Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 60/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 60
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu
JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
: - - -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta - " "SRL cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.538 din 2 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-pârât, domiciliat în P,-,.119 C,.21, județul P și intimatul-asigurător - " ASIGURĂRI" SA - P, str.-.-, nr.33,.34 J,.A, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-reclamantă - " " SRL P reprezentată de avocat G din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale din 10.08.2009, intimatul pârât reprezentat de avocat C din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale 610 din 3.XI.2009, lipsind intimatul asigurător - ASIGURĂRI SA
Procedura legal îndeplinită.
Recursul scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referat cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Părțile prezente, prin apărători, având cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților, în susținerea și combaterea recursului.
Avocat G pentru recurenta reclamantă - SRL P critică sentința civilă nr. 537/2009 a Tribunalului Prahova pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că în mod greșit instanța de fond a apreciat că intimatul pârât nu poate fi obligat la plata contravalorii ratelor de leasing, întrucât nu a fost parte în contractul de leasing, capăt de cerere respins de către instanța de fond, obligând intimatul pârât doar la suma de 2214,7 lei reprezentând cuantumul întregirii asigurării de tip CASCO.
Mai arată recurenta reclamantă, prin apărător, în mod greșit a motivat instanța de fond că nu ar exista un raport juridic între intimat și societate, deoarece cu actele depuse la dosar, respectiv dispoziția nr.1674/2006 a făcut dovada răspunderii patrimoniale a acestuia.
În speță, susține recurenta reclamantă, intimatul pârât era angajat ca șofer la societatea reclamantă, a produs un accident de circulație, s-a răsturnat cu mașina în șanț, vinovăția acestuia fiind dovedită cu procesul verbal de contravenție, care nu a fost contestat.
Urmare acestui accident, autoturismul a fost scos din funcțiune o perioadă de timp, în care a staționat în service, iar prejudiciul produs recurentei pentru acest timp, a constat în contravaloarea ratelor de leasing în baza contractului cu societatea de leasing.
Din această cauză, societatea a plătit asigurarea CASO majorată, mașina nu a putut fi utilizată, ratele de leasing au fost plătite și pe perioada în care autoturismul a staționat, fapte dovedite cu actele depuse la dosar.
Referitor la răspunderea patrimonială a angajaților societății, instanța de fond trebuia să constate că există creat raport juridic,astfel cum rezultă din dispoziția nr. 1647/7.07.2006, între societate și intimatul pârât, prin acordul de voință al ambelor părți, ori în această situație,constatând acest acord, instanța de fond nu trebuia să analizeze decât întinderea răspunderii patrimoniale a pârâtului în raport de această dispoziție.
Mai susține recurenta reclamantă că și în situația în care răspunderea patrimonială a pârâtului ar fi fost angajată pentru contravaloarea degradărilor produse prin fapta sa culpabilă la autoturismul proprietatea societății recurente, acest lucru nu reprezintă o motivare adecvată a respingerii capătului de cerere privind plata val. ratelor de leasing, atât vreme cât termenul de prescripție pentru a se putea solicita cval. acestor degradări este cel general de trei ani.
Solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate și pe fond admiterea în totalitate a acțiunii, astfel cum a fost formulată.
Fără cheltuieli de judecată.
Avocat C pentru intimatul pârât, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței ca legală și temeinică. Depune concluzii scrise. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanta - chemat în judecată pe pârâtul, solicitând obligarea pârâtului la repararea prejudiciului patrimonial în sumă de 11.111, 32 lei c/val rate leasing și în sumă de 2214,07 lei, cuantum reîntregire asigurare de tip Casco.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 02.01.2008, pârâtul a fost implicat într-un accident de circulație în timp ce-i transporta pe angajații societății, acesta fiind angajat la acea dată în calitate de șofer, ocazie cu care a avariat autoturismul reclamantei marca Ford cu nr.de înmatriculare -, utilizat de reclamantă în baza unui contract de leasing.
A arătat reclamanta că organele de poliție au constatat prin proces-verbal că pârâtul s-a făcut vinovat de neadaptarea vitezei la condiții de mers, iar urmare faptei sale culpabile a produs un prejudiciu constând în contravaloarea ratelor de leasing pentru perioada 03.01.2008 - 25.04.2008 în care autovehiculul nu a putut fi utilizat, fiind scos din funcțiune și în cuantumul reîntregirii asigurării de tip Casco, întrucât pentru a beneficia de despăgubiri corespunzătoare sumei asigurate inițial de 32.825 euro era necesar ca reclamanta să plătească o primă suplimentară de 2.214,07 lei.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că accidentul s-a datorat condițiilor de trafic și nu neadaptării vitezei, fiind sancționat numai cu avertisment, fără altă sancțiune, iar autoturismul nu a fost dotat de către reclamantă cu anvelope pentru iarnă, deși a solicitat acest lucru, fiind refuzat de reclamantă.
A susținut pârâtul că nu există culpa sa în producerea accidentului, culpă ce aparține reclamantei care nu i-a asigurat condiții corespunzătoare pe timp de iarnă și în plus, l-a obligat să desfășoare activitate în timpul nopții, fără să țină seama de starea sănătății sale, suferind de diabet zaharat, fiind respinsă solicitarea sa de a nu lucra pe timpul nopții.
La termenul de judecată din 17.10.2008 a fost introdus în cauză asigurătorul - SA, la solicitarea pârâtului, pentru a-i fi opozabilă hotărârea, care a depus precizări în sensul de a se respinge orice pretenții în ceea ce-l privește, arătând că a achitat reclamantei contravaloarea reparațiilor în valoare de 60383,86, iar reîntregirea sumei asigurate stă în sarcina asiguratului/utilizatorului.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 538 din 2 martie 2009, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2.214,07 lei reprezentând cuantumul reîntregirii asigurării de tip Casco și a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la c/val.ratelor de leasing ca neîntemeiat.
Totodată, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la data de 02.01.2008, pârâtul a fost implicat într-un accident de circulație în timp ce-i transporta pe angajații societății, acesta fiind angajat la acea dată în calitate de șofer, ocazie cu care a avariat autoturismul reclamantei marca Ford cu nr.de înmatriculare -, utilizat de reclamantă în baza unui contract de leasing.
Cu privire la răspunderea patrimonială a angajaților, în vederea creșterii gradului de responsabilitate, reclamanta a emis dispoziția nr.1674/07.07.2006, în cuprinsul căreia la art.4 a prevăzut că în cazul în care un angajat va produce un prejudiciu cu vinovăție va fi obligat la plata repunerii în funcțiune a acelui bun, cât și la plata pagubei produse prin neutilizarea ori substituirea lui până la repunerea în parametri.
Pentru primul capăt de cerere privind plata ratelor de leasing reclamanta și-a întemeiat acțiunea și pe această dispoziție, însă instanța a apreciat că este neîntemeiată această cerere și că nu poate fi angajată răspunderea patrimonială a angajatului în temeiul art.270 din codul muncii, deoarece potrivit contractului de leasing, ratele de leasing trebuiau achitate de către reclamantă, indiferent de starea autovehiculului și nu de către pârât care nu este parte în acest contract.
Pentru eventualele daune produse în urma accidentului rutier, reclamanta putea solicita obligarea pârâtului, la contravaloarea reparațiilor, ceea ce nu a solicitat în cauza de față sau la acoperirea pagubelor constând în lipsa de folosință a acelui vehicul și nicidecum la achitarea ratelor de leasing de către pârât, care era un terț față de contractul de leasing.
Cât privește culpa pârâtului în producerea accidentului, aceasta a fost dovedită cu procesul-verbal de contravenție seria -,nr.-/02.01.2008, în care agentul constatator a reținut contravenția constând în neadaptarea vitezei de către pârât, care a fost sancționat cu "Avertisment ".
Neîntemeiată a fost considerată apărarea pârâtului, în sensul că era înlăturată culpa sa numai pentru faptul că primit cea mai ușoară sancțiune, răspunderea patrimonială putând fi angajată și pentru cea mai ușoară culpă.
La data de 19.06.2008, așa cum a rezultat din înștiințarea de la fila 13 dosar, PRO LEASING, proprietarul autoturismului avariat de pârât a anunțat reclamanta că despăgubirile de 60.383,86 lei au fost plătite de asigurător, dar că limita de acoperire a riscului asigurat, urmare a producerii evenimentului rutier, s-a mărit la suma de 16.099,09 euro, astfel că trebuia achitată o diferență pentru reîntregirea primei de asigurare în cuantum de 2214,7 lei.
Având în vedere că această diferență reprezentând reîntregirea primei de asigurare a rezultat ca urmare a faptei culpabile a pârâtului, existând o legătură de cauzalitate între evenimentul rutier și diferența de primă de asigurare, în baza art.270 din codul muncii, tribunalul a admis în parte acțiunea cu privire la acest capăt de cerere și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2.214,07 lei reprezentând cuantumul reîntregirii asigurării de tip Casco.
În baza art.276 pr.civ. deoarece au fost admise în parte pretențiile reclamantei, tribunalul a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată( din onorariul apărătorului ).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta - SRL P criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Astfel, în cuprinsul motivelor de recurs se arată că este neîntemeiată susținerea instanței de fond în sensul că nefiind parte în contractul de leasing, pârâtul nu poate fi obligat la plata c/val. acestora, atâta vreme cât la dosarul cauzei reclamanta recurentă a depus Dispoziția nr.1647/2006 care la art.4 prevede că în cazul în care un angajat va produce cu vinovăție un prejudiciu, el va fi obligat la plata repunerii în funcțiune a acestui bun dar și la plata pagubei produse prin neutilizarea lui ori prin substituirea lui până la repunerea în parametrii.
Aceasta dispoziție a fost adusă la cunoștința tuturor angajaților recurentei, inclusiv a pârâtului intimat, care a luat la cunoștință de normele respective de conduită internă prin semnarea unui proces verbal și care, in aceste condiții, s-a obligat să respecte cuprinsul actului sus amintit.
In aceste condiții, susține recurenta, referitor la răspunderea patrimonială a angajaților societății, instanța de fond trebuia să constate că există creat raport juridic pe acest aspect între societate și angajat respectiv pârâtul, prin acordul de voință al ambelor părți, ori în această situație, constatând acest acord, instanța de fond nu trebuia să analizeze decât întinderea răspunderii patrimoniale a pârâtului în raport cu dispoziția nr.1674/2006.
Nu se poate reține în respingerea ca neîntemeiat al capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata c/val. ratelor de leasing, întrucât nu acesta este actul juridic în fața căruia se analizează raportul juridic existent intre societate și pârât, generator de răspundere patrimonială în sarcina celui din urmă.
Pentru ca autoturismul să poată fi utilizat ratele de leasing au fost plătite în continuare de către recurentă și în perioada în care acesta a fost scos din funcțiune, iar
c/valoarea ratelor de leasing la a căror plată s-a solicitat obligarea pârâtului reprezintă chiar lipsa de folosință a mașinii, împrejurare despre care instanța de fond face vorbire in sentința atacată.
Nu se poate discuta despre maniera în care se putea sau nu dispune calculul lipsei de folosință, atât timp cât aceasta a fost stabilită prin acordul de voință al părților în această modalitate.
In combaterea motivelor de recurs, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a arătat, că referitor la primul capăt de cerere prin care recurenta reclamantă solicitat obligarea pârâtului intimat la repararea prejudiciului patrimonial in suma de 11.111,32 lei reprezentând c/val.rate leasing, instanța de fond a apreciat în mod corect că este neîntemeiat, având în vedere pe de o parte obiectul cererii, iar pe de altă parte disp.art.270, care prevăd că nu putea fi angajată răspunderea intimatului deoarece ratele leasing trebuiau achitate de recurentă indiferent de starea autovehiculului.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a dispozițiilor legale incidente în cauză și mijloacelor de probă administrate, dar și sub toate aspectele, astfel cum impune art.3041cod pr.civ. constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare, pentru considerentele care succed:
Potrivit disp.art.270, "salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor".
Prevederile art.4 din Dispoziția 1674/2006 aflata la fila 18-19 dosar, contravin art.270 muncii, astfel că în temeiul acestora, angajatul ar fi trebuie să suporte atât plata repunerii în funcțiune a bunului, plata pagubei produse prin neutilizare ori substituire lui cât și rata leasing, deși aceasta trebuia achitata de către recurentă indiferent de starea bunului.
Nu se poate retine susținerea recurentei din cuprinsul motivelor de recurs în sensul că c/valoarea ratelor de leasing la a căror plata s-a solicitat obligarea pârâtului reprezintă chiar lipsa de folosință a mașinii, deoarece din dispoziția 1674/2006 nu rezultă aceasta.
Deci, așa cum se menționează in art.4 "în această ipoteză (contractul de leasing), salariatul va acoperi obligatoriu rata de leasing pentru perioada cât bunul nu a putut fi utilizat și, după caz va acoperi prejudiciu cauzat prin imposibilitatea de a fi folosit conform destinației sale pentru venitul nerealizat".
Din analiza textului rezultă o dublă impunere a răspunderii patrimoniale, atât asupra ratelor de leasing achitate de societate cât și a prejudiciului cauzat, achitarea uneia neexcluzând-o obligatoriu pe cea de-a doua, așa cum susține recurenta.
Față de aceste considerente, Curtea va reține că în mod temeinic și legal prima instanța a respins acest capăt de cerere privind obligarea paratului la plata ratelor de leasing, întrucât ar fi stabilit in sarcina acestuia o răspundere disproporționata față de fapta săvârșita, incluzând atât prejudiciul cauzat societății cat si ratele de leasing, care reprezintă în drept obligația asumată de societate în temeiul contractul de leasing.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta - " "SRL cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr.538 din 2 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-pârât, domiciliat în P,-,.119 C,.21, județul P și intimatul-asigurător - " ASIGURĂRI" SA - P, str.-.-, nr.33,.34 J,.A, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - - - - -
Grefier,
Red.VD/BA
5 ex./04.02.2010
f- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Lucian CrăciunoiuJudecători:Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
