Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 542/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 542
Ședința publică de la 15 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigii de muncă privind recursul declarat de
împotriva sentinței civile nr. 130 din 22.01.2009 a Tribunalului Vaslui, intimată fiind - "" SRL
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru intimată, lipsă recurentul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată, intimata, prin apărător, a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, duplicatul fiind comunicat administrativ recurentului.
Avocat precizează că nu mai are cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Apărătoarea intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței Tribunalului Vaslui ca fiind legală și temeinică. Corect s-a dispus plata pentru suma lipsă din gestiune, acțiunea fiind întemeiată si dovedita. Cu cheltuieli de judecată efectuate în recurs. Depune copii de pe bonurile fiscale reprezentând cheltuieli de deplasare și copie de pe chitanța reprezentând onorariu de avocat.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vaslui sub nr- din data de 13 martie 2008, reclamanta - "" SRL V, în contradictoriu cu pârâtul, a solicitat stabilirea răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru suma de 31.635,25 lei, reprezentând prejudiciul adus societății, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, societatea reclamantă a aratat că pârâtul a fost angajatul său, ocupând funcția de gestionar la punctul de lucru - depozit H conform contractului de muncă nr. 21/08.05.2003, calitate în care era singurul care avea cheile de la depozit și controlul asupra întregului stoc de marfă. Precizează reclamanta că, urmare a inventarului efectuat la depozitul H în data de 20.11.2007, prin confruntarea stocului faptic cu stocul scriptic a rezultat o lipsă în gestiune de 31.635,25 lei, consemnată în procesul-verbal încheiat de comisia de inventariere. Pârâtul, prin nota explicativă, a recunoscut că este singura persoană care a avut cheile de la depozit, că nu are marfă dată din depozit fără acte și nu are alte explicații cu privire la lipsa constatată.
S-a mai aratat că la data de 07.01.2008 acesta s-a prezentat la sediul societății și a recunoscut că datorează suma găsită lipsă, obligându-se să o achite eșalonat la termene de plată convenite cu conducerea societății, obligație pe care nu a respectat- A precizat reclamanta că nu este prima dată când i se constată lipsă în gestiune, pârâtul datorând societății o altă sumă de bani din care a achitat o parte, pentru diferență procedându-se la reținerea lunară din salariu a sumei de 300 lei.
În drept, s-au invocat prevederile art. 270 din Codul muncii.
Pârâtul a depus întâmpinare in primei instante prin care a negat afirmațiile reclamantei, arătând că a fost constrans să semneze documentele întocmite cu ocazia inventarului, având în vedere existența unei convenții încheiate cu reprezentantul societății prin care s-a declarat de acord ca în cazul constatării unor lipsuri în gestiune, societatea va dispune de imobilul pe care îl deține în proprietate. Recunoaște că prin prisma dispozițiilor legale în materie gestionarul răspunde pentru pagubele produse în gestiunea sa, dar că aceasta ar trebui să aibă la bază atitudinea sa culpabilă, or în cauza de față nu s-a putut stabili întinderea răspunderii ce-i revine. Susține că nu avea controlul asupra sumelor predate către societate, de cele mai multe ori aceasta făcându-se prin intermediul șoferilor de pe mașinile de aprovizionare, fără documente justificative, doar pe baza unui apel telefonic al administratorului societății.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamanta - "" SRL Vas olicitat prin cererea introductivă, în temeiul art. 270 din Codul muncii, antrenarea răspunderii patrimoniale a angajatului care, în perioada cât a avut calitatea de angajat - gestionar la depozitul H al societății, a cauzat o lipsă în gestiune de 31.635,25 lei, sumă pe care nu a putut-o justifica.
Potrivit dispozițiilor art. 270 din Codul muncii: "salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor".
Sunt cerute mai multe condiții pentru antrenarea acestei răspunderi: să fie vorba de o pagubă materială, paguba să se datoreze vinovăției salariatului și ea să aibă legătură cu munca celui vinovat.
În speță, pârâtul avea ca atribuții primirea, păstrarea și eliberarea de bunuri aflate în depozitul H al societății, el îndeplinind atât în fapt cât și în drept atribuțiile specifice activității gestionare. Prin procesul verbal întocmit la data de 20.11.2007 de comisia de inventariere, s-a constatat în gestiunea pârâtului o lipsă în cuantum de 31635,71 lei. Acesta creează în sarcina pârâtului, în calitatea acestuia de gestionar, o prezumție de culpă, pe care acesta o putea răsturna numai făcând dovada contrară, însă prin acte care să probeze inexistența lipsurilor sau prin dovedirea unor cauze obiective care exclus culpa sa. Or, acesta nu a făcut decât afirmații potrivit cărora depozitul nu ar fi fost asigurat, fiind nevoit să aducă la cunoștința conducerii societății că din depozit se fură mărfuri și ambalaje. Mai mult, afirmațiile sale se referă și la emiterea unor adrese către proprietara spațiului în care era plasat depozitul prin care se solicita limitarea accesului angajaților proprii către incinta depozitului, fără însă a face vreo dovadă a acestor demersuri. Pârâtul nu a dovedit că ar fi existat sustrageri de marfă, nici că s-ar fi făcut sesizări la proprietarul spațiului cu privire la pretinsele sustrageri din depozit sau că ar fi fost sesizată conducerea societății cu privire la aceste nereguli.
Apreciind că în ce privește răspunderea gestionară a pârâtului sunt incidente dispozițiile art. 24 și art. 25 din Legea nr. 22/1969, coroborate cu dispozițiile art. 270 Codul muncii, instanța de fond a constatat că pârâtului, în timpul gestionării bunurilor, îi revenea obligația de a cere în scris societății angajatoare să ia măsuri pentru dotarea spațiului de depozitare și paza bunurilor, precum și orice alte măsuri pentru efectuarea în bune condiții a activității de gestionare a acestora.
A mai retinut tribunalul ca din adresa - SRL, depusă la fila 128 din dosar fond, reiese că de la data încheierii contractului de închiriere nu au existat nici un fel de reclamații sau sesizări cu privire la sustrageri din depozitul aparținând - "" SRL sau din ale celorlalte societăți care au contract de închiriere pentru restul depozitului.
Adresa depusă de pârât la ultimul termen de judecată in fond nu a fost luată în considerare, prima instanta retinand ca atât timp cât nu conține date cu privire la persoana care a semnat-o si face referire la fapte petrecute în lunile mai - iunie fără a preciza anul, proba este neconcludenta.
Tribunalul a înlăturat susținerile pârâtului cu privire la organizarea deficitară, necorespunzătoare a gestiunii ce i-a fost încredințată, el nefăcând dovada existenței unor cauze obiective, de natură a-l exonera de răspunderea patrimonială și care ar face dovada culpei angajatorului. Atitudinea culpabilă a acestuia rezidă și din faptul că în toate actele întocmite cu prilejul și ulterior efectuării inventarului, recunoaște datoria și solicită termene pentru aoa chita, precum și din antecedentele în lipsa în gestiune. Mai mult, a fost de acord cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă, pentru abateri grave și repetate, fără a contesta decizia ce i-a fost legal comunicată.
Drept urmare, s-a constatat că reclamanta, în calitate de angajator, a îndeplinit sarcina probei instituită de dispozițiile art. 287 Codul muncii, făcând dovada existenței lipsurilor din gestiunea pârâtului, a vinovăției acestuia, a legăturii de cauzalitate dintre prejudiciul constând în lipsurile din gestiune și vinovăția gestionarului, iar pârâtul nu a probat contrariul celor susținute și dovedite de reclamantă.
Față de aceste considerente, Tribunalul Vasluia reținut că sunt întrunite elementele răspunderii juridice și, în temeiul dispozițiilor art. 270 Codul muncii, a admis acțiunea în răspundere patrimonială și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 31.635 lei, reprezentând contravaloare prejudiciu.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâtul si la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat și cheltuieli cu expertiza judiciară.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul, considerand-o nelegala si netemeinica si sustinand ca prima instanta a analizat unilateral si superficial probele administrate in cauza.
A sustinut recurentul ca depozitul la care a lucrat in calitate de gestionar nu era asigurat, avand loc de mai multe ori sustrageri de bunuri, sens in care a sesizat conducerea societatii, insa nu au fost luate masuri. Chiar intimata a recunoscut existenta acestor sustrageri. A incercat sa administreze, pentru dovedirea acestei imprejurari, proba testimoniala insa tribunalul a respins-o desi era pertinenta in cauza.
A mai aratat recurentul ca a semnat actele incheiate cu ocazia controlului sub amenintare, profitandu-se de faptul ca intre parti exista o conventie ce stipula ca in eventualitatea unor lipsuri in gestiune, angajatorul poate dispune de apartamentul proprietatea sa.
A mai invederat paratul-recurent ca afirmatiile societatii potrivit carora a mai avut lipsuri in gestiune pe parcursul derularii raporturilor de munca sunt false, nefiind dovedite.
In drept, motivele invocate se circumscriu dispozitiilor art.304 pct.9 pr.civ.
Intimata a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului si mentinerea sentintei Tribunalului Vaslui.
A aratat intimata ca la efectuarea inventarului, paratul recurent a fost de dar nu a contestat nici lipsa in gestiune si nici suma ce i se imputa, ci dimpotriva a solicitat termen sa o achite. Nu a atacat nici decizia de concediere disciplinara care a fost motivata tocmai pe aceasta lipsa in gestiune.
A mai aratat intimata ca in ceea ce priveste proba testimoniala, chiar recurentul, prin aparator, a renuntat la administrarea acesteia.
In recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizand actele si lucrarile dosarului in raport de criticile formulate si dispozitiile legale incidente, Curtea constata ca recursul este nefondat.
Asa cum corect s-a retinut la fond, art.270 din Codul muncii prevede care sunt conditiile ce trebuie intrunite cumulativ pentru a se atrage raspunderea salariatului pentru prejudiciul material creat angajatorului din vina si in legatura cu munca sa, iar legea speciala in materie, respectiv Legea 22/1969, instituie in sarcina gestionarului o prezumtie relativa de culpa in cazul constatarii unor lipsuri in gestiune.
La data de 20.11.2007, asa cum rezulta din continutul procesului-verbal de la fila 10 dosar fond, procedandu-se la inventarierea in prezenta recurentului a bunurilor aflate la depozitul H, s-a constatat o diferenta intre stocul faptic si cel scriptic in suma de 31.635,25 lei. Paratul-recurent a semnat fara obiectiuni acest proces-verbal iar in nota explicativa din aceeasi data(25 fond)a recunoscut ca era singura persoana ce detinea cheile de la depozit, mentionand ca nu isi poate explica lipsa in gestiune.
Totodata, cu ocazia cercetarii disciplinare, paratul-recurent si-a mentinut afirmatiile, adaugand ca nu are alte precizari de facut. Ori, este fara echivoc ca daca acesta ar fi considerat ca motivul real al lipsei in gestiune era sustragerea bunurilor de catre alte persoane,asa cum se sustine in cererea de recurs, ar fi invocat acest aspect la momentul respectiv.
Nu exista la dosarul cauzei nici o proba din care sa rezulte ca atitudinea sa de recunoastere a prejudiciului ar fi fost determinata de amenintari ale angajatorului privind eventuala valorificare a apartamentului proprietatea recurentului. Simplele sustineri ale recurentului nu pot fi luate in considerare de catre instanta de judecata.
Este real ca la fond, la termenul de judecata din 19.06.2008, paratul a solicitat audierea de martori in contradovada actiunii. Prima instanta a prorogat insa discutarea acestei probe dupa efectuarea expertizei contabile, moment la care nici una dintre parti nu a mai insistat in administrarea sa, asa cum rezulta din incheierea de sedinta din 15.01.2009 (144 dosar fond).
In ceea ce priveste faptul ca tribunalul a retinut existenta unor lipsuri anterioare in gestiunea paratului, Curtea apreciaza ca independent de aceasta imprejurare, reclamanta a dovedit in cauza indeplinirea conditiilor textului de lege incident iar paratul nu a rasturnat prezumtia de culpa prevazuta de Legea 22/1969.Mai mult, desi a fost concediat disciplinar chiar pentru aceasta lipsa in gestiune,nu a atacat decizia de desfacere a contractului de munca nr.37/19.02.2008.
de cele retinute, constatand ca sentinta instantei de fond a fost pronuntata cu aplicarea corecta a legii si aprecierea corecta a probatoriului, Curtea, in baza dispozitiilor art.312 pr.civ.va respinge recursul si va mentine hotararea ca legala si temeinica.
In baza disp.art.274 pr.civ. recurentul va fi obligat la plata catre intimata a cheltuielilor de judecata din recurs, conform dovezilor de la fila 21 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de paratul impotriva sent.civ.nr.130/22.01.2009 pronuntata de Tribunalul Vaslui, sentinta pe care o mentine.
Obliga recurentul sa plateasca intimatei suma de 600 de lei cu titlu de cheltuieli de judecata in recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored.
2 ex.-16.06.2009
Tribunalul Vaslui:;
.
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu
