Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 2473/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2473/R/2009
Ședința publică din 13 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop
JUDECĂTORI: Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț
-- -
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr. 1589 din 22 iunie 2009 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamanta intimată, având ca obiect litigiu de muncă - acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este introdus în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform prevederilor art. 159 din Legea nr.19/2000.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la prima strigare a cauzei, Curtea constată că recursul a fost redactat de avocat, din Baroul Alba, iar la 3 din dosar, a fost depusă împuternicirea avocațială nr. 169/18.07.2009, din care rezultă că domnul avocat a fost angajat doar pentru redactarea recursului. Totodată, constată că prin memoriul de recurs (2), pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei indiferent dacă acesta este sau nu prezent la dezbateri, cerere pe care instanța o consideră ca fiind o cerere de judecare în lipsă întemeiată pe art. 242 pct. 2.pr.civ.
Instanța consideră că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1589/22.06.2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, s-a admis acțiunea reclamantei SC SRL, în contradictoriu cu pârâtul, acesta fiind obligat la plata sumei de 4.312,5 lei, reprezentând prejudiciu cauzat societății reclamante.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței faptul că pârâtul a fost angajat al societății reclamante Z, conform înscrierilor din carnetul de muncă al pârâtului.
Potrivit procesului verbal încheiat la data de 31 mai 2008, din gestiunea pârâtului lipsea suma de 4.312,5 lei, fapt recunoscut de către pârât.
Din declarația dată de pârât cu ocazia inventarului din data de 31 mai 2008 rezultă că pârâtul recunoaște că și-a însușit suma de 4.312,5 lei pe care a cheltuit-o pe diferite nevoi.
Din depoziția martorului reiese cu certitudine faptul că la inventarul efectuat de două ori la punctul de lucru al societății reclamante din municipiul A I în data de 31 mai 2008, s-a constatat o lipsă la inventar în sarcina pârâtului în sumă de 4.312,5 lei. Această lipsă a fost însușită de către pârât printr-o declarație pe care a dat-o în prezența tatălui său, în fața căruia a fost refăcut și inventarul.
În ședința de judecată din data de 01.06.2009 s-a încuviințat cererea pârâtului pentru efectuarea unei expertize contabile, care să stabilească cu exactitate valoarea prejudiciului existent în gestiunea pârâtului la data efectuării inventarului din data de 31 mai 2008 la punctul de lucru din A I al societății reclamante, așa după cum rezultă din încheierea de ședință din acea dată.
La termenul de judecată din 22.06.2009, reclamantul nu s-a prezentat la ședința de judecată pentru a face propuneri pentru desemnarea expertului contabil și pentru obiectivele expertizei contabile, astfel că instanța l-a decăzut din această probă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul, solicitând, în principal, admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și, pe fond, respingerea acțiunii, iar, în subsidiar, desființarea hotărârii primei instanțe, trimiterea cauzei spre rejudecare și numirea expertului în cauză.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit instanța de fond a reținut că recurentul a cauzat societății intimate un prejudiciu în cuantum de 4.312,5 lei, având în vedere că acest prejudiciu nu a fost stabilit în mod cert și pe bază de dovezi clare. Recurentul a lucrat la societatea intimată din ianuarie 2007, însă abia în august 2007 s-a încheiat contractul de muncă, societatea neîntocmind state de plată lunare pentru salariul acordat, contabila societății comunicându-i în fiecare lună recurentului ce sumă să rețină din încasări în contul salariului. În consecință, recurentul nu a semnat aceste state de plată. În al doilea rând, nu s-a efectuat un inventar al gestiunii și o predare a gestiunii pe bază de inventar. Actul intitulat "declarație", datat 31.05.2008, a fost semnat de către recurent ca urmare a presiunilor și amenințărilor cu pușcăria, astfel că acest act nu trebuie luat în considerare.
Recursul este nefondat.
Prin actul olograf, intitulat "declarație", datat 31.05.2008, recurentul a recunoscut faptul că în calitatea sa de angajat al SC SRL, la punctul de lucru din A-I, de la parterul magazinului universal, unde este singurul angajat și gestionar al punctului de lucru - având ca obiect de activitate prestări servicii copiat chei -, a cheltuit pe parcursul ultimului an, pe diferite nevoi personale, suma de 4.312,5 RON, reprezentând marfă vândută și încasată, sumă care a fost constatată ca o lipsă în gestiune cu ocazia inventarului efectuat de reprezentantul societății ( 3, 4 dosar fond).
Prin aceeași declarație recurentul s-a angajat ca până la data de 10.07.2008, să restituie integral această sumă lipsă, în patru rate, astfel: 1.100 lei până la data de 10.06.2008; 1.100 lei până la data de 20.06.2008; 1.100 lei până la data de 30.06.2008; 1.012,50 lei până la data de 10.07.2008.
Din procesul verbal întocmit cu ocazia efectuării inventarului din data de 31.05.2008, rezultă faptul că din punctul de lucru din A-I al SC SRL lipsește marfă în valoare de 4.312,5 RON, gestionarul recunoscând că are lipsă în gestiune ( 5 dosar fond).
Rezultă așadar că prejudiciul este cert, fiind recunoscut de către recurent atât prin procesul verbal de inventariere, cât și prin declarația olografă prin care s-a angajat să restituie acest prejudiciu.
Potrivit art. 270 alin. 1. muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Din carnetul de muncă al recurentului, depus la fila 23 dosar fond, rezultă faptul că acesta a lucrat la societatea intimată în perioada 01.08.2007-06.06.2008, când contractul său de muncă a încetat în baza art. 79 alin. 7. muncii.
Potrivit art. 274 alin. 1. muncii, în cazul în care contractul individual de muncă încetează înainte ca salariatul să îl fi despăgubit pe angajator și cel în cauză se încadrează la un alt angajator ori devine funcționar public, reținerile din salariu se fac de către noul angajator sau noua instituție ori autoritate publică, după caz, pe bazatitlului executoriutransmis în acest scop de către angajatorul păgubit, alin. 2 al aceluiași art. prevăzând faptul că, în situația în care persoana în cauză nu s-a încadrat în muncă la un alt angajator, în temeiul unui alt contract individual de muncă ori ca funcționar public, acoperirea daunei se va face prin urmărirea bunurilor sale,în condițiile Codului d e procedură civilă.
În conformitate cu prevederile art. 275. muncii, în cazul în care acoperirea prejudiciului prin rețineri lunare din salariu nu se poate face într-un termen de maximum trei ani de la data la care s-a efectuat prima de rețineri, angajatorul se poate adresa executorului judecătorescîn condițiile Codului d e procedură civilă.
Din textele legale mai sus citate rezultă faptul că dacă angajatorul căruia i-a fost cauzat prejudiciul nu poate să-și recupereze prejudiciul prin rețineri lunare din salariul celui vinovat de cauzarea prejudiciului, se poate adresa executorului judecătoresc,în condițiile Codului d e procedură civilă.
Prin urmare, ca să poată recurge la executarea silită în condițiile Codului d e procedură civilă, angajatorul trebuie să dispună de un titlu executoriu, în acest sens dispunând prevederile art. 372.proc.civ. conform cărora, executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Având în vedere că recurentul a recunoscut că el este vinovat de cauzarea prejudiciului în sumă de 4.312,5 RON, și că s-a angajat să restituie integral suma lipsă, la datele arătate în cuprinsul declarației olografe, Curtea constată că creanța angajatorului este certă, lichidă și exigibilă, în condițiile pretinse de art. 379 alin. 1.proc.civ.
Chiar dacă recurentul a recunoscut prejudiciul și s-a obligat la repararea acestuia, prin restituirea în rate după scadențarul pe care și l-a asumat prin declarația olografă, această împrejurare nu este suficientă din punct de vedere legal pentru ca angajatorul să poată trece la executarea silită, pentru atare finalitate fiind necesar să existe un titlu executoriu, în sensul pretins de art. 372.proc.civ. în cazul de față, o hotărâre judecătorească.
Așa fiind, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 304 pct. 9.proc.civ. Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.
Intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 1589 din 22 iunie 2009 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
--- - --- - -- - -
Red./dact.MM
4ex./17.11.2009
Jud.fond: /
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț
