați nu trebuie înțeleasă că aceste înțelegeri contractuale pot fi astfel făcute încât să contravină dispozițiilor legale generale cu privire la modalitatea de stabilire a fondului de premiere și la procentele în limita cărora pot fi constituie aceste fonduri, astfel încât, negocierea salariului pârâtului putea privi doar salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri la salariul de bază, premiile neintrând în salariul de bază al salariaților sau al drepturilor ce se determină în raport de salariul de bază astfel încât, prin negociere individuală se putea prevedea doar dreptul salariatului la premiere potrivit sistemului de premiere legal aprobat dar nu putea fi modificată limita fondului de premiere și al fondului de salarii constituit cu respectarea prevederilor legale.
Mai mult, chiar și în condițiile în care s-ar avea în vedere procentele majorate contractual, Tribunalul a reținut că și în acest caz suma încasată de salariat este nejustificată față de modul eronat în care s-a constituit fondul de cheltuieli cu salariile asupra căruia s-au aplicat procentele de constituire a fondurilor de premiere trimestrială și anuală, respectiv cu luarea în calcul a unor state de funcții supradimensionate, cu posturi vacante finanțate și prin cuprinderea în mod eronat în fondurile de premiere trimestriale a cheltuielilor pentru plata orelor suplimentare și pentru plata comisionului de publicitate, cheltuieli care nu erau aferente cheltuielilor cu salariile personalului prevăzut în statele de funcții și care au condus la majorarea fară temei legal a fondului de premiere trimestrială admisibil, iar acordarea premiilor ocazionale pentru zilele de Paști și de C s-a făcut fară a se ține seama că aceste premii cumulate cu premiile trimestriale aferente trimestrelor II și respectiv IV, trebuie să se încadreze, pe total, în cuantumul premiului trimestrial admisibil aferent trimestrului respectiv,context în care suma cuvenită pârâtului ar fi fost diminuată și în situația în care s-ar fi avut în vedere de tribunal procentele prevăzute contractual. (Această ipoteză a fost analizată doar ca fiind un argument în favoarea tezei caracterului nedatorat al sumei încasate de salariat, Tribunalul reținând faptul că procentele stabilite contractual și acordate nu au fundament legal, astfel încât suportul contractual este afectat de nelegalitate și deci inoperant).
Față de apărările pârâtului, Tribunalul a mai reținut și că existența unei vinovății a altor salariați ai reclamantei în privința aprobării cuantumurilor fondurilor de premiere și a acordării unor procente mai mari nu are relevanță asupra caracterului nedatorat al acestor sume și nici asupra obligației de restituire ce incumbă salariatului care le-a încasat, întrucât, eventuala culpă ce s-ar putea reține în sarcina altor persoane în acordarea acestora nu-i poate conferi vreun just titlu, în detrimentul angajatorului, salariatului care le-a încasat fară a avea acest drept.
Cum potrivit prevederilor art.272 alin.1 din codul muncii, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie, indiferent de inexistența vinovăției sale în încasarea acestor sume nedatorate întrucât obligația de restituire a accipiensului nu se întemeiază pe ideea de vinovăție (culpă) din partea acestuia, existând indiferent de buna sau reaua-credință a salariatului care a primit sume de bani nedatorate iar răspunderea persoanelor cărora le este imputabilă plata către salariat a sumelor nedatorate este subsidiară față de obligația de restituire ce incumbă pârâtului, Tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâtul la plata sumei totale de 8.759 lei cu titlu de plată nedatorată.
În privința încasării sumei de 1.454 lei cu titlu de indemnizație de concediu necuvenită Tribunalul a reținut că pârâtul a primit în luna august 2005, pe lângă indemnizația de concediu de odihnă calculată potrivit prevederilor art.145 din codul muncii cu luarea în calcul a salariului de bază și a sporurilor cu caracter permanent, prevăzute în contractul individual de muncă și suma de 1.454 lei rezultată din luarea în calcul a sumelor acordate cu titlu de prime trimestriale, în luna mai pentru trimestrul I și in luna iulie pentru trimestrul II (sporuri care nu au caracter permanent) și din încasarea necuvenită pentru luna august 2005, când a figurat în concediu de odihnă, pe lângă indemnizația de concediu de odihnă cuvenită, a salariului de bază și a sporului de vechime pentru aceeași lună ca și când ar fi fost prezent la serviciu.
Or, nu pot fi luate în calcul pentru stabilirea indemnizației pentru concediul de odihnă veniturile de natură salariată nepermanente, cum sunt premiile ( ci doar sporurile cu caracter permanent, respectiv lunar) iar pe perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază numai de indemnizația de concediu iar nu și de salariu, sumele primite cu titlu de salariu și sporuri în această perioadă fiind încasate, în lipsă de prevedere contrară, fară temei legal.
Cum potrivit prevederilor art.272 alin.1 din codul muncii, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie, indiferent de inexistența vinovației sale în încasarea acestor sume nedatorate, iar răspunderea persoanelor cărora le este imputabilă plata către salariat a sumelor nedatorate este subsidiară față de obligația de restituire ce incumbă pârâtului, Tribunalul a admis acțiunea, a obligat pârâtul la plata sumei totale de 10.213 lei cu titlu de plată nedatorată.
În temeiul prevederilor art.274 al.1 din codul d e procedură civilă, la cererea reclamantei a fost obligat pârâtul care a căzut în pretenții, la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței justificative anexate la dosarul cauzei.
În termen legal, a formulat recurs motivat recurentul-pârât, atât împotriva sentinței civile nr.2628/27.03.2008, cât și împotriva încheierii de ședință din data de 14.06.2007, solicitând în principal casarea în totalitate a sentinței civile nr.2628/27.03.2008 și trimiterea cauzei spre rejudecare cu mențiunea expresă ca cererea principala sa fie soluționata impreuna cu cererile de chemare in garanție formulate in cauza; și în subsidiar: modificarea în totalitate a sentinței civile recurate și respingerea cererii de chemare in judecată ca neîntemeiată, precum și obligarea intimatei REVISTA OBIECTIV la plata cheltuielilor de judecata din fond si recurs, conform art. 274 proc.civ. pentru următoarele motive:
Sentința civila nr.2628/2008 cuprinde motive contradictorii si străine de natura pricinii, fiind motivata prin nelegalitatea hotărârilor de majorare a limitelor fondurilor de premiere pe perioada 2003 - 2005, desi recurentul a fost angajat ulterior acestei perioade, iar sumele ce fac obiectul cauzei i-au fost plătite doar in baza Contractului sau individual de munca si nu in baza hotărârilor analizate de instanță.
Astfel fiind, sistemul de calcul in baza căruia au fost stabilite in concret premiile/bonificațiile incasate de recurent pe întreaga perioada cuprinsa intre data angajării si cea a efectuării controlului de specialitate, respecta intocmai cele cuprinse in Contractul sau individual de munca.
Tot astfel, stabilirea celor doua limite de 35% (din fondul de salarii) si respectiv 30% (din venitul net suplimentar realizat) in virtutea cărora s-au stabilit si acordat sumele de bani ce fac obiectul cauzei, s-a făcut in mod expres prin Contractul individual de munca al recurentului, neavand nicio legătura cu cele doua hotărâri a căror pretinsa nelegalitate e reținuta de Instanța.
În contextul arătat, existenta acestui contract face ca analiza caracterului datorat/ nedatorat al sumelor de bani plătite recurentului sa nu aiba nicio legătura cu cele doua hotărâri analizate la fond si reținute ca argument principal in admiterea cererii introductive.
În fine, existenta unor motive străine de natura pricinii este cu atat mai evidenta, cu cat instanța a analizat legalitatea premiilor acordate in perioada 2003-2005, desi recurentul a fost angajat de intimata ulterior acestei perioade.
Atat încheierea din data de 14.06.2007, cat si Sentința civila nr.2628/2008 au fost date cu încălcarea dispozițiilor Art. 60, Art. 63 si urm. proc.civ. instanța nesocotind obligația de a judeca impreuna atat cererile de chemare in garanție formulate in cauza cat si cererea principala;
La termenul din data de 25 Ianuarie 2007, recurentul a formulat o cerere de chemare in garanție a numitelor - si, solicitând ca in măsura in care cererea introductiva va fi admisa, chematele in garanție sa fie obligate sa-i plătească sumele ce formează obiectul cauzei.
În susținerea cererii s-a arătat in esența ca cele doua persone sunt singurele vinovate de situația creata si ca in situația admiterii cererii principale, ele urmează sa răspundă fata de recurent in baza Art. 998 - 999 civ. si a răspunderii civile delictuale.
Or, in condițiile in care potrivit art. 60 proc.civ.: "partea poate sa cheme in garanție o alta persoana împotriva căreia ar putea sa se inderepte, in cazul cand ar cădea in pretenții cu o cerere in garanție sau in despăgubire", iar potrivit art. 63 proc.civ.: "cererea de chemare in garanție se judeca odata cu cererea principala ", este evident că instanța fondului era obligata sa analizeze impreuna toate cererile formulate in cauza si tot impreuna sa se pronunțe asupra temeiniciei/netemeiniciei lor.
Dincolo de faptul ca s-au incalcat din textele de lege anterior individualizate, solicită să se observe că prin refuzul de a analiza cererile de chemare in garanție si de a administra astfel intregul probatoriu necesar dovedirii lor, s-au creat premizele unei incalcari brutale a art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Atat încheierea din data de 14.06.2007, cat si Sentința civila nr.2628/2008 au fost date cu nesocotirea dispozițiilor art. 998 - 999 civ. instanța ignorând faptul ca răspunderea civila delictuala este un temei suficient pentru a justifica admisibilitatea cererii de chemare in garanție formulata de recurent.
Încă de la fond s-a susținut inexistența unei instituții a inadmisibilitatii cererii de chemare in garanție si a obligației instanței de a analiza in concret si in paralel cu cererea principala, temeinicia/ netemeinicia susținerilor făcute in sprijinul chemării in garanție, solicită recurentul să se observe că soluția data se dovedește a fi cu atat mai nelegala cu cat este fundamentata pe inexistenta unui text de lege care sa poată constitui temei de drept al răspunderii chematelor in garanție.
S-a arătat in mod expres existenta acestui temei in virtutea răspunderii civile delictuale si ca in acest context (indiferent de soluția finala) instanța fondului era obligata sa administreze toate probatoriile solicitate pentru dovedirea acestei răspunderi.
A nesocoti dispozițiile art. 998 - 999 civ. si a refuza din accesul recurentului la instituția chemării in garanție, echivalează si in aceasta situație cu incalcarea art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului si determina nelegalitatea evidenta a hotărârii recurate.
Sentința civila nr.2628/2008 a fost data cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. 6 proc.civ. instanța de fond pronuntandu-se cu privire la legalitatea contractului individual de munca al recurentului, desi nu fusese investita cu o astfel de cerere.
Potrivit textului de lege arătat, "in toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecații".
Or, vazand ca obiectul cererii este in mod exclusiv reprezentat de cererea privind obligarea recurentului la plata sumelor de bani pretins nedatorate, ce i-au fost plătite de angajator, este evident ca instanța nu putea sa analizeze si sa faca aprecieri asupra Contractului individual de munca, nefiind investita cu o astfel de cerere.
Nelegalitatea decurgând din incalcarea art. 129 alin. 6 proc.civ. este cu atat mai, cu cat Tribunalul București se folosește de argumentul privind nelegalitatea contractului individual de munca, ca motivare principala a temeiniciei cererii introductive.
Sentința civila nr. 2628/2008 a fost data cu încălcarea dispozițiilor art. 948 civ. si ale art. 10, 16 si urm. din codul muncii, instanța de fond reținând in mod greșit nelegalitatea Contractului individual de munca al recurentului.
Asa cum rezulta din susținerile făcute la fond, pentru a justifica legalitatea plaților făcute, s-a arătat ca stabilirea celor doua limite de 35% (din fondul de salarii) si respectiv 30% (din venitul net suplimentar realizat) in virtutea cărora s-au acordat premiile, au fost stabilite in mod direct prin Contractul individual de munca al recurentului.
Pentru a contracara aceste susțineri, Tribunalul a reținut ca acest contract nu ar fi fost in mod legal încheiat si ca astfel nu ar fi aplicabile dispozițiile Art. 969 civ. care prevăd ca, convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante "
Or, aceasta concluzie se dovedește a fi rezultatul unei incalcari a dispozițiilor Art. 948 civ. si ale Art. 10. 16 si urm. din codul muncii care reglementeaza pe de o parte condițiile esențiale pentru valabilitatea unei convenții si pe de alta parte limitele/ condițiile in care se pot incheia contracte individuale de munca.
Din cele reținute de instanță nu rezulta nici un element care, in virtutea acestor texte de lege, sa determine nelegalitatea Contractului individual de munca al recurentului, asa incat orice concluzie in sensul nelegalitatii acestuia se dovedește a fi total abuziva.
Sentința civila nr.2628/2008 a fost dată cu încălcarea dispozițiilor Art. 17 si Art. 155 din codul muncii, instanța de fond reținând in mod greșit ca premiile trimestriale si anuale nu puteau fi stabilite prin Contractul individual de munca al recurentului, intrucat nu ar face parte din categoria drepturilor ce pot fi stabilite printr-un astfel de contract.
Contrar acestor susțineri, in Art. 17 din codul muncii se prevede ca informarea cu privire la clauzele contractului de munca va include toate elementele privind salariul de baza si orice alte venituri salariale, iar in Art. 155 din același text de lege se menționează ca salariul (reglementat prin contractul de munca) cuprinde salariul de baza. indemnizațiile, sporurile precum si orice alte adaosuri.
Evident ca in "orice alte adaosuri" sunt cuprinse si aceste premii anuale/trimestriale, asa cum este evident ca in aceste condiții - existenta Contractului de munca al recurentului justifica pe deplin legalitatea/temeinicia plaților efectuate.
Sentința civila nr 2628/2008 a fost data cu aplicarea greșita a dispozițiilor art. 272 din codul muncii, instanța de fond reținând in mod greșit ca sumele plătite recurentului nu ar fi fost datorate acestuia.
Având in vedere ca la data calculării si acordării premiilor in discuție, stabilirea si plata lor a avut ca temei legal Contractul individual de munca al recurentului - valabil pana la proba contrara, este cert ca nu poate fi antrenata răspunderea prevăzuta de art. 272 din codul muncii, sumele plătite fiind pe deplin datorate.
Potrivit alineatului 1 al articolului anterior precizat "salariatul care a incasat de la angajator o suma nedatorata este obligat sa o restituie ".
Asa cum rezulta atat din cuprinsul acestui text de lege, cat si din teoria generala a plații fara justa cauza, una din condițiile esențiale pentru antrenarea obligației de restituire a sumelor plătite este aceea ca aceste sume sa fi fost nedatorate - prin raportare directa la momentul plații si respectiv încasării lor. Or, din moment ce contractul in cauza a fost semnat de ambele parti contractante, din moment ce exista consimțământul valabil al angajatului si al angajatorului, el se bucura pe deplin de efectele recunoscute de Art. 969.civ. (putere de lege intre părțile contractante).
Mai mult, având in vedere ca din partea angajatorului contractul a fost semnat de persoana abilitata cu efectuarea unor astfel de demersuri (redactorul sef) si vazand in plus ca prin dispozițiile sale el nu incalca cu nimic prevederile obligatorii ale Codului muncii, ale OG nr. 14/1998 si ale tuturor celorlalte acte normative care reglementează activitatea intimatei,
Este cert ca valabilitatea sa determina existenta pe deplin a unui temei in vederea efectuării plaților in discuție, si antrenează inaplicabilitatea Art. 272 din codul muncii.
Hotărârea fondului a fost data in condițiile unei aprecieri greșite si trunchiate a materialului probator, cu ignorarea atat a modului in care intimata a inteles sa răspundă la interogatoriu, cat si a actelor depuse in probatiune.
Asa cum rezulta din sentința recurata, recurentul a solicitat insistent sa se faca aplicarea Art. 225 proc.civ. - intrucat intimata a refuzat sa răspundă in concret la întrebările formulate si in locul unor astfel de răspunsuri a făcut o serie de aprecieri total lipsite de seriozitate.
Daca ar fi avut in vedere aceasta cerere si mai mult, daca ar fi făcut o corecta aplicare a art. 225 proc.civ, instanța ar fi constatat ca exista cel puțin un inceput de dovada (daca nu chiar o mărturisire completa) cu privire la faptul ca: drepturile recurentului de a primi sumele pretinse prin acțiune rezulta in mod expres din Contractul individual de munca al acestuia; Contractul in cauza este valabil si isi produce efectele independent de faptul ca a fost sau nu înregistrat in Registrul de evidenta a salariaților; Revista Obiectiv nu a contestat niciodată efectele Contractului individual de munca al recurentului.
Hotărârea fondului a fost data in condițiile reținerii unei situații de fapt diferita fata de cea reala, atat cu privire la modul in care s-a realizat administrarea probelor cat si cu privire la susținerile esențiale ale recurentului.
Instanța a reținut in mod trunchiat susținerile făcute cu ocazia punerii in discuție a admisibilității cererii de chemare in garanție, și s-a reținut in mod greșit ca recurentul nu s-ar fi prezentat si nu ar fi răspuns la interogatoriu.
În realitate recurentul a răspuns la acest mijloc de proba, de altfel prezenta si răspunsurile sale fiind consemnate in încheierea de la data respectiva.
Intimata Revista Obiectiv a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea, ca temeinica si legala, a solutiei pronuntata de prima instanta.
Analizand hotararea recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca recursul este nefondat, urmand a fi respins ca atare.
Instanta de fond a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale incidente in speta si a expus pe larg, intr-o ampla motivare, argumentele care sustin solutia pronuntata, iar Curtea isi insuseste in intregime aceste considerente.
Curtea nu va retine sustinerea recurentului, in sensul casentința civila nr.2628/2008 cuprinde motive contradictorii si străine de natura pricinii, fiind motivata prin nelegalitatea hotărârilor de majorare a limitelor fondurilor de premiere pe perioada 2003 - 2005, desi recurentul a fost angajat ulterior acestei perioade, iar sumele ce fac obiectul cauzei i-au fost plătite doar in baza Contractului sau individual de munca, si nu in baza hotărârilor analizate de instanță.
Este adevarat ca sistemul de calcul in baza căruia au fost acordate premiile incasate de recurent concorda cu mentiunile cuprinse in contractul sau individual de munca, dar aceste mentiuni, la randul lor, au fost inserate tocmai in baza celor doua decizii, nr. 27/23.09,2004 și 22/22.07.2005 emise de redactorul șef al unității, fără aprobarea organelor colective de conducere ale unității. Consideram ca in mod corect prima instanta a validat concluziile organului de control, in sensul nelegalitatii celor doua decizii, consecinta fiind aceea ca lipsa unui temei legal pentru majorarea procentului de constituire a fondului de premiere se rasfrange, in mod corespunzator si subsecvent, asupra clauzelor contractului individual de munca al recurentului.
A mai sustinut recurentul caexistenta unor motive străine de natura pricinii este cu atat mai evidenta, cu cat instanța a analizat legalitatea premiilor acordate in perioada 2003-2005, desi recurentul a fost angajat de intimata ulterior acestei perioade.
Aceasta sustinere este eronata, intrucat, dupa cum se poate observa din considerentele sentintei, mai sus expuse, prima instanta a analizat legalitatea deciziilor 27/23.09,2004 și 22/22.07.2005 emise de redactorul șef al unității, aratand in plus ca, in perioada 2003-2005, procentul de stabilire a cuantumului de constituire a fondului de premiere trimestrială a fost aplicat în mod nejustificat asupra unui fond de cheltuieli cu salariile aferente unor state de funcții neaprobate de ministrul muncii, solidarității sociale și familiei. Indicarea globala a intregii perioade care a facut obiectul controlului financiar de gestiune efectuat de catre Directia de Audit Intern si Control din cadrul nu echivaleaza cu indicarea unor motive straine de natura pricinii, nefiind incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 7 proc.civ. Mai mult, recurentul a fost angajat incepand cu data de 01.01.2005, astfel ca legalitatea constituirea fondului de premiere in acel an il priveste si pe el, consideratiile primei instante nefiind facute in afara cadrul procesual obiectiv stabilit.
O alta critica formulata de recurenta se refera la incalcarea de catre instanta de fond a dispozițiilor Art. 60, Art. 63 si urm. proc.civ. atat prin încheierea din data de 14.06.2007, cat si prin sentința civila nr.2628/2008, intrucat ar fi nesocotit obligația de a judeca impreuna cererile de chemare in garanție formulate in cauza si cererea principala.
O astfel de obligatie, de judecare impreuna a celor doua cereri, prevazuta de art. 63 proc.civ. exista numai in cazul cererilor de chemare in garantie admisibile, adica a celor care indeplinesc conditiile de admisibilitate prevazute la art. 60 proc.civ. In mod corect a subliniat instanta de fond in considerentele incheierii din 14.06.2007, ca art. 60 proc.civ. da posibilitatea partii care se vede expusa riscului de a in pretentii cu o cererein garantie sau in despagubire, de a chema in garantie o persoana impotriva careia ar putea sa se indrepte. Este absolut necesara existenta unei dispozitii legale sau a unei prevederi contractuale, care sa prevada obligatia de garantie sau de despagubire a persoanei chemate in judecata in aceasta calitate, pentru a considera admisibila o cerere de chemare in garantie, dispozitie care lipseste in speta de fata. Recurentul a indicat ca si temei al cererii de chemare in garantie dispozitiile art. 998-999 civ. privind raspunderea civila delictuala, care nu poate fi analizata in cadrul unui litigiu de munca, privind antrenarea raspunderii patrimoniale a salariatului.
Pretentiile intemeiate pe raspunderea civila delictuala pot fi formulate separat, in cadrul unui alt dosar, aspect pe care l-a relevat si prima instanta in considerentele incheierii recurate, astfel ca in niciun caz nu pot fi retinute sustinerile recurentului privind incalcarea liberului acces la justitie prevazut de art. 6 din CEDO.
A mai sustinut recurentul casentința civila a fost data cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. 6 proc.civ. instanța de fond pronuntandu-se cu privire la legalitatea contractului individual de munca al recurentului, desi nu fusese investita cu o astfel de cerere.
Critica este neintemeiata, intrucat prima instanta nu s-a pronuntat, prin dispozitivul hotararii, asupra legalitatii contractului individual de munca al recurentului, ci numai a analizat acest aspect in considerente, intrucat avea inraurire asupra solutiei capetelor de cerere cu care fusese investita. Mai mult decat atat, tribunalul nu a considerat ca fiind in intregime nelegal acest contract, ci doar clauzele referitoare la limitele maxime de constituire a fondurilor de premiere, care nu puteau face obiectul negocierii, ci erau prevazute de lege.
Curtea nu va retine nici sustinerile recurentului, precum casentința a fost dată cu încălcarea dispozițiilor Art. 17 si Art. 155 din codul muncii, instanța de fond reținând in mod greșit ca premiile trimestriale si anuale nu puteau fi stabilite prin Contractul individual de munca al recurentului, intrucat nu ar face parte din categoria drepturilor ce pot fi stabilite printr-un astfel de contract.
Curtea considera ca majorarea fondurilor de premiere s-a facut cu incalcarea prevederilor art. 9 alin. 1 lit. h din Ordinul nr. 105/2002 al, ale art. 10 lit. i din Ordinul nr. 431/14.06.2005 al, ale art. 1 din OG nr. 14/1998, astfel ca sumele incasate de recurent cu titlu de premii trimestriale, ocazionale si anuale, peste limita stabilita in mod legal anterior emiterii deciziilor nr. 27/23.09.2004 si nr. 22/22.07.2005, sunt sume necuvenite si trebuie restituite.
Cu privire la incidenta art. 225 proc.civ. recurentul sustine ca, daca s-ar fi facut o corecta aplicare a acestei dispozitii legale, ar fi rezultat urmatoarele concluzii:drepturile recurentului de a primi sumele pretinse prin acțiune rezulta in mod expres din Contractul individual de munca al acestuia; Contractul in cauza este valabil si isi produce efectele independent de faptul ca a fost sau nu înregistrat in Registrul de evidenta a salariaților; Revista Obiectiv nu a contestat niciodată efectele Contractului individual de munca al recurentului.
Se poate observa ca dovada clauzelor contractului individual de munca s-a facut in cauza chiar cu inscrisul relevant, si anume copia acestui contract, aflata la filele 269-271 dosar fond, astfel ca nu era concludenta in speta proba cu interogatoriu administrata in cauza si nici nu era necesar sa se faca aplicarea art. 225.proc.civ. Prima instanta nu a contestat, in considerentele expuse, faptul ca acest contract individual de munca al recurentului isi produce efectele, independent de inregistrarea in Registrul de evidenta a salariatilor, ci doar a facut aprecieri asupra legalitatii clauzelor referitoare la limitele maxime de constituire a fondurilor de premiere. In ceea ce priveste necontestarea de catre intimata reclamanta a clauzelor contractului individual de munca al recurentului, de asemenea nu prezinta relevanta in speta, avand in vedere ca modul de constituire si de aprobare a fondurilor de premiere (atat sub aspectul sumelor care se includ ca baza de calcul, cat si al procentelor aplicabile) este prevazut de dispozitii legale. Consecinta este aceea ca intimata reclamanta se poate adresa instantei pentru a solicita direct restituirea de la salariati a unor sume incasate fara temei legal, fara a fi conditionata de a solicita, in prealabil, declararea nulitatii contractelor de munca.
Pentru aceste considerente, in baza art. 312 proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat, iar in baza art. 274 proc.civ. va obliga recurentul la plata sumei de 1300 lei către intimata Revista "Obiectiv", cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât împotriva încheierii de ședință din data de 14.06.2007 și a sentinței civile nr.2628/27.03.2008 pronunțate de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă REVISTA "OBIECTIV".
Obligă recurentul la plata sumei de 1300 lei către intimata Revista "Obiectiv", cu titlul de cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.: /13.05.2009
Dact.:
Jud.fond:
Președinte:Dragoș Alin CălinJudecători:Dragoș Alin Călin, Daniela Georgeta Enache
