Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 4893/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.676/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.4893/
Ședința publică din data de 30 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 3: Ilie
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta-reclamantă SC " România" SA împotriva sentinței civile nr.7341 din data de 26.11.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.18422/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul-pârât-având ca obiect "acțiune în răspundere patrimonială".
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-reclamantă SC " România" SA prin consilier juridic d-na avocat, cu delegație de reprezentare atașată la fila 31 dosar recurs și intimatul-pârât personal și asistat de apărător d-na avocat cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 25 dosar recurs emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/14.05.2009.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimatul-pârât prin avocat, având cuvântul, arată că pentru termenul de azi s-a pus în vedere recurentei-reclamante să facă dovada calității de reprezentat, în sensul de a menționa pe împuternicirea avocațială persoana fizică cu atribuții de reprezentare legală a persoanei juridice recurente sau de a se aplica ștampila acesteia pe împuternicire. Așa fiind, solicită a se constata faptul că aceste lipsuri nu au fost complinite, și că recursul este semnat de o persoană fără calitate.
Recurenta-reclamantă prin consilier juridic, având cuvântul, arată că cererea de chemare în judecată, a fost semnată, conform contractului de asistență juridică, prin intermediul cabinetului de avocatură cu care s-a încheiat contractul la acel moment, iar în ceea ce privește recursul declarat, arată că și-l însușește, mai mult decât atât, în cauză nu ar fi fost desemnat un reprezentant din partea societății, dacă aceasta nu-și însușea calea de atac promovată.
Curtea ia act de precizările recurentei-reclamante la acest termen, prin reprezentant, în sensul că înțelege să-și însușească recursul, situație față de care, apreciază lipsurile constate în cuprinsul împuternicirii avocațiale, în ce privește declararea recursului, ca fiind complinite.
Părțile prezente, întrebate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în susținerea, respectiv combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenta-reclamantă SC " România" SA prin consilier juridic având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în parte a hotărârii judecătorești recurate cu consecința admiterii în parte a cererii de chemare în judecată în sensul obligării intimatului-pârât la,plata sumei de 10.228 lei reprezentând c/valoarea indemnizației de concediu medical și salariu net realizat pentru perioada noiembrie 2007 - ianuarie 2008 precum și la plata zilelor de concediu neefectuate la data încetării activității.
Astfel, solicită ca instanța de recurs să observe că plata sumei de 10.228 lei a fost efectuată de către societatea recurentă ca urmare a dispozițiilor sentinței civile nr.1616/05.11.2007 a Tribunalului București, în vederea respectării caracterului executoriu al hotărârilor pronunțate.
Ca tare, din această perspectivă, urmează a se constata faptul că în mod greșit prima instanță a ignorat efectele deciziei 1273/R din 16.04.2008 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI prin care au fost înlăturate obligațiile instituite în sarcina recurentei.
Or, având în vedere desființarea chiar a titlului executoriu, în raport de care recurenta a efectuat plata a ărei restituire se solicită, este evident că suma de 10.228 lei a fost încasată de către pârât în mod necuvenit, ceea ce atrage în mod obligatoriu, obligația acestuia la restituire.
Referitor la cheltuielile de judecată ocazionate cu acest litigiu, solicită a se constata faptul că instanța a omis să se pronunțe pe acest aspect, deși la dosarul cauzei au fost depuse dovezile de achitare a onorariului de avocat, aferent serviciilor prestate, precum și recipisa doveditoare a taxei de timbru, cuantumul cheltuielilor fiind în acest sens pe deplin dovedit.
Față de aceste considerente, față de cele dezvoltate pe larg, recurenta-reclamantă SC " România" SA prin consilier juridic concluzionează în sensul admiterii recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris.
Fără cheltuieli de judecată.
Intimatul-pârât prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de către recurenta-reclamantă SC " România" SA, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești recurate ca fiind temeinică și legală, pentru următoarele considerente:
În ce privește prima critică adusă hotărârii judecătorești recurate, solicită a se constata faptul că, plata sumei de 10.228 lei a fost efectuată către pârât ca urmare a sentinței civile nr. 1616/05.11.2007 a Tribunalului București, în vederea respectării caracterului executoriu al acesteia.
Astfel, trebuie remarcat faptul că respectivele raporturi de muncă pe perioada noiembrie 2007 - ianuarie 2008 au fost confirmate de către recurentă prin emiterea deciziei de concediere nr.4350/29.02-.2008.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că sentința nr.1273/R din 16.04.2008 nu face nicio referire la perioada menționată, astfel că, apreciază că instanța de fond a reținut că respectiva sumă reprezintă drepturile salariale pentru timpul efectiv lucrat, conform art. 154 Codul muncii, ca urmare a reintegrării.
Mai mult, solicită a se constata faptul că, în speță s-a făcut dovada raporturilor de muncă cu fluturașii de salariu, prin urmare, instanța de fond în mod corect a reținut că respectivele drepturi nu reprezintă o sumă nedatorată de către recurentă intimatului-pârât.
În ce privește drepturile salariale pe perioada concediului medical, intimatul-pârât prin avocat, apreciază că recurenta nu poate solicita aceste drepturi, acestea nefiind achitate din drepturi proprii, ci din fondul altei instituții în calitatea pârâtului de asigurat, în raport de dispozițiile art. 12 din OUG nr.158/2005.
Referitor la acordarea cheltuielilor de judecată, intimatul-pârât prin avocat având cuvântul, consideră aceste cheltuieli ca fiind exagerat de mari raportat la complexitatea litigiului, mai mult decât atât, solicită a se constata faptul că acestea nu au fost dovedite, la dosar existând un singur ordin de plată, fără a se preciza dacă respectivele servicii sunt aferente acestui dosar sau în general, de asemenea, nu există dovada achitării vreunei taxe de timbru.
Pe de altă parte, având în vedere faptul că pârâtul a achitat suma de 126.054 RON înainte de prima zi de judecată, și având în vedere dispozițiile art. 387 din Cod. proc. civ. intimatul-pârât prin avocat apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 275 Cod proc. civ. astfel că, apreciază că în mod corect instanța de fond în mod corect nu a acordat cheltuielile de judecată pentru acest capăt de cerere.
Față de aceste considerente, față de cele dezvoltare pe cale de întâmpinare, intimatul-pârât prin avocat concluzionează în sensul respingerii recursului declarat de către recurenta-reclamantă, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești recurate ca fiind temeinică și legală.
Cu cheltuieli de judecată în fond și recurs.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7341/26.11.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale respins ca rămasă fară obiect cererea reclamantei SC ROMÂNIA SA, în contradictoriu cu pârâtul, privind restituirea de către pârât a sumei de 126.054 lei.
A respins ca neîntemeiată cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata sumei de 10.288 lei.
În considerente a reținut că prin decizia civilă nr.1273/R/16.04.2008, Curtea de APEL BUCUREȘTIa admis recursul reclamantei, a dispus modificarea sentinței recurate și respingerea contestației pârâtului. Pârâtului i s-au plătit sume de bani ce nu sunt datorate de angajator și, în baza art.272 din Codul muncii are obligația să le restituie.
Analizând susținerile părților în raport de conținutul ordinului de plată existent în copie la fila 31 dosar, Tribunalul a constatat, în baza art.1091 cod civil stingerea obligației pârâtului, de restituire a sumei de 16.054 lei.
În consecință, a dispus respingerea ca rămasă fără obiect, cererea reclamantei privind restituirea de către pârât a sumei de 126.054 lei. În ceea ce privește suma de 10.288 lei în raport de înscrisurile de la dosar, prevederile art.154, art.161 și art.141 alin.4 din Codul munciis -au reținut următoarele:
Prin decizia nr.11197/20.11.2007 pârâtul a fost reintegrat în cadrul societății reclamante. Conform înscrisurilor depuse la dosar în luna ianuarie 2008, pârâtul a primit suma de 1968 lei, din care 462 lei reprezintă indemnizație pentru concediu medical din fondurile firmei, iar 1384 lei concediu medical -, iar suma de 1.107 lei, drepturi salariate brute pentru timpul efectiv lucrat. În luna decembrie 2007, pârâtul a primit suma de 966 lei, reprezentând indemnizație pentru concediu medical din fondurile firmei și suma de 2092 lei indemnizație concediu medical. În luna noiembrie 2007 pârâtul a primit suma de 401 lei, reprezentând salariul brut pentru timpul efectiv lucrat, suma de 482 lei, indemnizație pentru concediul medical din fondurile firmei și suma de 643 lei, reprezentând indemnizație concediu medical și o diferență de salariu de 5.610 lei. Conform mențiunilor din înscrisurile depuse de reclamantă pârâtul a primit drepturile salariale pentru timpul efectiv lucrat conform art.154 Codul muncii. Astfel, aceste sume nu reprezintă o sumă nedatorată de către angajator pârâtului pentru a fi obligat să o restituie în baza art.272 din Codul muncii.
Indemnizația pentru perioada de incapacitate temporară de muncă a fost acordată în calitatea pârâtului de asigurat potrivit art. 1 punct. a) din nr.OG 158/2005. Ca urmare, nici această sumă nu se poate pretinde că a fost încasată de către pârât ca nedatorată, astfel că se impune respingerea ca neîntemeiat a capătului de cerere prin care se solicită restituirea. În ceea ce privește compensarea în bani a zilelor de concediu de odihnă neefectuate se constată că sumele se cuvin pârâtului în baza art. 141 pct.4 din Codul muncii. Ca urmare a deciziei de reintegrare din 20.11.2007 și până la data de 16.04.2008 când prin Decizia nr. 1273/R Curtea de APEL BUCUREȘTIa dispus respingerea contestației, pârâtul a prestat activitate, a fost în incapacitate temporară de muncă, nu și-a efectuat concediul de odihnă în raport de timpul efectiv lucrat, astfel că este neîntemeiată cererea reclamantei privind restituirea sumei de 10.288 lei, chiar dacă contractul individual de muncă a încetat prin decizia nr. 1091/06.03.2006, motiv față de care s-a dispus respingerea acesteia.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs SC SA, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a - VII -a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că, începând cu data de 01.04.2002, intimatul-pârât a fost salariat în cadrul România (în continuare "") în temeiul contractului individual de muncă înregistrat la ITM B sub nr. 3696, deținând inițial funcția de Manager Departament Administrativ și, ulterior, Manager.
La data de 06.03.2006, ca urmare a unor abateri disciplinare grave săvârșite de către intimatul-pârât, recurenta a emis decizia nr. 1091/06.03.2006 prin care acestuia i-a fost desfăcut contractul individual de muncă.
Împotriva acestei decizii, intimatul a formulat contestație înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr. 11354/LM/2007, solicitând anularea acesteia, reîncadrarea sa pe vechea funcție și obligarea recurentei la plata salariilor aferente funcției deținute pe perioada cuprinsă între data desfacerii contractului de muncă și data reîncadrării.
Prin sentința civila nr. 1354/26.02.2007, Tribunalul București - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins contestația formulată împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă, reținând că din materialul probator administrat în cauză rezultă săvârșirea de către pârâtul a unor abateri disciplinare grave, prin încălcarea dispozițiilor art. 3.1.1. din Regulamentul de Ordine Interioară, dispozițiile Cap. VII - clauze speciale pct. c), d) și g), Cap. VIII alin. 2, pct. a) și b) din contractul individual de muncă și dispozițiile Codului d e al societății privind conflictele de interese.
Prin Decizia Civila nr. 1852/R/05.06.2007, Curtea de APEL BUCUREȘTIa admis recursul formulat de către intimatul-pârât apreciind că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor cereri și apărări formulate de acesta, și pe cale de consecința a casat sentința primei instanțe, trimițând cauza spre rejudecare.
Rejudecând pricina după casare, prin sentința civila nr. 1616/05.11.2007, Tribunalul București - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis contestația formulata de și a dispus, pe de o parte reîncadrarea pârâtului în funcția deținută anterior, iar pe de alta parte plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale aferente funcției deținute pe perioada cât a fost concediat.
Față de caracterul executoriu al hotărârii judecătorești pronunțate de instanța de fond, recurenta a dispus reintegrarea acestuia pe funcția deținuta anterior procedând totodată la plata sumei de 130.162 RON cu titlu de salarii indexate, majorate și actualizate, respectiv cheltuieli de judecată.
Prin decizia civila nr. 1273 R/16.04.2008 Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și Pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis recursul formulat de recurentă și a dispus modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii contestației formulate de pârât ca neîntemeiată.
Având în vedere Decizia Curții de APEL BUCUREȘTI nr. 1273 R/16.04.2008, prin care s-a desființat titlul executoriu în temeiul căruia au fost achitate sume de bani către intimatul-pârât, precum și lipsa raporturilor contractuale cu acesta, recurenta a formulat o cerere prin care a solicitat Tribunalului București obligarea pârâtului la restituirea sumei de 140.098 lei compusa din 126.054 lei (reprezentând contravaloarea sumelor de bani achitate în temeiul sentinței civile nr. 1616/05.11.2007 pronunțată de către Tribunalul București ) și 10.288 lei (reprezentând contravaloarea indemnizației de concediu medical și salariul net realizat pentru perioada noiembrie 2007 - ianuarie 2008, precum și plata zilelor de concediu neefectuate la data încetării activității intimatului pârât).
În ceea ce privește suma de 126.054 lei, instanța de fond a constatat, în mod corect, stingerea obligației de restituire având în vedere recunoașterea și executarea acestei obligații de către intimatul-pârât, suma de bani fiind achitată prin ordinul de plată aferent aflat la dosarul cauzei.
Cu privire la suma de 10.288 lei, reprezentând contravaloarea indemnizației de concediu medical și salariul net realizat pentru perioada noiembrie 2007-ianuarie 2008, precum și plata zilelor de concediu neefectuate la data încetării activității pârâtului, deși din probatoriul administrat în cauză a rezultat în mod evident că a fost încasată în mod nelegal de către intimatul-pârât, Tribunalul București, în mod greșit a respins cererea de chemare în judecată apreciind neîntemeiată solicitarea recurentei.
Față de aceste împrejurări, recurenta solicită instanței să observe că sentința recurată este nelegală și netemeinică, soluția pronunțată de către Tribunalul București cu privire la suma de 10.288 RON fiind rezultatul unei greșite interpretări și aplicări a dispozițiilor legale.
Hotărârea pronunțată a fost data cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 proc. civ.
Sub acest aspect, în mod greșit Tribunalul Bucureștia respins cererea recurentei de restituire a sumei de bani în cuantum de 10.288 RON solicitată prin cererea de chemare în judecată, recurenta fiind îndreptățită la recuperarea acesteia în raport de dispozițiile deciziei civile nr. 1273 R/16.04.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI, prin care s-a desființat titlul executoriu în temeiul căruia a fost inițial achitată, precum și a lipsei oricăror alte raporturi contractuale cu intimatul-pârât, de natură a justifica plata efectuată.
În acest sens, instanța de recurs trebuie să observe că plata sumei de 10.288 lei a fost efectuata de către recurentă ca urmare a dispozițiilor sentinței civile nr. 1616/05.11.2007 a Tribunalului București, în vederea respectării caracterului executoriu al hotărârilor pronunțate.
Din această perspectivă, în mod greșit prima instanța a ignorat efectele deciziei nr. 1273 R/16.04.2008 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI prin care au fost înlăturate în totalitate obligațiile instituite în sarcina recurentei.
Or, având în vedere desființarea chiar a titlului executoriu în raport de care recurenta a efectuat plata a cărei restituire o solicită, este evident că suma de 10.288 lei a fost încasată de către intimatul-pârât în mod necuvenit, ceea ce atrage în mod obligatoriu obligația acestuia de restituire.
De asemenea, prima instanța a reținut, în mod greșit și împrejurarea că în sarcina intimatului-pârât nu subzistă obligația de restituire a sumei de 10.288 lei în raport de efectele produse de decizia nr. 11197/20.11.2007 prin care acesta a fost reintegrat în cadrul societății, sumele de bani astfel primite având la baza raportul contractual dintre recurentă și intimatul.
În mod evident acest raționament nu poate fi primit, urmând a fi înlăturat de către instanța de control având în vedere că urmare a deciziei definitive și irevocabile a Curții de APEL BUCUREȘTI, raporturile contractuale dintre recurentă și intimatul-pârât au încetat o dată cu emiterea deciziei de concediere, în cursul anului 2006.
În acest sens, de vreme ce raporturile de muncă nu mai existau, iar intimatul-pârât nu a mai desfășurat nicio activitate în cadrul recurentei ulterior momentului la care a fost concediat, singura soluție ce se impune este aceea a restituirii sumei de 10.288 lei, aceasta fiind achitată de recurentă exclusiv în vederea executării unei sentințe judecătorești desființată ulterior de către Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Decizia de reintegrare nr. 11197/20.11.2007 a reprezentat doar o modalitate de executare a sentinței civile nr. 1616/05.11.2007, la fel ca și plata sumelor de bani solicitate de recurentă, decizia de reintegrare neputând da naștere unui raport juridic între recurentă și intimatul-pârât în condițiile pronunțării de către Curtea de APEL BUCUREȘTIa deciziei nr. 1273 R/16.04.2008.
Prin urmare, de vreme ce de la data de 06.03.2006, când fost emisă decizia de concediere a intimatului, acesta nu mai are calitatea de angajat al recurentei, este evident că toate plățile efectuate către (în baza sentinței civile nr. 1616/05.11.2007 desființate ulterior de Curtea de APEL BUCUREȘTI ) sunt nedatorate.
Față de această împrejurare, precum și în raport de dispozițiile art. 272 Codul muncii potrivit cărora salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorata este obligat să o restituie, recurenta solicită instanței să constate netemeinicia sentinței recurate și, pe cale de consecință, să dispună restituirea sumelor solicitate.
Astfel, instanța de recurs este rugată să aibă în vedere împrejurarea că, de vreme ce în sarcina recurentei nu a fost menținută nicio obligație de plată și nicio culpă în ceea ce privește desfacerea contractului de muncă al pârâtului, suma de 10.288 lei achitată de recurentă intimatului-pârât este necuvenită, impunându-se restituirea acesteia.
În plus, prima instanță a ignorat împrejurarea că pe toata perioada ulterioară reintegrării intimatului-pârât în cadrul și până la pronunțarea deciziei nr. 1273 R/16.04.2008 de către Curtea de APEL BUCUREȘTI, acesta s-a aflat în concediu medical, recurenta achitând acestuia toate drepturile bănești cuvenite în temeiul legii.
De asemenea, în cazul menținerii sentinței civile atacate cu consecința nerestituirii sumei de 10.288 lei, s-ar ajunge în situația sporirii pe nedrept a avantajelor bănești ale fostului salariat al recurentei.
În consecință, în raport de cele anterior menționate, instanța de recurs urmează să observe că suma de 10.288 lei achitată cu titlu de indemnizație de concediu medical și salariul net realizat pentru perioada noiembrie 2007 - ianuarie 2008 precum și plata zilelor de concediu neefectuate este nedatorată, fiind plătită intimatului-pârât în lipsa unui temei contractual potrivit deciziei instanței de recurs și, în acest sens, recurenta este pe deplin îndreptățită la restituirea acestora în temeiul art. 272 din Codul muncii.
Prin hotărârea pronunțată, instanța de judecată a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Sub acest aspect, prima instanță, deși a reținut chiar prin sentința atacată împrejurarea că recurenta a solicitat plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu, aceasta a omis să se pronunțe cu privire la aceste solicitări.
În acest sens, faptul că la dosarul cauzei au fost depuse toate dovezile de achitare ale onorariului avocațial aferent serviciilor prestate precum și recipisa doveditoare a taxei de timbru, cuantumul cheltuielilor de judecata fiind în acest sens pe deplin dovedit.
Cu toate acestea, deși recurenta a respectat întrutotul dispozițiile art. 274 proc. civ. prima instanța nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere, deși plata sumei de 126.054 lei a fost făcuta de intimatul-pârât după sesizarea instanței de judecata de către recurentă.
Mai mult, instanța de recurs trebuie să observe că nu ar fi aplicabile în situația de față nici dispozițiile art. 275 proc. civ. motiv pentru care recurenta consideră că instanța ar fi trebuit să se pronunțe în sensul acordării cheltuielilor de judecată, chiar și parțial, corespunzător sumelor recunoscute și achitate de către intimatul-pârât.
Având în vedere că sunt îndeplinite toate condițiile privind dovada efectuării cheltuielilor în cauză, recurenta solicită instanței să observe că în mod greșit prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii recurentei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Având în vedere toate aspectele mai sus învederate, recurenta solicită instanței admiterea recursului, și în temeiul art. 312 alin. 3 proc. civ. modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii capătului de cerere privitor Ia obligarea intimatului-pârât la restituirea sumei de 10.288 lei, reprezentând contravaloarea indemnizației de concediu medical și salariul net realizat pentru perioada noiembrie 2007 - ianuarie 2008, precum și plata zilelor de concediu neefectuate la data încetării activității pârâtului, precum și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă cu ocazia judecării în fond a prezentei cauze.
Cercetând recursul declarat, Curtea constată că, în ceea ce privește soluționarea capătului principal al acțiunii introductive, a fost formulat un unic motiv de recurs, anume acela întemeiat pe desființarea, în calea de atac, a sentinței în baza căreia s- produs reintegrarea.
Or, reintegrarea, o dată realizată, chiar temporar, și-a produs definitiv efectele, acestea epuizându-se pentru perioada în care ea a operat cât privește conținutul și consecințele raporturilor juridice de muncă dintre părți, astfel că nu mai pot fi antamate de decizia irevocabilă ulterioară.
Sub acest aspect, este legal și temeinic raționamentul primei instanțe întemeiat pe dispozițiile Codului muncii și OG nr. 158/2005 referitoare la efectele raportului juridic de muncă și ale calității de asigurat, raționament nerăsturnat prin vreunul contrar al recurentei, ci doar contestat, pe unicul motiv prezentat anterior, al deciziei irevocabile ulterioare care a modificat în tot sentința definitivă și executorie în baza căreia s-a procedat la reintegrare.
Cât privește motivul referitor la neacordarea cheltuielilor de judecată avansate la fond, se reține că soluția în acest sens a primei instanțe, e corectă și sub acest aspect, față de respingerea pretențiilor, în parte ca nefondate, în parte ca rămase fără obiect, urmare a recunoașterii și restituirii sumei de 130.162 RON prin ordinul de plată din 16.09.2008, anterior primului termen de judecată fixat pentru 17.09.2008, fiind pe deplin aplicabile dispozițiile art. 275 pr. civ.
Rezultă, pe baza celor expuse, că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în aplicarea prevederilor art. 312 alin. 1 pr. civ.
În baza art. 274 alin. 1 pr. civ. reținând culpa procesuală a recurentei pentru promovarea căii de atac nefondate, o va obliga pe aceasta la 2000 lei, cheltuieli de judecată către intimat, reprezentând onorariu avocat avansat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă SC " România" SA împotriva sentinței civile nr.7341 din data de 26.11.2008, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.18422/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul-pârât.
Obligă recurenta să plătească intimatului cheltuieli de judecată avansate în recurs, în valoare de 2000 lei, cu titlu de onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.06. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./01.09.2009
Jud. fond:
Z
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Bodea Adela Cosmina, Ilie
