Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 344/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.344/CM
Ședința publică din 24 Aprilie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
litigii de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul reclamant INSTITUTUL NAȚIONAL DE CERCETARE DEZVOLTARE, cu sediul în C,-, județul C împotriva sentinței civile nr.1904 din 26 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în C,-, - 3,.A,.19, județul C, având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 22 aprilie 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 23.04.2008 și respectiv 24.04.2008,când a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA:
Din actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Reclamantul Institutul Național de Cercetare Dezvoltare C, a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul ca prin hotărâre judecătorească să oblige pârâtul la plata contravalorii obiectelor primite în inventar în temeiul raporturilor de muncă și nerestituite și plata cheltuielilor de judecată. În motivarera cererii se arată că pârâtului în calitatea sa de angajat în funcția de scafandru i-au fost încredințate o serie de bunuri specifice desfășurării activității, în baza unei gestiuni,bunuri pe care pârâtul la încetarea raporturilor de muncă nu le-a mai restituit. S-au făcut numeroase demersuri întrucât valoarea prejudiciului este mare - respectiv 15940,9 lei, însă pârâtul a refuzat restituirea bunurilor sau a contravalorii acestora.
Ca temei de drept reclamantul a invocat prevederile art.270-274 din Codul Muncii și art.998 - 999 Cod civil.
Prin întâmpinare pârâtul a invocat excepția autorității de lucru judecat și a solicitat respingerea acțiunii pentru existența autorității de lucru judecat motivat de faptul că prin sentința pronunțată în dosarul civil nr.2002/2004 a fost soluționată în mod definitiv și irevocabil o cerere având aceleași părți,obiect și cauză. La termenul din 18.07.2007, reclamanta prin reprezentant, a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanta, arătând ca acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art. 998 si 999 cod civil, astfel că, Judecătoria Constanta este competenta sa soluționeze cauza.
Prin încheierea pronunțată la 21.09.2007, Tribunalul Constanta (cu opinia majoritară a membrilor completului de divergenta constituit) a respins aceasta excepție dispunând totodată, repartizarea aleatorie a cauzei la un complet specializat in litigii de munca.
Prin sentința civilă nr.1904/26.10.2007, Tribunalul Constanțaa a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins cererea formulată de reclamantul " " C în contradictoriu cu pârâtul, pentru existența autorității de lucru judecat.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele aspecte:
Din petitul acțiunii soluționate prin sentința civilă nr.43/12.01.2005 s-a constatat,că obiectul acțiunii a constat în obligarea pe cale judecătorească a pârâtului la restituirea obiectelor din inventar sau la plata contravalorii acestora,obiect și cauză identică cu speța dedusă judecății.S-a reținut în acest context și aceiași identitate de părți între cele două cauze, în condițiile în care sentința civilă nr. 43/12.01.2005 dosar nr.2002/2004 a rămas definitivă și irevocabilă, așa cum reiese din decizia civilă nr.259/MC. pronunțată în ședința publică din 12 aprilie 2005 de Curtea de APEL CONSTANȚA prin respingerea ca nefondat a recursului.
În aceste condiții, instanța a reținut că în cauza judecă judecății sunt întrunite condițiile existenței autorității de lucru judecat și pe cale de consecință, va admite excepția invocată de pârât.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Institutul Național de cercetare Dezvoltare " C, formulând următoarele critici:
1. Sunt incidente dispozițiile art. 304 pct.3 cod procedură civilă deoarece hotărârea s-a pronunțat cu încălcarea competenței altei instanțe, respectiv a Judecătoriei Constanța.
Fiind vorba de o acțiune în răspundere delictuală, întemeiată pe disp. art. 998-999 cod civil, instant
Instanța era obligată să se pronunțe în limitele investirii, conf. art. 129 alin. 6 cod pr. civila si sa respecte principiul disponibilității părților.
2.Sunt incidente si disp. art. 304 pct. 6 cod procedura civila, doarece instanța nu s-a pronunțat asupra obiectului cererii cu care a fost investita.
In opinia recurentei, art. 84 cod procedura civila, dă dreptul instanței să califice cererea atunci când are o denumire greșită sau atunci când există contradicție între petitul acțiunii și temeiul de drept invocat, situație care nu este întâlnită în acțiunea de față.
3. Instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, ceea ce face ca hotărârea să fie nelegală potrivit art.304 pct.1 cod procedura. In legătură cu această critică, recurentul apreciază că, în condițiile în care, acțiunea era deja pe rolul unui complet specializat in litigii de munca, la termenul din 21.09.2007, instanța nu mai putea dispune repartizarea aleatorie a cauzei la un alt complet specializat în litigii de muncă.
Pentru aceste motive, recurentul solicita casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă, respectiv Judecătoria Constanța.
Intimatul pârât nu și-a precizat poziția procesuală, cu privire la prezentul recurs.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Pentru a răspunde la primele doua critici, este important a se stabili care este obiectul cererii formulată de reclamant, deoarece în funcție de obiect se stabilește natura cauzei si competența materială instanței.
Prin precizările depuse de reclamant la data de 12.10.2006 acesta a arătat ca a investit instanța cu o acțiune în pretenții întemeiată pe răspunderea delictuală conform art. 998-999 cod civil, neavând vreo legătură cu raporturile de munca ale paratului ori cu dispozițiile codului muncii, deoarece nu este vorba de răspunderea patrimoniala reglementata de art. 269 Codul Muncii.
Cu toate acestea, reclamantul a arătat în motivarea cererii, ca pârâtul și-a îmbogățit patrimoniul cu valoarea bunurilor care aparțineau reclamantului și pe care a refuzat să le restituie.
Din "precizările" de mai sus, nu rezultă condițiile în care aceste bunuri au ajuns în posesia pârâtului, astfel că, instanța a făcut trimitere la cererea inițială în care se precizează că, în calitate de angajat al societății, în funcția de scafandru, pârâtul a primit în folosință bunurile necesare desfășurării activității de scafandru (, motor, costum scafandru), iar după desfacerea contractului de munca a refuzat să le restituie, neprezentându-se nici la întocmirea fișei de lichidare.
Prin urmare, pârâtul a primit în folosință aceste bunuri, a căror restituire se solicita, în baza raporturilor de munca dintre părți, iar refuzul de a le restitui nu poate să fie independent de aceste raporturi deoarece, paguba materială produsă societății reclamante este strâns legată de momentul încetării raporturilor de munca, atunci când pârâtul urma sa restituie bunurile primite de la angajator.
Așadar, o persoana poate fi parte intr-un conflict de munca chiar după încetarea raportului juridic de munca, daca litigiul se refera la drepturi și obligații ce decurg din activitatea desfășurată în timpul cât era angajată în acea unitate.
Chiar daca exista apropieri de regim juridic între răspunderea civila delictuală si răspunderea materială de dreptul muncii (sub aspectul angajării răspunderii pentru repararea prejudiciului produs printr-o fapta ilicita, săvârșită cu vinovăție), cu toate acestea, exista și deosebiri de substanță, pe care, judecătorul, in baza rolului sau activ trebuie să le analizeze în scopul calificării corecte a cererii.
Astfel în cazul răspunderii materiale reglementată de Codul Muncii, între autorul prejudiciului și persoana prejudiciată exista sau au existat raporturi de muncă, anterior datei săvârșirii faptei cauzatoare de prejudiciu, iar aceasta fapta consta tocmai în nerespectarea obligațiilor născute din contractul de munca.
In cazul răspunderii delictuale, între autorul prejudiciului și persoana păgubită nu au existat anterior producerii pagubei, raporturi juridice concrete, a căror încălcare sa se fi concretizat in paguba produsa.
In speța de față, reclamanta a solicitat obligarea paratului (fost salariat al sau), la plata c-val bunurilor pe care le-a primit pentru exercitarea profesiei si pe care refuza sa le restituie, deși raporturile de munca au încetat.
Prin urmare, nu poate fi vorba de o răspundere civilă delictuală chiar dacă reclamanta și-a întemeiat cererea pe disp. art. 998, 999 cod civil, astfel că, în mod corect prima instanța a apreciat ca ne aflam pe tărâmul răspunderii materiale a salariatului întemeiată pe raporturile de munca existente anterior creării prejudiciului.
Nu se poate reține în acest caz, încălcarea principiului disponibilității părților, deoarece, acest drept al părților de a dispune de obiectul litigiului, calea procesuală si mijloacele de apărare, nu are un caracter absolut iar inițiativa părților trebuie armonizată cu rolul activ al judecătorului.
Așadar, disponibilitatea procesuală se realizează sub controlul instanței de judecată, rolul activ al judecătorului implicând si obligația de a stabili natura cauzei în funcție de pretenția afirmată în justiție.
de aspectele reținute mai sus, Curtea constată că prima instanța a procedat în mod legal si temeinic la calificarea cererii formulata de reclamanta Institutul Național de Cercetare Dezvoltare " " C și în condițiile în care era investită cu soluționarea unui litigiu de muncă, competența aparținea Tribunalului - complet specializat de dreptul muncii - astfel cum prevede art.284 Codul Muncii raportat la art. 2 alin. 1 litera "c" cod procedura civila.
Constatând că cererea de fața are același obiect, părți și cauză, ca și cererea care a fost soluționată irevocabil prin sentința civila nr. 43/2005, în mod corect, Tribunalul a admis și excepția autorității de lucru judecat, fiind întrunite cerințele art. 1201 cod civil.
Pentru aceste motive, vor fi respinse ca nefondate primele doua critici formulate de recurenta Institutul Național de Cercetare Dezvoltare " "
Cât privește ultima critica, referitoare la încălcarea dispozițiilor care reglementează procedura repartizării aleatorie a dosarelor, Curtea constata ca încălcarea acestor dispoziții nu are influenta asupra hotărârii, o astfel de situație nefiind reglementata de legiuitor.
La Tribunalul Constanta, cauza a fost repartizata în sistem aleatoriu, dar cu ocazia pronunțării asupra excepției necompetentei materiale, completul de divergență a dispus pentru a doua repartizarea aleatorie a cauzei deși acest lucru nu mai era posibil în condițiile în care, cauza era deja calificată drept litigiu de muncă și repartizată la un complet specializat în această materie.
Dar încălcarea acestor dispoziții nu pot face obiectul criticilor pe calea recursului îndreptat împotriva hotărârii deoarece, așa cum am spus, nelegalitatea și netemeinicia hotărârii se analizează din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art.304 cod procedură civilă, dar și de celelalte aspecte care au influenta asupra hotărârii pronunțată, ori aspectele învederate de recurent nu au influențat hotărârea pronunțată.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp. art. 312 cod procedură civilă, recursul va fi în totalitate respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurentul reclamant INSTITUTUL NAȚIONAL DE CERCETARE DEZVOLTARE, cu sediul în C,-, județul C împotriva sentinței civile nr.1904 din 26 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în C,-, - 3,.A,.19, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 aprilie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond: /
Tehnored.Jud.-
14.05.2008/2 ex.
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Jelena Zalman
