Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 301/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZI A CIVILA Nr. 301/
Ședința publică din 08 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, -, -, -, C, -, și împotriva sentinței civile nr.1267/22.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 2 aprilie 2008, când părțile au lipsit, iar încheierea de ședință din acea zi, face parte integrantă din prezenta hotărâre. Instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 8 aprilie 2008.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.1267/22.11.2007 Tribunalul Brașova dispus următoarele:
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în calitate de reprezentant legal a Ministerului Finanțelor Publice, prin întâmpinare.
A respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în calitate de reprezentant legal a Ministerului Finanțelor Publice, prin întâmpinare.
A respins acțiunea formulată de reclamanții, -, -, (Fosta ), C, - a, a, -, Si, -, -, Corca și, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, Ministerul Finanțelor Publice
A respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalte C de Casație și Justiție, în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, in calitate de mandatara, instanța a constatat că potrivit art. 15 din nr.HG83/2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit dispozițiilor Legii nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume, pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, acesta având, în principal, următoarele atribuții: "elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, fiind necesar ca acesta să pună la dispoziția Ministerului Justiției fondurile necesare plății drepturilor salariale.
Relativ la excepția inadmisibilității cererii de chemare in garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, invocata de Direcția Generala a Finanțelor Publice B, in calitate de reprezentant legal a Ministerului Economiei și Finanțelor, prin întâmpinare, instanța a constatat ca, potrivit art. 15 din nr.HG83/2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
De asemenea, art. 118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Asupra fondului cauzei, instanța a reținut că reclamanții au calitatea de procurori si respectiv grefieri, in cadrul parchetelor din raza Curții de Apel Brașov.
Potrivit art. 3 alin. 1 din OG.19/2006 (intrat in vigoare la data de 2.02.2006), pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din Ministerul Apărării Naționale beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază.
2 si 3 ale aceluiași articol prevedeau condițiile in care acest spor se putea acorda, respectiv ca putea fi acordat pentru 5% din numărul total de posturi prevăzute în statul de organizare al Ministerului Apărării Naționale, iar unitățile militare, categoriile de personal, condițiile de acordare și cuantumul sporului de confidențialitate urmau a fi stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale.
Prin Legea nr. 444/2006, intrata in vigoare la data de 10.12.2006, a fost abrogat alineatul 2 al art. 3 din OG.19/2006 si modificate dispozițiile aliniatelor 1 si 3, acestea având următorul conținut:
"(1) Pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază, cu încadrarea în limitele bugetelor aprobate."
(3) Unitățile, categoriile de personal, condițiile de acordare și cuantumul sporului de confidențialitate se stabilesc prin ordin al ministrului sau al conducătorului instituției centrale din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională."
Prin dispozițiile legale sus menționate, legiuitorul a prevăzut in mod expres si limitativ categoria persoanelor care beneficiază de un spor lunar de pana la 15%, pentru păstrarea confidențialității in legătura cu informațiile clasificate.
Reclamanții nu au beneficiat si nu beneficiază nici in prezent de aceste drepturi salariale, neexistând un act normativ care sa prevadă acordarea sporului de confidențialitate categoriei magistraților.
Este adevărat ca acest spor a fost recunoscut prin lege anumitor categorii de funcționarilor publici, dar aceste dispoziții legale nu pot fi extinse si la categoria magistraților, deoarece aceasta nu este prevăzuta expres in actul normativ (Legea nr.444/2006).
Nu poate fi reținuta nici discriminarea fata de aceste categorii de funcționari publici care beneficiază de acest spor, deoarece categoria magistraților si cea a funcționarilor publici nu se afla in situații comparabile, pentru a li se aplica același tratament juridic.
In cauza nu sunt incidente dispozițiile art.2 alin.1 din OG nr.137/2000, deoarece, pe de-o parte, nu este îndeplinita condiția situațiilor comparabile, așa cum am arătat anterior, iar pe de alta parte, nu poate fi determinat criteriul de discriminare.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții (procurori și personalul auxiliar din cadrul parchetelor), în termen, motivat.
În motivele de recurs se arată următoarele:
1. Instanța a interpretat greșit condiția "situațiilor comparabile" impusă de OG 137/2000.
Se arată că magistrații procurori, personalul de specialitate cât și funcționarii publici gestionează și manipulează informații clasificate. Deoarece personalul administrativ din cadrul parchetelor militare și beneficiază de acest spor, susțin că există o inechitate.
2. Recurenții susțin discriminarea invocând situația comparabilă cu a personalului din cadrul parchetelor militare și a DNA.
Nu este permis ca această categorie de personal ca cea a recurenților în cauză care posedă certificat ORNIS să nu beneficieze de un tratament salarial similar cu cea a personalului din parchetele militare care posedă, de asemenea certificate ORNIS.
MEF prin DGFP Baf ormulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
La fel și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎCCJ a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și invocând Hotărârea 437/5.11.2007 a CNCD prin care nu au fost reținute aspecte ce intră în incidența art.2 alin.1 din OUG 137/2000 cu privire la o speță similară.
Recursul este nefondat.
Reclamanții nu au beneficiat și nu beneficiază nici în prezent de drepturile salariale solicitate, neexistând un act normativ care să prevadă acordarea sporului de confidențialitate categoriei magistraților.
Este adevărat că acest spor a fost recunoscut prin lege unor categorii de funcționari publici, dar aceste dispoziții legale nu pot fi extinse și la categoria magistraților câtă vreme acest lucru nu este prevăzut expres în actul normativ respectiv (Legea 444/2006).
Nu poate fi reținută nici discriminarea față de funcționarii publici și față de personalul CDCD care beneficiază de acest spor deoarece aceste categorii de subiecte nu se află în situații comparabile, respectiv prestează activități diferite și beneficiază de legi de salarizare diferite.
De asemenea, nu sunt incidente nici prevederile art.2 alin.2 din OG nr. 137/2000 întrucât, nu este îndeplinită condiția situației comparabile, iar fără această premisă obligatorie nu se poate pune problema nici a criteriului de discriminare.
Nici faptul că reclamanții dețin autorizație sau certificat de acces la informații clasificate nu poate substitui lipsa temeiului legal sau convențional al acordării sporului solicitat categoriei magistraților.
În altă ordine de idei pretențiile reclamanților au la bază premisa potrivit căreia dispozițiile legale invocate sunt discriminatorii întrucât încalcă principiul egalității instituit atât de Convenția României cât și de art. 23 din Declarația Universală a Dreptului Omului.
Cu privire la acest aspect curtea reține că instanțele ordinare pot fi sesizate doar în legătură cu constatarea faptului că o lege este aplicată în mod discriminatoriu subiecților de drept cărora li se adresează, nefiind posibil să se solicite constatarea faptului că o lege este discriminatorie și nici extinderea aplicării ei altor subiecți de drept.
În situația în care un act normativ conține dispoziții discriminatorii cu privire la anumiți subiecți de drept, soluția legală este aceea de a invoca și a se constata neconstituționalitatea respectivei norme pe considerentul că încalcă principiul egalității instituit prin legea supremă. Doar Curtea Constituțională are competența legală de a aprecia că un text legal creează o discriminare și încalcă acest principiu, ca atare poate stabili modalitatea în care trebuie interpretat textul respectiv pentru a elimina încălcarea principiului egalității. În acest sens părțile sau instanțele ordinare din oficiu pot invoca excepția de neconstituționalitate în cadrul procesului pendinte.
În contextul în care norma legală invocată nu a fost declarată neconstituțională în perioada în care aceasta este în vigoare, instanțele ordinare au obligația de a respecta conținutul respectivei norme, în caz contrar actul de justiție căzând în derizoriu.
În plus, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a reținut prin Hotărârea nr.437/5.11.2007 în cadrul unei spețe similare că nu există aspecte care să intre sub incidența art.2 alin.1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Prin urmare, la acest moment la care deja este dezlegată problema de drept cu privire la incidența OG 137/2000, a se face abstracție de efectele hotărârii, este nelegal, instanța de judecată neputând să infirme cele constatate de CNCD prin Hotărârea 437/2007 decât în cazul în care se dovedește că, atacată fiind în contencios administrativ, această hotărâre a fost înlăturată. Chiar dacă nu are caracter obligatoriu, această hotărâre are forță probantă în cauză și nu poate fi înlăturată decât printr-un contraînscris.
În lipsa oricărei alte dovezi, Hotărârea 437/2007 își va produce efecte.
Este adevărat că această hotărâre a CNCD se pronunță cu privire la inexistența discriminării izvorâtă din neacordarea sporului de 15% pentru personalul auxiliar din cadrul parchetelor, personal care posedă certificate ORNIS, însă raționamentul juridic al CNCD în interpretarea art.2 alin.1 din OG 137/2000 raportat la dispozițiile Ordinului 19/26.01.2006 și la art.3 din Legea 444/2006 pe care își fundamentează pretențiile reclamanții procurori, este aplicabil și situației invocate de această categorie de personal - procurori cu certificate ORNIS - considerată situație discriminatorie raportat la procurorii din cadrul parchetelor militare care au certificate ORNIS.
Aceasta este "situația comparabilă" în sensul art.2 alin.1 din OG 137/2000 invocată de recurenți, însă, în mod corect s-a concretizat că nu poate fi apreciată ca faptă discriminatorie neprevederea sporului de confidențialitate inserat în art.3 din Legea 444/2006 și în favoarea acestei categorii de personal.
Textul legii este clar, se referă într-adevăr la "cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională", deci implicit se poate interpreta că procurorii militari beneficiază de acest spor, însă aceștia nu se află în "situație comparabilă" cu reclamanții, deoarece potrivit art.1 alin.2 OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale procurorilor judecătorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției "Salarizarea și celelalte drepturi ale judecătorilor și procurorilor militar se asigură de Ministerul Apărării Naționale, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență și reglementărilor referitoare la drepturile materiale și bănești specifice calității de militar activ. Salarizarea și celelalte drepturi ale procurorilor militari din cadrul Direcției Naționale Anticorupție se asigură de aceasta, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență și reglementărilor referitor la drepturile materiale și bănești specifice calității de militar activ".
Salarizarea acestei categorii de procurori cunoaște și prevederi legale speciale pentru considerentul că, au statut de unitate militară cu indicativ propriu.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a reținut că nu pot fi aplicabile dispozițiile OG 137/2000 cu modificări, în speță, deciziile de practică judiciară neputând impune o soluție identică în cauză, neconstituind izvor de drept.
În consecință, instanța va respinge recursul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții reclamanți, -, - a, -, -a, -, -, -, C, -, -, Corca și împotriva sentinței civile nr.1267/2007 a Tribunalului Brașov pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 8 aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red: AP/6.05.2008
Dact: MD/12.05.2008 - 2 ex.
Jud.fond: /
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu
