Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 419/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 419
Ședința publică de la 12 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
JUDECĂTOR 3: Marin Panduru
Grefier- - -
*************
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta - SRL, împotriva sentinței civile nr. 4797 din 15.11.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimat pârât, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurent reclamant Sc Srl, prin consilier juridic lipsind: intimat pârât .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, nemaifiind cererii de formulat excepții de ridicat și constatându-se cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Consilier juridic A pentru recurenta reclamantă Sc Srl, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței pronunțate de Tribunalului Dolj pentru motivele invocate, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Dolj prin sentința nr. 4797 de la 15 noiembrie 2007 a respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL C, împotriva pârâtului -.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că pârâtul a fost angajatul societății reclamante în funcția de gestionar la depozitul de materiale construcții din- aparținând reclamantei, începând cu data de 15 mai 2007, așa cum rezultă din contractul individual de muncă, înregistrat la ITM sub nr. 16589/04.06.2007, până în data de 23.07.2007, așa cum rezultă din decizia de concediere nr. 40 din 02.08.2008 înregistrată la ITM sub nr. 340/03.08.2007.
Conform prevederilor CAP. M pct.2 lit.h din contractul individual de4 muncă "salariatului îi incumbă obligația de a nu părăsi unitatea timp de 4 ani de la data angajării, în caz contrar acesta obligându-se să plătească suma de 10.000 EURO către unitate".
Instanța a considerat că această clauză pe care reclamanta își întemeiază acțiunea încalcă principiul fundamental al libertății muncii consacrat de art.3 Codul muncii și art. 38 din Constituție, orice persoană fiind liberă în alegerea locului de muncă sau activității pe care urmează să o presteze și nimeni nu poate fi obligat să muncească sau să nu muncească într-un anumit loc de muncă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta - SRL C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că în mod greșit instanța a considerat că respectiva clauză încalcă principiul fundamental al libertății muncii, deoarece salariatul a fost cel care în mod liber și fără vreo condiționare din partea recurentei a solicitat angajarea și a semnat contractul individual de muncă și fișa postului dându-și acordul cu privire la conținutul acestora.
A mai arătat recurenta că prin perfectarea contractului de muncă conținând clauza respectivă nu s-au încălcat dispozițiile art. 3 alin.1 și 3 Codul muncii, iar instanța nu a ținut cont și nu a dat eficiență acordului de voință al părților la încheierea contractului de muncă.
De asemenea un alt motiv a fost acela că instanța nu a ținut seama de faptul că recurenta-reclamantă nu a constituit garanții imobiliare gestionarului raportat la valoarea gestiunii depozitului de materiale de construcții, motiv pentru care de comun acord au convenit la înserarea clauzei în contractul de muncă.
Analizând recursul formulat se constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Este adevărat că, contractul individual de muncă a fost semnat atât de către reclamantă, cât și de pârât și el conține o clauză potrivit căreia salariatului îi revine obligația de a nu părăsi unitatea timp de 4 ani de la data angajării, în caz contrar obligându-se să plătească suma de 10000 EURO către unitate. Această clauză,așa cum este formulată încalcă așa cum a reținut și instanța de fond principiul libertății muncii neconținând vreo referire la anumite motive sau circumstanțe în care salariatul ar părăsi unitatea.
Pe de altă parte obligația de plată a sumei respective intervenea în cazul părăsirii unității de către salariat ceea ce impunea inițiativa sa de voință în acest sens, ori în speță se constată că nu salariatul a părăsit unitatea, ci unitatea l-a concediat pe acesta, ceea ce conduce practic la inaplicabilitatea clauzei respective.
Mai mult decât atât art.270 Codul muncii pe care-și întemeiază acțiunea recurenta - reclamantă prevede că salariații răspund patrimonial pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, ceea ce nu este cazul în speța de față, reclamanta-recurentă neprecizând și nedovedind producerea vreunui prejudiciu de către salariat.
Nici faptul că recurenta nu ar fi constituit garanții imobiliare salariatului care era gestionar raportat la valoarea gestiunii nu are relevanță și nu poate conduce la obligarea pârâtului la plata sumei respective nereieșind din nici o probă că motivul înserării clauzei respective ar fi fost înlocuirea garanțiilor imobiliare.
Constatând că recursul este neîntemeiat instanța în baza art. 312 Cod pr.civilă îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
. LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta - SRL, împotriva sentinței civile nr. 4797 din 15.11.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât -.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 februarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
18.02.2008
Red.jud. -
2 ex/AS
Președinte:Ioana MoțățăianuJudecători:Ioana Moțățăianu, Marian Lungu, Marin Panduru
