Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 59/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 59
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu
JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta Regia Autonomă de Transport Public P, cu sediul în P,-, județ P, împotriva sentinței civile nr.1471 din 30 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul -, domiciliat în -Scăieni, str.- nr-.5..27,.A,.7, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenta reclamantă Regia Autonomă de Transport Public P și intimatul pârât -.
Procedura legal îndeplinită.
Recursuri scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este motivat iar recurenta reclamantă prin motivele depuse solicită judecarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod pr.civilă.
Curtea, având în vedere că recurenta reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art.242 Cod pr.civilă, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta Regia Autonoma de Transport Public P, în contradictoriu cu pârâtul -, a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata debitului de 191,32 lei, reprezentând lipsa cantității de 91 litrii de pe luna decembrie 2007, precum și plata dobânzii legale calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plății.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul - a efectuat transport de călători cu autobuzul marca pe care îl are în primire și care are conform datelor producătorului un consum de 46 la 100 de km. parcurși. În luna decembrie 2007 acesta a parcurs 779 pentru care are un consum normat de 506 litri, consumul efectiv realizat de conducătorul auto, fiind de 597 litri, rezultând o depășire de 91 litri, astfel s-a emis la plata către pârât factura nr.7721/30.05.2008 în valoare de 191,32 lei.
În cauza s-a administrat proba cu acte.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.1471 din 30 iulie 2009, espins acțiunea formulată de reclamanta Regia Autonoma de Transport Public P, reținând că, potrivit înscrisurilor existente la dosar, pârâtul și-a desfășurat activitatea în cadrul societății reclamante, în calitate de conducător auto angajat cu contract de muncă pe durată nedeterminată, și a efectuat transporturi de călători, înregistrând pe luna decembrie 2007 o depășire la consumul de carburanți de 91 litri de motorină, în valoare de 191,32 lei, în condițiile în care a parcurs 779 km pentru care consumul normat era de 506 motorină, consum ce a fost efectiv de 597 motorină.
Dispozițiile art.287 din Codul muncii și art.75 din Legea 168/1999 prevăd că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, care este obligat să depună dovezile în apărare până la prima zi de înfățișare.
Totodată, disp.art.270 din Codul muncii stipulează că salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului, din vina și în legătură cu munca lor.
Așadar, din probele administrate în cauză a rezultat că pârâtul, în calitate de salariat al reclamantei, îndeplinind funcția de conducător auto, a efectuat în luna decembrie 2007 transport de călători cu autobuzul pe care îl are în primire, înregistrând o depășire a consumului, ceea ce a însemnat că pârâtul nu a săvârșit din vina sa, constând în neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, vreo faptă ilicită și producerea unei pagube în dauna reclamantei, deoarece din nicio probă administrată în cauză nu a reieșit că pârâtul nu și-ar fi îndeplinit sau și-ar fi îndeplinit necorespunzător atribuțiile sale de serviciu, iar depășirea consumului normat de motorină ar fi fost cauzată efectiv de către pârât.
Faptul că autobuzul primit de către pârât a înregistrat în luna decembrie 2007 o depășire a consumului normat nu a însemnat în mod automat că pârâtul este vinovat de producerea pagubei, întrucât, pe de o parte sarcina probei a revenit reclamantei de a face dovada culpei pârâtului în utilizarea autobuzului și deci în depășirea consumului normat, iar pe de altă parte, nu a existat niciun act care să ateste că depășirea consumului normat s-ar fi datorat pârâtului.
Apărările reclamantei că pârâtul avea obligația să exploateze autovehiculul conform instrucțiunilor, să urmărească și să se încadreze în consumul normat, evitând plecările de pe loc cu accelerații bruște și alte manevre și să sesizeze în scris conducerea pentru remedierea defecțiunilor au fost considerate nefondate, atât timp cât nu a existat nicio dovadă care să ateste că depășirea consumului normat s-a datorat neîndeplinirii atribuțiilor de serviciu de către pârât și nerespectării normelor tehnice de folosire a autovehiculului, mai ales că reclamanta avea obligația să asigure repararea tuturor defecțiunilor înregistrate la autobuze și nicidecum pârâtul.
Prin urmare, tribunalul, în raport de aceste considerente și constatând că nu au fost îndeplinite condițiile prev.de art.270 din Codul muncii, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta Regia Autonomă de Transport Public
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că, față de prevederile privind atribuțiunile din fișa postului, de cele din regulamentul intern și cele din Ordinul nr.14/1982, prima instanță a reținut în mod greșit că pârâtul nu avea obligația de a sesiza conducerea unității despre eventualele defecțiuni ale autobuzului. De asemenea, nu s-a ținut cont de faptul că șoferul este gestionarul de fapt al combustibilului pe toată durata efectuării curselor, fiind răspunzător și de depășirile de consum de combustibil.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, Curtea reține că, potrivit art.287 din Codul munciiSarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Potrivit susținerilor recurentei, pârâtul - a efectuat transport de călători cu autobuzul pe care îl are în primire și care are, conform datelor producătorului, un consum de 46 de litri la 100 de kilometri parcurși. În luna decembrie 2007 acesta a parcurs 779 de kilometri, pentru care avea un consum normat de 506 litri, consumul efectiv realizat de pârât fiind de 597 litri, astfel că a rezultat o depășire de 91 de litri. Presupunând că autobuzul primit de către pârât ar fi înregistrat în luna decembrie 2007 o depășire a consumului normat de carburant și că pârâtul ar fi vinovat de producerea pagubei produse, sarcina probării acestei situații revenea reclamantei, însă la dosarul cauzei nu există acte care să ateste că depășirea consumului normat s-ar fi datorat pârâtului.
Deși în motivele de recurs reclamanta a invocat unele prevederi din regulamentul intern (art.4.2 pct.15), din fișa atribuțiunilor de serviciu (pct.4.8) și din Ordinul nr.14/1982 al (pct.2.1), Curtea reține că la dosarul cauzei nu au fost depuse și copiile acestora, pentru a fi putut fi analizate.
Totodată, chiar dacă s-ar avea în vedere cifrele arătate de reclamantă cu privire la consumul normat de carburant și consumul efectiv, rezultatele ar fi altele decât cele susținute de aceasta.
Prin urmare, Curtea reține că în mod corect instanța de fond a stabilit că angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului față de angajator poate fi făcută numai în condițiile prevăzute de art.270 Codul muncii și că pentru a se face dovada prejudiciului și a conduitei sale culpabile, angajatorului îi revine sarcina probei, conform art.287 din același cod.
În cauza de față, reclamanta, în calitate de angajator, avea obligația ca odată cu introducerea acțiunii să depună la dosar toate actele care au stat la baza stabilirii existenței și întinderii presupusului prejudiciu, nu numai pe cele arătate mai sus, care sunt atât incomplete, cât și insuficiente pentru dovedirea culpei salariatului și a prejudiciului, astfel că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Regia Autonomă de Transport Public P, cu sediul în P,-, județ P, împotriva sentinței civile nr.1471 din 30 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul -, domiciliat în -Scăieni, str.- nr-.5..27,.A,.7, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Red. LC/
4 ex./ 04.02.2010
f- Trib.
- /
Președinte:Lucian CrăciunoiuJudecători:Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
