Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 4563/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(2820/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.4563/
Ședința publică din data de 18 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta reclamantă SC NAȚIONALĂ DE TRANSPORTURI AERIENE ROMÂNE SA, împotriva sentinței civile nr.979 din 09 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.42361/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul pârât, având ca obiect - acțiune în răspundere patrimonială.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 11.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 18.06.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 979 din 09.02.2009 pronunțată în dosarul nr- pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale s-a dispus respingerea acțiunii formulată de SC Națională de Transporturi Aeriene Române - SA în contradictoriu cu pârâtul ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.4570/11.11.2005 pronunțată în Tribunalul București - devenită irevocabilă prin decizia civilă nr.1305/R/04.04.2006 a Curții de APEL BUCUREȘTI, reclamanta a fost obligată la plata către pârât a sumei de 10.596,97 lei reprezentând contravaloarea a 5 salarii de bază către pârâta din prezenta cauză.
Pârâtul a procedat la executare silită a acestui debit pentru suma integrală stabilită prin decizia menționată.
Reclamanta a invocat faptul că pârâtul s-a îmbogățit fără justă cauză, deoarece nu era îndreptățită la încasarea întregii sume, ci a unei sume diminuate cu valoarea contribuțiilor și impozitelor datorate conform legii.
Tribunalul a reținut că îmbogățirea fără justă cauză presupune îndeplinirea mai multor condiții, materiale și juridice. În acest sens este necesar să existe o mărire a patrimoniului uneia dintre părți, să existe o diminuare a patrimoniului altei părți, între acestea fiind obligatorie o strânsă legătură, în sensul că ambele reprezintă efectul aceleași cauze.
Din punct de vedere juridic este necesar ca pentru această situație să nu existe un temei și ca acțiunea întemeiată pe principiul îmbogățirii fără justă cauză să fie singurul mijloc pentru protejarea dreptului sau interesului legitim.
Prin urmare, prima instanță a reținut că în speță nu sunt îndeplinite aceste condiții în sensul că de la momentul pronunțării hotărârii reclamanta a avut mai multe căi pentru a pretinde stabilirea caracterului sumei la care reclamanta a fost obligată, în acest sens putea să formuleze apărări pe fondul cauzei, să formuleze cerere întemeiată pe dispozițiile art.2811proc. civ. să exercite căile de atac și mijloacele procedurale prevăzute de lege în etapa executării silite. Însă nu a exercitat nici una dintre aceste mijloace.
A mai reținut Tribunalul că pârâta a primit o sumă menționată într-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, astfel că a decide că aceasta nu era îndreptățită să primească suma respectivă s-ar aduce atingere principiilor autorității de lucru judecat și securității juridice.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta prin care a solicitat în temeiul art. 3041și 304 pct. 9) proc. civ. admiterea recursului și modificarea sentinței și obligarea intimatului la plata sumei de 2.411 lei.
În motivarea recursului în fapt se invocă împotriva sentinței următoarele critici.
Prima critică se referă la faptul că instanța de fond a scăpat din vedere faptul că jurisprudența și doctrina sunt constante în a recunoaște dreptul la acțiune al celui care și-a micșorat patrimoniul împotriva celui care și l-a mărit.
Instanța de fond a trecut peste faptul că una dintre condițiile juridice ale intentării actio de in rem verso, se referă la faptul că absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea pierderii suferite, în acest sens se vorbește despre caracterul subsidiar al acțiunii de restituire întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză.
Astfel câtă vreme titularul patrimoniului sărăcit ar fi putut acționa prin intermediul altor mijloace juridice - acțiune în revendicare ori o acțiune în vederea executării anumitor obligații contractuale sau pentru angajarea răspunderii contractuale; nu se poate exercita acțiunea în restituirea întemeiată pe îmbogățirea fără just temei.
În condițiile în care titularul patrimoniului sărăcit nu mai poate exercita, din diverse motive, alte acțiuni pentru a obține restituirea sumei achitate, atunci poate exercita acțiunea în restituire motiv pentru care se afirmă în jurisprudență și doctrină și caracterul subsidiar al acestei acțiuni.
Prin urmare susține recurenta că a fost supusă unei executări silite pentru întreaga sumă brută din partea fostului angajat în condițiile în care efectuase anterior virarea contribuțiilor aferente celor 5 salarii conform legii, iar acțiunea în restituire nu poate fi decât întemeiată.
Intimatul nu a formulat întâmpinare și nici concluzii scrise.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9) invocate de către recurentă, precum și de art. 3041proc. civ. (ce permite examinarea cauzei sub toate aspectele) și apreciind în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat, de normele juridice aplicabile, consideră că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, iar în baza art. 312 alin. (1) teza a II a proc. civ. va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele de fapt și de drept ce vor expuse în continuare.
Astfel, prima instanță a stabilit că în speță nu este vorba despre o îmbogățire fără just temei deoarece nu sunt îndeplinite condițiile juridice pentru a fi admisibilă o actio de in rem verso.
În motivele de recurs formulate s-a indicat faptul că atât doctrina cât li jurisprudența recunosc existența unei astfel de acțiuni atunci când patrimoniul unei persoane crește și patrimoniul altei persoane scade fără a exista o cauză juridică.
Ei bine, tocmai acest lucru nu îl lămurește pe deplin recurenta nici în acțiune și nici atunci când critică hotărârea instanței de fond.
Potrivit unei definiții date în doctrină, îmbogățirea fără justă cauză constă în "faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane fără ca pentru acesta să existe un temei juridic".
Prin urmare condițiile juridice ale intentării acțiunii în restituire sunt:
a) absența unei cauze juridice a măririi patrimoniului unei persoane în detrimentul alteia: deci să nu existe un temei juridic legitim pentru aceasta;
b) absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea de către cel care și-a micșorat patrimoniul a pierderii suferite, deoarece se vorbește despre caracterul subsidiar al acțiunii de restituire întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză.
Or, în cauza de față așa cum a reținut și instanța de fond, recurenta nu îndeplinește condițiile unei acțiunii întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, deoarece intimatul a pus în executare o sentință civilă definitivă și irevocabilă și care prin urmare constituie tocmai temeiul juridic al măririi patrimoniului său consecință a scăderii patrimoniului recurentei.
Analizând cea de a doua condiție a absenței oricărui mijloc juridic pentru recuperarea pierderii suferite, Curtea reține că aceeași doctrină și jurisprudență a statuat că avem de a face cu o "actio de in rem verso" atunci când recurentul nu are și nici nu a avut o altă cale de drept și nici o altă acțiune în justiție pentru valorificare dreptului său la reparațiune.
Or în cauza de față recurentul-reclamant a avut la dispoziție mai multe mijloace juridice prin intermediul cărora să-și recupereze prejudiciu ce susține că i-a fost creat prin executarea hotărârii judecătorești prin care intimatul-pârât și-ar fi mărit patrimoniul, acțiuni juridice date cu titlul exemplificativ de către prima instanță.
Putem exemplifica în acest sens cu instituția contestației la executare prevăzută de art. 399 proc. civ. care constituie o cale de atac de drept așa cum cer condițiile juridice ale cererii întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză.
Prin urmare mărirea patrimoniului intimatului-pârât s-a a avut la bază o hotărâre judecătorească ceea ce înseamnă că intimatul a avut un temei legitim cu care și-a mărit patrimoniul.
Ca o completare deși nu face pe deplin obiectul prezentei cereri de recurs sau a cererii de chemare în judecată, recurenta susține că a fost obligată de către instanța de judecată la plata acestora sume, deși a respectat legea, însă tocmai această lege nu a fost respectată și pentru aceste motive instanțele de judecată au obligat pe recurenta-reclamantă la despăgubiri către intimatul-pârât.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 proc. civ. urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă SC NAȚIONALĂ DE TRANSPORTURI AERIENE ROMÂNE- SA împotriva sentinței civile nr.979/9.09.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex./13.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
