Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 196/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.196/R/2008
Ședința publică din 24 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTORI: Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Țuluș
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Coopertativa de Consum prin UJCC împotriva deciziei civile nr.98 din 27 septembrie 2007 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe reclamanta, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul recurentei pârâte, care depune delegație la dosar, șiintimata reclamantă, lipsă fiind intima pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 2035.30 lei taxă judiciară de timbru și 5,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 21 ianuarie 2008 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei reclamante prin care se solicită respingerea recursului, act ce s-a comunicat reprezentantului recurentei pârâte, anterior începerii dezbaterilor.
Nefiind cereri prealabile de formulat și nici excepții de ridicat instanța închide faza probatorie, constată prezentul recurs în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare orale.
Reprezentantul recurentei pârâte susține recursul așa cum este formulat solicită, în principal, admiterea lui casarea deciziei atacate și trimiterea spre rejudecare pe motiv că instanța de apel a fost greșit constituită pronunțând o hotărâre care este lipsită de temei legal și care nu cuprinde motivele pe care se sprijină, iar în subsidiar, solicită admiterea recursului modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului și menținerea hotărârii instanței de fond, ca legală și temeinică. oral motivele indicate în memoriul de recurs depus la dosar.
Intimata reclamantă solicită respingerea recursului, ca nefondat potrivit întâmpinării de la dosar și menținerea deciziei atacate, ca legală și temeinică.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.4174/18.12.2006 a Judecătoriei Zalăua fost respinsă ca nefondată cererea petentei împotriva pârâtei
S-a admis cererea reconvențională a pârâtei S și s-a constatat că dreptul de proprietate al acesteia asupra construcției compusă din Complex Comercial, clădire situată pe terenul înscris în 796, nr. top. 181 /b/1, 182/b/1.
S-a constatat dreptul de folosință a Cooperativei de Consum, asupra terenului în suprafață de 1114 mp.
S-a dispus întabularea dreptului de superficie în partea a -III- aa C. nr.796, nr.top 181/b/1, 182/b/1 în favoarea Cooperativei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a dobândit dreptul de proprietate prin moștenire și partaj asupra suprafeței înscrisă în CF nr.796, nr. top. 181/b/1, 182/b/1, în suprafață de 1900 mp. Din această suprafață de teren 1114 mp este ocupată de către pârâtă.
În baza Acordului unic nr.24 7 /1966, Autorizației pentru executare de lucrări nr.307/7026 din 8.05.1967, general, Convenției încheiate între de consum și de producție, se transmite dreptul de folosință în vederea ridicării unei construcții de către de consum, asupra imobilului, în suprafață de 1114 mp, reprezentat prin Complex comercial.
Conform convenției încheiate la 14 mai 1966 între agricolă de producție și de consum, prima a dat în folosință fără plată celei de a doua terenul în suprafață de 1200 mp situate în.
Potrivit celor menționate în Convenție terenul este proprietatea CAP. Art.3 din Convenție specifică că folosința terenului încetează pe data amortizării în întregime a valorii construcțiilor făcute pe teren, când aceste construcții fără mobile și utilaje trec în proprietatea CAP libere de orice sarcină.
Pârâta a edificat construcțiile în baza Autorizației pentru executare
de lucrări nr.307/7026 din 8.05.1967.
Constructorul imobilului, pârâta în speță, situat pe terenul reclamantei trebuie considerat ca fiind la data executării acestei constructii
un constructor de bună credință, construcțiile fiind executate în baza unei convenții între proprietarul fondului la vremea respectivă CAP și constructor de consum și a unei autorizații de construcție valabil emise.
Prin urmare construcția fiind edificată în condiții de deplină legalitate, la timpul respectiv, trebuie apreciat că pârâta are asupra terenului pe care este amplasat imobilul proprietatea sa un drept de folosință legal constituit.
Nefăcându-se dovada amortizării în întregime a valorii construcțiilor și a trecerii lor în proprietatea fostului CAP sau în prezent a Primăriei, s-a constatat că acest drept al pârâtei-reconvenționale asupra terenului în suprafață de 1114 mp este actual.
Potrivit prevederilor art.492 din Codul Civil, orice, construcție, plantație, sau lucru, făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ, pe cheltuiala sa, și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contră.
Prin acest text normativ este instituită prezumția relativă de proprietate asupra construcției amplasate pe un teren, în favoarea proprietarului terenului, constructorul având posibilitatea de aoî nlătura prin proba contrară și devenind astfel titularul unui drept de superficie, care presupune dreptul de proprietate asupra construcției și un drept de folosință asupra terenului, aflat în proprietatea altei persoane.
În speță, proba dreptului de proprietate a pârâtei-reconvenționale asupra construcției Complex comercial din localitatea, amplasat pe terenul proprietatea tabulară reclamantei, identificat în CF nr. 796, nr. top. 181/b/1,182/b/l, a fost făcută fiind astfel înlăturată prezumția de proprietate consacrată de art.492 din Codul civil.
Există așadar un drept de superficie, dobândit prin titlu în patrimoniul pârâtei reconvenționale, confirmat legislativ prin dispozițiile art.187 din Legea nr.l09/1997, privind organizarea și funcționarea organizației de consum, conform căruia terenurile transmise în folosință, pe durată nedeterminată și fară plată, în vederea realizării de construcții pentru activitatea organizațiilor cooperației de consum își mențin acest regim juridic, pe toată durata existenței construcțiilor respective în proprietatea organizațiilor cooperatiste.
Acțiunea reclamantei a fost respinsă cu motivarea, că deși i s-a pus în vedere să-și dovedească pretențiile arătându-i-se că este necesară efectuarea unei expertize în cauză, reclamanta nu a fost de acord cu aceasta.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta iar prin decizia civilă 98/27 septembrie 2007 a Tribunalului Sălaj, s-a admis apelul reclamantei și s-a schimbat hotărârea instanței de fond în sensul admiterii acțiunii reclamantei, fiind obligată pârâta UJCC S - de Consum să plătească reclamantei contravaloarea în lei a 40.104 euro la cursul BNR din ziua plății reprezentând chiria pentru suprafața de 1114 mp teren pentru perioada 1.10.2004 - 31.03.2006, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a pronunța această hotărâre au fost reținute următoarele considerente:
reclamantei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate prin nr.23135/861 19/30.09.2002 (4) pentru suprafața de 3 ha și 5200 mp.
Din această suprafață face parte și terenul de 1900 mp înscris în CF 796, nr.top.181/b/1, 182/b/1, proprietatea tabulară în prezent a reclamantei prin moștenire și partaj ( 8).
Suprafața de 1114 mp din terenul înscris în cartea funciară de mai sus, este ocupată de construcțiile proprietatea pârâtei, sens în care s-a constatat dreptul de proprietate a acesteia și cel de folosință asupra terenului ocupat de aceste construcții.
Apare astfel situația ca pârâta să aibă un drept de folosință asupra terenului proprietatea reclamantei, care este privată astfel de lipsa folosinței terenului grevat de constructie.
Pentru această lipsă de folosință pârâta trebuie să o despăgubească pe reclamantă, despăgubire ce echivalează cu o chirie pentru terenul folosit de pârâtă pentru perioada cât reclamanta a devenit proprietară asupra terenului, 1.10. 2004, cum a solicitat, deși a devenit proprietară în 2003 prin înscrierea în cartea funciară și până la data de 31.03.2006, cum a solicitat în acțiunea introductivă, respectiv 40.104 euro. Solicitarea de a i se plăti în viitor suma de 2 euro/mp apare ca o cerere nouă formulată în apel, iar conform art.294 Cod procedură civilă în apel nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta de Consum prin UJCC S solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului reclamantei.
Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea sub următoarele aspecte:
Astfel, recurenta a invocat excepția greșitei constituiri a instanței raportat la dispozițiile art.2821pr.civ. și la valoarea litigiului, astfel că în cauză calea de atac la tribunal era recursul și nu apelul.
Pe fondul cauzei recurenta susține că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare legii, având în vedere că obiectul prezentului litigiu este obligarea pârâtei la plata unei sume reprezentând chirie, astfel că instanța nu poate obliga, pe nimeni să încheie un contract împotriva voinței părților pentru că s-ar încălca principiul fundamental al dreptului, respectiv principiul autonomiei și libertății contractuale.
Se mai susține că hotărârea nu este motivată în drept, și este contradictorie în ce privește soluția dată și menținerea celeilalte dispoziții ale sentinței.
Or, susține recurenta dacă pârâtei i-a fost recunoscut dreptul de folosință asupra terenului este firesc că ea are posibilitatea de a culege și percepe în proprietate toate fructele care le produce bunul respectiv.
Se mai susține de recurent, faptul că solicitările reclamantei din apel vizează o nouă cerere, or în apel nu se pot face cereri noi.
O altă critică adusă hotărârii instanței de apel se referă la modul în care s-a ajuns la stabilirea sumei ca titlu de chirie față de expertiza efectuată în cauză din care rezultă suma de 89.480 euro iar instanța stabilește doar suma de 40.104 euro chirie.
Or, în această situație cererea reclamantei pentru despăgubiri este neprobată fiind încălcate și dispozițiile art.1169 civ.
O altă critică vizează obligarea la plata expertizei tehnice efectuate în cauză, care de fapt nu este luată în considerare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pr.civ. și art.54 alin.2 din Legea 304/2004, 299 și 282 pr.civ.
Recurenta a solicitat judecarea cuazei în lipsă.
Intimata prin întâmpinare depusă la filele 10-11 s-a opus admiterii recursului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispozițiilor art.304 pr.civ. curtea de apel reține că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea sa reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata a 2 euro pe mp pentru suprafața de 1114 mp pe care sunt amplasate construcțiile proprietatea pârâtei, începând cu 1.10.2004-31.03.2006.
Or, față de petitele acțiunii, instanța de apel a dispus efectuarea unei expertize tehnice având ca obiective - stabilirea valorii despăgubirilor datorate reclamantei pentru suprafața de 1114 mp teren extravilan pentru perioadele: 1) - 1.10.2004-31.03.2006 și 2) respectiv 27.01.2005 data pronunțării prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului din litigiu și 31.03.2006 (34 dos.instanței de apel).
Față de aceste obiective, rezultă din raportul de expertiză tehnică efectuat de expert G că despăgubirile cuvenite reclamantei sunt:
1) pentru perioada 1.10.2004 - 31.03.2006 - 50.130 euro (1114 x 2,5 euro x 18 luni);
2) pentru perioada 27.01.2005 - 31.03.2006 suma de 39.350 euro (1114 mp x 2,5 euro x 14 luni și 4 zile = 39350).
Expertul a considerat că despăgubirea reală rezonabilă cuvenită reclamantei pentru terenul de 1114 mp este de 2,5 euro/mp/lună (și nu doar de 2 euro cum a solicitat reclamanta prin acțiunea sa) motivat de amplasamentul terenului și de valoarea de circulație.
Or, expertul a stabilit o valoare mai mare decât cea solicitată de reclamantă (2 acțiune) și în această situație, instanța dând eficiență principiului disponibilității a dispus obligarea pârâtei doar la plata sumei de 40.140 euro și nu de 59.130 euro și respectiv 39.350 euro.
Or, raportat la valoarea pretențiilor reclamantei și la dispozițiile art.2821pr.civ. calea de atac era cea a apelului și ca atare instanța a fost legal constituită, motiv pentru care urmează a fi înlăturată de recurentă privind greșita compunere a instanței.
Faptul că pârâta folosește efectiv terenul de 1114 mp al reclamantei, este de notorietate și de necontestat de altfel, situație în care obligarea pârâtei pentru lipsa folosinței terenului pe perioada 1.10.2004-31.03.2006 este fondată.
Nu prin cererea de apel a solicitat reclamanta pretențiile legate de folosința terenului ci chiar prin acțiunea principală, 1-2 dosarul instanței de fond.
Ca tare, nu suntem în prezența unei cereri noi în apel, așa cum susține recurenta.
Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în care se include și costul expertizei s-a dispus raportat la dispozițiile art.274 pr.civ. la culpa procesuală.
Astfel, față de cele expuse, instanța reține că nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prev.de art.304 pr.civ. și nefiind prezente nici motive de recurs de ordine publică, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DE CONSUM prin S împotriva deciziei civile nr.98 din 27 septembrie 2007 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./PE/CA
26.02.2008 - 2 ex.
Jud.fond. Cl.
Jud.apel:;
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Țuluș
