Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 2498/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2498/R/2009
Ședința publică din 16 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTOR 2: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Griga
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.1161 din 04 mai 2009 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe intimata PRIMĂRIA COMUNEI M PRIN CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI M - REPREZENTAT DE PRIMAR, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantei recurente, avocat, care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că recursul este la primul termen de judecată, a fost declarat și motivat în termenul legal și a fost comunicat intimatului.
Se constată că la data de 28 septembrie 2009, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtei intimate întâmpinare, un exemplar comunicându-se cu partea prezentă.
Reprezentanta reclamantei recurente arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii civile, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
La data de 04.05.2009, prin sentința civilă nr. 1161/2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Primăria Comunei M, prin Consiliul Local al Comunei M și, în consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 737 lei reprezentând contravaloarea indemnizației de concediu aferentă anilor 2005 și 2006.
S-a respins petitul privind plata orelor suplimentare.
S-a reținut că reclamanta este angajata Consiliului Local al comunei M ca asistent personal al persoanei handicapate -, având încheiat un contract individual de muncă pe durată nedeterminată, având nr. 358/2000.
Potrivit prevederilor alin. 1 art. 37 din Legea nr. 448 din 6 decembrie 2006 actualizată - privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, pe perioada îngrijirii și protecției persoanei cu handicap grav, pe baza contractului individual de muncă, asistentul personal are următoarele drepturi: a) salariu de bază stabilit potrivit dispozițiilor legale privind salarizarea asistentului social cu studii medii din unitățile de asistență socială din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi, precum și spor de vechime și alte sporuri aferente acordate în condițiile legii; b) program de lucru care să nu depășească în medie 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână; c) concediu anual de odihnă, potrivit dispozițiilor legale aplicabile personalului încadrat în instituții publice; d) transport gratuit, în condițiile prevăzute la art. 23; e) transport interurban, în condițiile prevăzute la art. 24. La alin. 3 se prevede că în situația în care angajatorul nu poate asigura un înlocuitor al asistentului personal, persoanei cu handicap grav i se acordă o indemnizație echivalentă cu salariul net al asistentului personal sau găzduirea într-un centru de tip respiro.
Conform art. 39 din Legea nr. 448/06.12.2006, ontractul individual de muncă al asistentului personal se încheie cu primăria localității de domiciliu sau reședință a persoanei cu handicap grav, după caz, în termen de maximum 30 de zile de la data înregistrării cererii.
Modalitățile și condițiile de încheiere, modificare și încetare a contractului individual de muncă al asistentului personal se completează cu prevederile <LLNK 12003 53 10 201 0 17>Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit prevederilor legale menționate instanța reține că reclamantei i se cuvin sumele reprezentând indemnizația de concediu de odihnă aferentă anilor 2005 și 2006. Potrivit art. 40 din Legea nr. 448/06.12.2006, utoritățile administrației publice locale au obligația să prevadă și să garanteze în bugetul local sumele necesare din care se suportă salarizarea, precum și celelalte drepturi cuvenite asistentului personal, potrivit legii.
Cu privire la orele suplimentare solicitate instanța reține că în cauză nu se poate face aplicarea prevederilor Codului muncii, Legea nr. 448/06.12.2006 făcând referire la această legislație doar cu privire la odalitățile și condițiile de încheiere, modificare și încetare a contractului individual de muncă al asistentului personal. <LLNK 12003 53 10 201 0 17> Se cunoaște faptul că părintele unui copil cu handicap grav trebuie să-i acorde asistență socială și medicală copilului permanent, în calitatea sa primară de părinte, statul intervenind prin respectivele contracte individuale de muncă pentru a facilita economic familia în creșterea copilului, astfel că va respinge petitul privind orele suplimentare.
Având în vedere prevederile art. 37 - 40 din Legea nr. 448/06.12.2006 instanța a admis în parte acțiunea reclamantei, obligând pârâta la plata sumei de 737 lei reprezentând contravaloarea indemnizației de concediu aferentă anilor 2005 și 2006 și a respins petitul privind plata orelor suplimentare.
În termen legal, a formulat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii formulate, respectiv obligarea pârâtului și la plata orelor suplimentare, în cuantum de 3214 lei.
Arată că OUG nr. 1O2/1999 a fost aplicabilă până la data de 1 ianuarie 2007, dată la care a intrat în vigoare Legea nr.448/2006, astfel, consideră că pentru soluționarea cauzei prima instanță trebuia să aibă în vedere dispozițiile ordonanței, iar nu ale legii menționate.
Învederează, de asemenea, că art. 32 alin. 2 din nr.OUG 102/1999 nu precizează in concret drepturile asistenților sociali pentru perioada 2005-2006, cadrul legal aplicabil în speță este cel reglementat de dispozițiile Legii nr.53/2003 - Codul muncii, legea generala aplicabila.
Recursul este nefondat.
Se reține că după apariția legii nr. 54/1992, recurentei reclamante i s-a încheiat primul contract de muncă la data de 2 februarie 1992, aceasta devenind salariata pentru handicapați În anul 2000, reclamanta recurentă a fost angajată de Consiliul Local al comunei M, ca asistent personal al persoanei handicapate -, conform contractului individual de muncă nr. 358/2000, încheiat pe durată nedeterminată.
Referitor la protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap, se constată că OUG 102/1999 a fost abrogată prin art.102 din Legea nr. 448/2006, lege care a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007.
Din această perspectivă, este real faptul că pentru pretențiile aferente perioadei 2005 - 1 ianuarie 2007 sunt incidente dispozițiile ordonanței, însă acest aspect nu este de natură a influența soluționarea pe fond a cauzei, în condițiile în care dispozițiile din Codul muncii privitoare la plata orelor suplimentare nu îi sunt aplicabile recurentei reclamante.
Așa cum în mod judicios a reținut și prima instanță, Legea nr. 448/2006 face trimitere la dispozițiile Codului muncii doar cu privire la odalitățile și condițiile de încheiere, modificare și încetare a contractului individual de muncă al asistentului personal, astfel că restul prevederilor, inclusiv cele privind munca suplimentară nu se pot extinde la asistenții sociali, pentru perioada ulterioară datei de 1 ianuarie.
Chiar dacă OUG 102/1999 nu cuprinde o asemenea limitare ca și Legea nr. 448/2006, nu se poate reține incidența art. 117 și următoarele din Codul muncii privitoare la munca suplimentară, întrucât aceste dispoziții condiționează plata orelor suplimentare de efectuarea acestora într-un cadru legal, respectiv la solicitarea angajatorului, aspect care însă nu se regăsește în speță, efectuarea acestora fiind justificată exclusiv de obligația morală ce subzistă în sarcina recurentei reclamante.
Constatând că în mod judicios prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile legale, în conformitate cu art. 312 al.1 proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1161 din 04.05.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțate în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.DG/dact.MM
4ex./09.12.2009
Jud.fond: /
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Sergiu Diaconescu, Daniela Griga
