Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 49/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 49/R-CM
Ședința publică din 29 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță judecător
JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
JUDECĂTOR 3: Paulina Ghimișliu
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta - - - - G - CENTRUL RM., împotriva sentinței civile nr.743 din 19 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru recurenta-reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale nr.89/2007, emisă de Cabinet individual-Baroul V, aflată în copie la dosar, lipsind intimata-pârâtă ().
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Apărătoarea recurentei-reclamante arată că nu are cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Apărătoarea recurentei-reclamante, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru soluționare la ribunalul Vâlcea, competența teritorială apaținând acestuia și nu Tribunalului Galați.
Precizează că în Râmnicu V există un sediu secundar al reclamantei, cu mai multe puncte de lucru. Chiar dacă ar exista o necompetență teritorială a Tribunalului Vâlcea pentru soluționarea litigiului de față, aceasta nu este de ordine publică. Niciuna din părți nu a invocat această excepție, ba mai mult, ambele părți au fost de acord ca litigiul să se judece la
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 19.07.2007, pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanta - - G - CENTRUL RM., a chemat în judecată pe pârâta (în prezent ), pentru ca, prin hotărârea care se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumelor de 46.267 lei și de 37.350 lei reprezentând prejudiciul pe care l- produs societății reclamante.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că pârâta este angajata ei, în calitate de casier la Centrul Zonal Rm.-V și că, în urma unui control efectuat în luna februarie 2007 la punctul de lucru din Rm.-V, s-a constatat un prejudiciu produs de pârâtă în sumă totală de 98.534,64 lei reprezentând lipsă la încasările ca- și lipsă de materiale din stoc.
A mai susținut că pârâta a recunoscut prejudiciul pretinzând că acesta a fost produs împreună cu șeful centrului zonal și că s-a obligat să plătească J din cuantumul sumei.
S-a invocat împrejurarea că pârâta a achitat în luna martie 2007 suma de 3.000 lei, după care nu a mai plătit nimic.
Ulterior s-a mai efectuat un control de către reclamantă și s-a constatat încă un prejudiciu în sumă totală de 74.700,06 lei produs de pârâtă.
La termenul de judecată din data de 17.09.2007, tribunalul a pus din oficiu în discuția părților excepția de necompetență teritorială în soluționarea pricinii de către această instanță.
În urma probelor administrate în cauză, prin sentința nr.743 din 19.09.2007 Tribunalul Vâlceaa declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Galați.
S-a reținut de instanța de fond la pronunțarea sentinței că, potrivit dispozițiilor art. 284 al. 2 Codul muncii, cererile având drept obiect conflicte de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul reclamantul.
În cauză, sediul reclamantei este în orașul G, județul G, astfel încât Tribunalul Vâlcea nu este competent teritorial să soluționeze pricina.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta - - G - CENTRUL RM.
Se arată în motivarea recursului că sentința este nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit s-a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei la ribunalul Galați, fără a se avea în vedere că Tribunalul Vâlcea este competent să soluționeze acest litigiu, deoarece în Rm. V există un sediu secundar al reclamantei - un Centru zonal, cu mai multe puncte de lucru.
Chiar dacă ar exista o necompetență teritorială a Tribunalului Vâlcea pentru rezolvarea acestui litigiu, conform art.159 Cod procedură civilă, aceasta nu este de ordine publică.
Față de motivele arătate se solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre soluționare la ribunalul Vâlcea.
Recursul declarat de reclamantă este nefondat.
În mod corect instanța de fond a apreciat ca fiind competent în soluționarea acestui litigiu Tribunalul Galați.
al.2 din Codul muncii dispune că, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul. Aceasta este o derogare de la regula generală prevăzută de Codul d e procedură civilă, conform căreia cererea se face la instanța domiciliului pârâtului, derogarea fiind justificată față de faptul că, de cele mai multe ori, calitatea de reclamant o are salariatul, creându-i-se astfel o facilitate. Chiar și atunci când angajatorul este reclamant se dă satisfacție cerinței apropierii justiției de locul de muncă.
Din termenii sus arătați ai Codului muncii rezultă că, în domeniul conflictelor de muncă, competența teritorială nu este alternativă, ci revine exclusiv instanței în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori după caz, sediul.
Necompetența teritorială, ca și cea materială, dacă nu a fost ridicată de părți, trebuie să fie pusă în discuție de către instanță, respectiv din oficiu.
Excepția de necompetență este mijlocul procedural prin care una din părți poate solicita instanței de judecată investită cu soluționarea cauzei să se desesizeze și să trimită cauza spre soluționare la instanța de judecată sau organul cu atribuții jurisdicționale competent potrivit legii. Această excepție dacă nu este ridicată de părți, de regulă de către pârât, întrucât el este afectat de chemarea în fața altei instanțe decât cea competentă, trebuie ridicată și pusă în discuția părților de către instanța de judecată, întrucât nesocotirea normelor de competență absolută atrage nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate.
Se constată astfel că, în domeniul conflictelor de muncă și competența teritorială este absolută, situație în care în mod corect instanța de fond a pus-o în discuție din oficiu și a apreciat că revine Tribunalului Galați competența soluționării cauzei de față.
Sentința pronunțată fiind legală și temeinică se va respinge ca nefondat în baza art.312 al.1 Cod procedură civilă, recursul declarat împotriva acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D CIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de declarat de reclamanta - - - - G - CENTRUL RM., împotriva sentinței civile nr.743 din 19 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 29 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex/30.01.2008
Jud. fond:
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Constantina Duțescu, Paulina Ghimișliu
