Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 257/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 257/R/2008
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Ioan Daniel Chiș Lucia
-
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamantul SPITALUL DE RECUPERARE împotriva sentinței civile nr. 1102 din 19.10.2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe pârâta, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24 ianuarie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Reține că prin sentința civilă nr. 1102 din 19 oct. 2007, pronunțată de Tribunalul Maramureșs -a respins cererea formulată de reclamantul SPITALUL DE RECUPERARE în contradictoriu cu pârâta Dr., având ca obiect răspundere patrimonială.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin cererea formulată reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 339.699.852 ROL, respectiv echivalentul a 36 de salarii medii pe economie, sumă datorată în condițiile contractului individual de muncă nr. 2067/01.04.1999 și ale Actului adițional la contractul de muncă.
Prin ordinul Ministerului Sănătății nr. 163/13.03.1999, pârâta a fost confirmată pe post de rezident la Spitalul de Recuperare, a încheiat contractul individual de muncă nr. 2967/1.04.1999 și actul adițional prin care s-a obligat să funcționeze minim 5 ani ca medic specialist, în caz contrar s-a obligat la achitarea unei sume de 36 salarii medii pe economie.
Pârâta și-a încheiat rezidențiatul și trebuia să se prezinte la post în data de 1.04.2004, dar nu s-a prezentat.
În martie 2005 i s-a comunicat în scris să se prezinte la sediul reclamantului pentru clarificarea situației, aceasta s-a prezentat însă a refuzat să lucreze în sistemul sanitar, situație în care s-a emis Decizia nr. 78/11.08.2005 pentru desfacerea contractului de muncă.
Examinând cererea reclamantului tribunalul a reținut că pârâta trebuia să se prezinte la post în data de 01.04.2004, dată de la care curge termenul de prescripție pentru recuperarea prejudiciului, ori acțiunea a fost înregistrată la 05.06.2007, s-a constatat că cererea este prescrisă, fiind înregistrată peste 3 ani cât este termenul de prescripție, astfel că a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul SPITALUL DE RECUPERARE, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivele de recurs arată că instanța în mod greșit a raportat curgerea prescripției la data de 1.04.2004, deoarece în nr.OUG 259/2000, privind organizarea și finanțarea rezidențiatului, stagiaturii și activității de cercetare medicală în sectorul sanitar se prevede în art. 3 alin. 3 ca rezidentul răspunde material, având obligația de plată a unei sume echivalente cu cel puțin 36 salarii medii pe economie, sumă calculată la data încetării contractului individual de muncă din inițiativa rezidentului.
Reclamantul a calculat sumele datorate raportat la perioada renunțării, considerată de acesta data încetării contractului individual de muncă, respectiv august 2005, reținând în acest sens decizia nr. 78/11.08.2005 și Comunicatul de presă nr. 38/august 2005 al Institutului Național de Statistică.
Consideră că termenul de prescripție curge de la data încetării contractului individual de muncă și nu de la data la care rezidentul și-a încheiat pregătirea în specialitate, cum în mod greșit s-a reținut în sentința atacată.
Prin întâmpinarea de la 9-11, pârâta solicită respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să admită recursul pentru următoarele considerente:
Pârâta și-a încheiat rezidențiatul și trebuia să se prezinte la post în data de 01.04.2004, dar nu s-a prezentat.
Art. 3 alin. 2 și alin. 3 din OUG nr. 259/2000 prevede că "După obținerea diplomei de medic, de stomatolog sau de farmacist specialist aceștia sunt obligați să lucreze cel puțin 5 ani la unitatea sanitară cu care au încheiat contractul individual de muncă. Contractul individual de munca încheiat între rezident și unitatea sanitară în condițiile alin. (1) va cuprinde o clauza conform căreia nerespectarea obligației prevăzute la alin. (2) atrage răspunderea materială a rezidentului, în sensul obligării acestuia la plata unei sume echivalente cu cel puțin 36 de salarii medii pe economie, suma calculată la data încetării contractului individual de muncă din inițiativa rezidentului."
Aceste dispoziții au fost abrogate de nr.OUG 58/2001 iar prin Legea nr. 605/2001 a și fost respinsă nr.OUG 259/2000 dar acest din urmă act normativ continuă să fie aplicabil raporturilor juridice născute în timpul cât a fost în vigoare.
Din dispozițiile art. 3 alin. 2 și alin. 3 din OUG nr. 259/2000 reiese că termenul de 5 ani în care medicii sunt obligați să lucreze la unitatea sanitară cu care au încheiat contractul individual de muncă începe să curgă la obținerea diplomei de medic, de stomatolog sau de farmacist specialist.
Prin urmare de la momentul acesta, al obținerii diplomei de medic specialist, ar începe să curgă și termenul de prescripție de 3 ani de zile în care unitatea sanitară poate să ceară executarea obligației sau daune pentru neexecutarea acestei obligații.
Mai trebuie însă sesizat că dispozițiile nr.HG 899/2002 care sunt aplicabile și pârâtei, reglementează organizarea învățământului postuniversitar medical și farmaceutic uman iar la art. 12 prevede că rezidențiatul se finalizează printr-un examen iar absolvenții stagiilor de rezidențiat se pot prezenta la examenul de finalizare în primii 2 ani de la absolvire.
Prin urmare dacă reclamanta se putea prezenta la examenul de rezidențiat într-o perioadă de 2 ani de zile de la momentul absolvirii stagiului atunci momentul la care începe să curgă termenul de 5 ani nu este acela al încheierii perioadei de rezidențiat deoarece art. 3 alin. 2 din OUG nr. 259/2000 prevede că acesta curge după obținerea diplomei de medic specialist iar nu de la simpla încheiere a perioadei de stagiatură, or cât timp această diplomă nu a fost obținută termenul nu poate să curgă.
Prin urmare dacă diploma se obține în cursul celor 2 ani în care rezidentul poate susține examenul atunci singura interpretare este aceea că termenul de 5 ani în care ar fi obligat să lucreze la unitatea sanitară curge doar de la acea dată a obținerii diplomei, ca și termenul de prescripție de 3 ani.
În ipoteza în care rezidentul nu se prezintă la nici unul dintre examene, din indiferent de motiv, atunci termenul de 5 ani în care este obligat să lucreze la unitatea sanitară nu începe să curgă decât de la finalizarea termenului de 2 ani în care poate să susțină examenul pentru obținerea diplomei de medic specialist, fiind posibile și cazuri în care diploma se obține doar la ultimul examen din cuprinsul perioadei de 2 ani.
Obligația de a lucra la unitatea sanitară pe o perioadă de 5 ani este condiționată de obținerea diplomei de medic specialist. Prin urmare obligația de a lucra acei 5 ani este suspendată pe perioada de la încheierea perioadei de rezidențiat și până la obținerea diplomei de medic.
Atunci când este evident că nu se mai poate obține diploma de medic se naște și dreptul la acțiune al unității sanitare iar nu la încheierea rezidențiatului, ci ulterior acestei perioade.
Prin urmare între părți a devenit evident că nu se va mai obține diploma de medic și prin urmare nu va mai putea să curgă termenul de 5 ani în care medicul este obligat să lucreze la unitatea sanitară, la data desfacerii contractului de muncă ca urmare a refuzului pârâtei de a se mai prezenta la examenul de obținere a diplomei de medic specialist, refuz ce a rezultat din discuțiile între părți și care refuz s-a finalizat prin aceea că în perioada de 2 ani nu a susținut examenul și nu a obținut nici până azi diploma de medic.
Prin urmare dreptul la acțiune se putea naște la sfârșitul perioadei de 2 ani în care se putea obține diploma de medic specialist dar în speță s-a născut mai repede, anume la data la care a devenit evident că nu se va mai obține diploma de medic și s-a desfăcut contractul de muncă, anume 11.08.2005, tot de la acest moment începând să curgă și termenul de prescripția al dreptului la acțiune iar în raport de acest moment înregistrarea prezentei acțiuni la data de 05.06.2007 este făcută în termenul legal de prescripție de 3 ani de zile.
Față de cele de mai sus prima instanță a soluționat în mod greșit excepția prescripției, excepție care trebuia respinsă.
Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 și art. 3041Cod procedură civilă, curtea urmează să admită recursul declarat de reclamantul DE RECUPERARE împotriva sentinței civile nr. 1102 din 19.10.2007 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosarul nr- și va trimite cauza în rejudecare primei instanțe pentru a se soluționa fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul DE RECUPERARE împotriva sentinței civile nr. 1102 din 19.10.2007 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosarul nr-, pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - --- - -
de, dactilografiat de Sz.
În 2 ex. la data de 08.02.2008
Judecător fond -, - Tribunalul Maramureș
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Ioan Daniel Chiș Lucia
