Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 391/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - acțiune în răspundere patrimonială -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 391
Ședința publică din 30 martie 2009
PREȘEDINTE: Andrianu Virgil
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Nicolae
JUDECĂTOR 3: Surdu Oana
Grefier: - -
Pe rol, pronunțarea asupra recursurilor declarate de contestatoarea(fostă ), domiciliată în municipiul R,-, județul S, și, de "", cu sediul în municipiul R, str. - -, Nr. 2 A, județul S, prin administrator, împotriva sentinței nr. 186 din2 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din 24 martie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 30 martie 2009, potrivit art. 260 din Codul d e procedură civilă, când,
După deliberare,
CURTEA:
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea introductivă de instanță și înregistrată la Tribunalul Suceava - Secția civilă sub nr- din 05.05.2008, contestatoarea (fostă ) a chemat în judecată pe intimata "" R, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de imputare nr. 1 din 15.04.2008 emisă de intimată, obligarea intimatei la plata sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că decizia de imputare nr. 1 din 15.04.2008 emisă de intimată este nulă absolut, întrucât emiterea deciziei a avut în vedere calitatea sa de salariat al societății iar potrivit art. 270 coroborat cu art. 164 din Codul muncii, de la salariat pagubele se pot recupera doar în baza unei hotărâri judecătorești și nu prin decizie de imputare.
A mai arătat contestatoarea că nu este salariată a intimatei, nu are un contract de muncă încheiat, ci este asociată la aceasta, astfel încât recuperarea unei eventuale pagube se poate face doar potrivit legislației societăților comerciale.
Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 283, art. 284, art. 270 coroborat cu art. 164, toate din Codul muncii.
Pârâta "" R prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea acțiunii arătând că decizia de imputare contestată nu are nici un efect, ea având doar caracter de notificare și punere în întârziere privind prejudiciul creat de contestatoare.
Odată cu întâmpinarea intimata a formulat și cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea contestatoarei la plata sumei de 33.289,13 lei către "" R, reprezentând avansul spre decontare ridicat de contestatoare din gestiunea restaurantului "", unul din punctele de lucru ale pârâtei, avansuri ce nu au mai fost niciodată restituite societății. Totodată, intimata a solicitat și obligarea reclamantei la plata dobânzii legale, în cuantum de 5977,84 lei, aferentă sumei ridicate cu titlu de avans.
În susținerea cererii reconvenționale pârâta intimată a arătat că la data când contestatoarea a luat din gestiunea restaurantului avansurile spre decontare avea calitatea de salariat, lipsa imputată având așadar legătură cu atribuțiile de serviciu ale acesteia.
Contestatoarea a formulat întâmpinare la cererea reconvențională invocând excepția necompetenței materiale a instanței investite, excepție care a fost respinsă.
Cât privește fondul cererii reconvenționale contestatoarea a solicitat respingerea acesteia, deoarece sumele cerute de intimată au fost ridicate în vederea aprovizionării restaurantului așa cum rezultă din conținutul actelor prezentate în apărare.
Pârâta reclamantă "" Raa rătat că a achitat toate cheltuielile de funcționare a restaurantului "", inclusiv impozitele și salariile angajaților, însă pârâta nu a depus banii ridicați cu titlu de avans spre decontare și nici banii ridicați din activitatea restaurantului, folosindu-i în interesul său personal.
În cauză a fost admisă proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul contestatoarei pârâte și proba cu expertiză contabilă.
Prin sentința civilă nr. 186 pronunțată de Tribunalul Suceava, la data de 2 februarie 2009 s-a admis în parte acțiunea formulată de contestatoarea (fostă ) în contradictoriu cu intimata - reclamantă "" R; a anulat decizia de imputare nr. 1/15.04.2008 emisă de intimată; a respins capătul de cerere având ca obiect plata daunelor morale ca nefondată; a admis în parte cererea reconvențională formulată de intimata "" R; a fost obligată contestatoarea la plata către intimată a sumei de 33.477,39 lei reprezentând avans nejustificat, precum și suma de 33.477,39 lei reprezentând penalități; a respins ca nefondată cererea intimatei privind obligarea contestatoarei - pârâte la plata celorlalte daune.
În fine a compensat în parte cheltuielile de judecată și a obligat contestatoarea la plata către intimată a sumei de 3500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit Contractului individual de muncă, înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă S, contestatoarea a fost angajată la "" R în funcția de consilier marketing pe perioadă nedeterminată, încât litigiul dintre părți în integralitatea sa este guvernat de dispozițiile Codului muncii.
În ceea ce privește cererea contestatoarei în care s-a solicitat anularea deciziei de imputare nr. 1 din 15.04.2008, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 270 alin. 1 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Aceleași prevederi sunt în concordanță și cu art. 95 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010.
Prin urmare față de conținutul acestui text de lege instanța de fond a apreciat că răspunderea patrimonială a contestatoarei nu se poate angaja printr-o dispoziție unilaterală a angajatorului, cum este decizia de imputare, această modalitate de despăgubire nefiind specifică răspunderii civile contractuale.
O atare răspundere se poate stabili numai prin hotărâre judecătorească sau prin acordul părților încât decizia de imputare nr. 1 din 15.04.2008 este lovită de nulitate absolută.
Prin aceeași hotărâre s-a respins și cererea de obligare a intimatei la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale, întrucât reclamanta nu a dovedit elemente care condiționează angajarea răspunderii angajatorului.
Cât privește cererea reconvențională instanța de fond a admis-o în limita sumei de 33.477,39 lei întrucât contestatoarea pârâtă nu a justificat decontarea acestei sume.
Pe de altă parte potrivit calculului expertei, aceeași contestatoare a fost obligată și la plata sumei de 33,477,39 lei cu titlu de penalități, potrivit art. 38 alin. 5 din Regulamentul aprobat prin Decretul nr. 209/1976.
Împotriva sentinței au declarat recurs contestatoarea () și pârâta ""
În motivarea recursului recurenta "" Raa rătat că sentința instanței de fond este netemeinică și nelegală întrucât contestatoarea pe lângă calitatea de angajat a avut-o și pe cea de gestionar și ca atare aceasta trebuie să răspundă în limita sumei 125,875,93 lei cu titlu de daune și nu cum greșit a stabilit instanța de fond.
Că este așa o dovedește și concluziile raportului de expertiză care în opinia recurentului atestă că reclamanta a avut calitatea de gestionar.
Recursul contestatoarei vizează neacordarea daunelor morale în cuantum de 10.000 lei și obligarea sa la plata sumei de 33,477,39 lei reprezentând avansul spre decontare luat din gestiunea restaurantului "" cât și a penalităților în cuantum de 33,477,39 lei
Prima sumă, arată reclamanta recurentă a fost cheltuită după cum a arătat și în apărările formulate la instanța de fond în scopul funcționării unității încât greșit a fost obligată la recuperarea acestui prejudiciu.
Referitor la penalități aceeași contestatoare a arătat că atât timp cât nu există nici o culpă pentru angajarea răspunderii sale pentru daune, nu subzistă nici obligarea sa la plata penalităților.
Greșit i s-au respins pretențiile privind daunele morale întrucât pe timpul ivirii conflictului între părți aceasta a suferit un stres continuu fiindu-i afectată onoarea și demnitatea.
Cu privire la recursul declarat de "" R, curtea constată că nu este fondat.
Prin emiterea noului cod al muncii au fost abrogate dispozițiile privind angajarea răspunderii patrimoniale pe calea deciziei de imputare introducându-se art. 270 din Codul muncii, conform căruia salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Ca atare, greșit recurenta a emis decizia de imputare pentru pretinsele pagube provocate de contestatoare cu atât mai mult cu cât aceasta potrivit Contractului individual de muncă avea calitatea de consilier marketing și nu de gestionar în sensul Legii nr. 222/1969.
Așadar soluția primei instanțe de a anula decizia de imputare este legală și temeinică, încât, în mod corect s-a stabilit că, contestatoarea răspunde pentru nejustificarea avansului ridicat pentru decontare și penalitățile aferente pe calea hotărârii judecătorești.
Referitor la recursul pârâtei curtea constată că aceasta nu a făcut dovezi pentru a pretinde daunele morale iar în ceea ce privește răspunderea pentru nedecontarea sumelor ridicate cu titlu de avans și penalitățile aferente aceasta a fost stabilită corect așa cum concluzionează și raportul de expertiză.
Dat fiind că nici unul din motivele invocate în cele două recursuri nu se încadrează în cerințele prevăzute de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, acestea vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII.
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de contestatoarea(fostă )și, de"" R,prin administrator, împotriva sentinței nr.186din2 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2 / 29.04.2009
Președinte:Andrianu VirgilJudecători:Andrianu Virgil, Gheorghiu Nicolae, Surdu Oana
