Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 302/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZI A CIVILA Nr. 302/
Ședința publică din 08 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.1264/22.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 2 aprilie 2008, când părțile prezente, au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 8 aprilie 2008.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.1264/M/2007 a Tribunalului Brașov pârâtul a fost obligat să-i plătească reclamantei SC SRL suma de 3345,20 Ron reprezentând contravaloarea camerei video marca model -.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Între părți au existat raporturi de muncă, conform contractului individual de muncă, înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă B sub nr.47776/21.07.2006, pârâtul având funcția de operator TV. Raporturile de muncă au încetat prin demisia pârâtului, în data de 14.03.2007, fila 4 dosar inițial.
Din contractul de închiriere nr.98/15.05.2006 încheiat între și societatea reclamantă, rezultă că prima a închiriat celei de-a doua mai multe camere video, între care și camera video marca SONY model -, seria -, în acest scop întocmindu-se procesul verbal de predare-primire.
Pârâtul a recunoscut la interogatoriu că a fost angajatul societății reclamante, în funcția de operator imagine. Camera nu i-a fost predată prin proces verbal ci era la dispoziția oricui. Recunoaște că la momentul în care camera a dispărut, pârâtul era în exercitarea atribuțiilor de serviciu dar nu știe cine i-a sustras-
Această recunoaștere se coroborează cu declarația olografă dată angajatorului în data de 31.01.2007, în care descrie pe larg modalitatea dispariției camerei video, respectiv ca a uitat-o lângă ușa mașinii, într-o parcare din str.- din municipiul B în data de 27.01.2007, în jurul orelor 20 și 30 de minute iar la întoarcere nu a mai găsit-
Prin chitanța eliberată de SC SRL B și factura fiscală eliberată de aceeași societate se face dovada prejudiciului.
În drept, potrivit dispozițiilor art.270, alin.1 din Codul Muncii, salariații răspund patrimonial,în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vină și în legătură cu munca lor.
Din analiza prevederilor art.270, alin.1 din Codul Muncii rezultă că, pentru a exista răspundere patrimonială, este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond: a) calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba; fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa; c) prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; d) raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; e) vinovăția (culpa) salariatului.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul iar prin motivele de recurs se arată că înscrisurile prin care reclamanta a dovedit că pârâtul ar fi vinovat de pierderea camerei au fost obținute ulterior prin înșelăciune. Astfel, declarația dată de pârât a fost dictată la locul de muncă spunându-i-se că este o formalitate pentru a se scădea din contabilitate.
În ceea ce privește valoarea camerei video prin motivele de recurs se arată că aceasta era în folosință la televiziunea de câțiva ani, folosită în regim de lucru în cel puțin două schimburi pe zi ceea ce înseamnă că era amortizată aproape total.
Recursul este nefondat.
Pentru a se angaja răspunderea patrimonială a salariatului față de angajator este necesar să fie întrunite condiții generale de drept comun cu privire la răspunderea patrimonială astfel cum acestea sunt reglementate de Codul civil (art.295 alin.1 Codul Muncii ). Prin urmare, potrivit art.998 și 999 cod civil condițiile generale ale răspunderii pentru fapte proprii sunt existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a raportului de cauzalitate dintre acestea și a vinovăției (vinei) celui care cauzat prejudiciul constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat acesta.
În speță, reclamanta a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor răspunderii materiale pentru fapta recurentului. Astfel, fapta acestuia de a pierde camera video a fost dovedită și recunoscută de pârât iar faptul că nu se află în gestiunea sa, nu are nici o relevanță juridică. De asemenea, prejudiciul a fost dovedit și constă în contravaloarea camerei video care a fost dovedită cu chitanța și factura fiscală eliberată de SC SRL Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu este evident iar vinovăția recurentului s-a manifestat sub forma neglijenței acestuia.
Referitor la situația contabilă a camerei video și a amortismentului acesteia curtea reține că în speță nu s-a solicitat răspunderea gestionarului pentru bunurile aflate în gestiunea sa astfel încât nici aceste aspecte nu au relevanță.
Față de aceste considerente în baza art.213 Cod procedură civilă recursul pârâtului va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1264/M/2007 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 08 Aprilie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red: CȘ/21.04.2008
Dact: MD/24.04.2008 - 2 ex.
Jud.fond: /
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu
