Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 6028/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(4263/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.6028/
Ședința publică de la 28.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Silvia Georgiana
GREFIER
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurenta-reclamantă REGIA DE TRANSPORT și recurentul-pârât împotriva sentinței civile nr.7738/12.12.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.9.802/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimatul-pârât .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă prin consilier juridic, cu delegație de reprezetantare juridică la dosar și recurentul-reclamant, personal, lipsă fiind intimatul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că recurenta-pârâtă a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 06.10.2009, după care,
Președintele completului comunică recurentului-reclamant o copie a întâmpinării.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă.
Recurenta-reclamantă, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile atacate, în sensul exonerării răspunderii pentru cheltuielile de judecată, în valoare de 900 lei.
Recurentul-pârât, personal, solicită respingerea recursului.
Curtea acordă cuvântul pe cererea de recurs formulată de recurentul-pârât.
Recurentul-pârât solicită admiterea recursului.
Recurenta-reclamantă, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului pentru considerentele arătate în întâmpinare.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7738/12.12.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea formulata de reclamanta Regia Autonomă de Transport B în contradictoriu cu pârâții și, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1120,57 lei, cu titlu de prejudiciu, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul, a respins pretențiile reclamantei pentru prejudiciul în sumă de 1720, 04 lei, ca nefondate, a obligat reclamanta la plata sumei de 900 lei către pârâtul, cu titlul de cheltuieli de judecată, a luat act că reclamanta nu a solicitat obligarea părții care a căzut în pretenții la plata cheltuielilor de judecată.
În considerente a reținut că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 270-271 din Codul muncii, conform cărora salariații răspund patrimonial pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Pârâții sunt angajații reclamantei in funcția de conducător autobuz, troleu, iar în data de 08.11.2004, în jurul orei 9,40 au fost implicați într-un accident de circulație, produs în B, în locația, pârâtul în calitate de șofer pe autobuzul cu nr. de înmatriculare B-08- iar pârâtul a condus troleibuzul cu nr. inventar 5269.
În urma acestui accident rutier cele două mijloace de transport proprietatea reclamantei au suferit avarii, astfel cum rezultă din procesele verbale de constatare tehnică a avariilor, din autorizațiile de reparație întocmite de către DGPMB-, serviciul 4, devizele de calcul și devizele postcalcul pentru remedierea avariilor, din bonurile de consum, foile de comandă și facturile fiscale depuse la dosarul cauzei, constatându-se avarii in valoarede 1120,57 lei pentru autobuzul cu nr. de înmatriculare B-08-, respectiv în valoare de 1720,04 lei pentru troleibuzul cu nr. inventar 5269.
Din concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară auto realizat în cauză și din celelalte probe ale dosarului, rezultă faptul că, vinovat de producerea accidentului se face conducătorul troleibuzului cu nr. inventar 5269, pârâtul care, la efectuarea virajului la stânga, a pătruns în intersecția venind dinspre Bulevardu spre Șoseaua Sanitari, pe semnalul de interdicție (culoarea roșie < semaforului) afișat de semaforul aflat în stare de funcționare pentru direcția sa de mers moment în care a intrat în coliziune cu autobuzul cu nr. de înmatriculare B-08- condus de pârâtul care se afla în deplasare pornind de pe loc la culoarea semnalului luminos aflat pe sensul său de deplasare, respectiv avea direcția înainte, de către pod, pe 1.
Aceste concluzii se desprind și din mărturiile martorilor audiați în cauză, respectiv numita și care susțin pătrunderea în intersecție a trolebuzului în timp ce autobuzul pornea de pe loc la culoare a semaforului aflat pe direcția deplasare a acestuia.
Expertiza mai relevă și împrejurarea că aceste concluzii se desprind și din studierea naturii, gradului, extensiei și plasării avariilor reciproce rezultate la cele două autovehicule care înlătură versiunea susținută de pârâtul, aceea că a pătruns în intersecție la culoarea a semaforului și a fost surprins de autobuzul B-08-, care circula cu o viteză de aproximativ 40- 45 Km la oră și care circula pe culoarea roșie a semaforului, ( respectiv nu a oprit la culoarea roșie a semaforului aflat pe direcția sa de deplasare) întrucât, într-o asemenea ipoteză avariile reciproce rezultate la vehiculele participante ar fi fost mult mai grave decât cele rezultate și constate prin documente.
În concluzie, din probele dosarului rezultă faptul că pârâtului nu-i poate fi reținută vreo culpă în producerea accidentului rutier din data de 08.11.2007 ca urmare, nici prejudiciul rezultat prin avarierea celor două mijloace de transport nu-i poate fi imputat, acesta nefiind vinovat de pagubele materiale produse în urma accidentului auto.
Tribunalul nu poate reține susținerea reclamantei în sensul că vinovăția în producerea evenimentului aparține și conducătorului de autobuz, astfel cum rezulta din rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 5 B, acest act procedural dispunând doar neînceperea urmăririi penale față de ambii șoferi implicați în accident, deoarece partea vătămată nu a depus plângere penală și ca atare lipsea una din condițiile prevăzute de legea penală pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, fără a stabili existența vreunei fapte sau a vreunei forme de vinovăție în cauză.
Prin urmare, neînceperea urmăririi penale, permite aplicarea dispozițiilor de drept comun privind răspunderea patrimonială a salariatului, în condițiile prevederilor art. 270 alin.1 din Codul muncii în conformitate cu care, pentru a fi antrenată răspunderea patrimoniala a angajatului, este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții de fond între care existența unui contract de muncă valabil încheiat, calitatea de salariat la unitatea păgubită, existența unui prejudiciu creat patrimoniului angajatorului, fapta ilicita și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția salariatului.
Astfel, fapta prejudiciabilă ca element al răspunderii patrimoniale a salariatului, trebuie săvârșită de acesta în legătură cu munca sa, reprezentând orice faptă comisivă sau omisivă a salariatului ce presupune fie neexecutarea obligațiilor de serviciu și orice alte acte omisive în raport cu obligațiile de serviciu, fie încălcarea unor dispoziții prohibitive a contractului individual de muncă, a regulamentului intern sau a legii.
Săvârșirea unei fapte ilicite si personale de către salariat în cu munca sa este de esența răspunderii patrimoniale.
Inexistența faptei ilicite personale și prejudiciabile a salariatului cât și lipsa legăturii unei asemenea fapte cu munca salariatului conduce la exonerarea de răspundere patrimonială a salariatului în cauză.
Dovada existenței unei fapte ilicite săvârșite în legătură cu munca de către salariat, respectiv dovedirea în instanță a creării prejudiciului prin îndeplinirea necorespunzătoare sau neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, cade în sarcina angajatorului.
În cauza, din analiza înscrisurilor depuse în probațiune de părți Tribunalul a reținut faptul că pârâtul nu a săvârșit vreo faptă ilicită și prejudiciabilă în îndeplinirea obligațiilor de serviciu cu consecința imposibilității angajării răspunderii salariatului în cauza, acțiunea urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.
În conformitate cu prevederile art. 274 alin. 1 din codul d e procedură civilă, a obligat pe reclamanta care a căzut în pretenții la plata cheltuielilor de judecata pricinuite pârâtului cu soluționarea prezentei cauze, constând in onorariu de avocat, conform chitanței justificative aflata la dosarul cauzei.
În privința pârâtului, tribunalul a constatat că întrucât vinovăția acestuia în producerea accidentului rutier din care a rezultat avarierea celor două mijloace de transport auto a fost stabilită, iar prin producerea accidentului rutier ca urmare a nerespectării unor norme de circulație pe drumurile publice, în calitatea sa de conducător auto profesionist aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, salariatul pârât a încălcat și prevederile cuprinse în Regulamentul de exploatare, Instrucțiunea 0903, atribuțiile și sarcinile conducătorului de autobuz, în conformitate cu care avea obligația "să realizeze o conducere preventivă și economică" și "să păstreze integritatea autobuzului", salariații având obligația de a păstra și întreține bunurile încredințate, fără ca în cauză să poată fi reținute cauze de atenuare a răspunderii sau de înlăturare a răspunderii salariatului pârât, tribunalul constată că prin fapta sa pârâtul a cauzat reclamantei o pagubă, constând în avariile produse la cele două mijloace de transport în comun, avarii in valoare de 1120,57 lei pentru autobuzul cu nr. de înmatriculare B-08-, respectiv în valoare de 1720,04 lei pentru troleibuzul cu nr. inventar 5269, constatate prin procesele verbale de constatare tehnică a avariilor, din autorizațiile de reparație întocmite de către DGPMB-, serviciul 4, devizele de calcul și devizele postcalcul pentru remedierea avariilor, din bonurile de consum, foile de comandă și facturile fiscale depuse la dosarul cauzei, pagubă ce trebuie recuperată de angajator.
Cum pentru avariile produse la mijlocul de transport pe care își desfășura activitatea (troleibuz), pârâtul a dat angajamentul de plata nr. 791/29.12.2004 în baza căruia a plătit suma de 1720,04 lei, rezultă faptul că acesta a acoperit partea de prejudiciu aferentă acestui mijloc de transport, astfel încât, din suma totală ce s-a constituit în prejudiciu suferit de pârâtă a mai rămas de recuperat doar suma de 1120,57 lei, reprezentând contravaloarea avariilor cauzate la autobuzul nr. B-08-, pretențiile reclamantei privind obligarea pârâtului și la plata sumei pe care deja a recuperat-o de la acesta fiind nejustificate și ar duce la o dublă îmbogățire a patrimoniului angajatorului.
Întrucât în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii patrimoniale prevăzute de art. 270 alin. 1 din Codul muncii, referitoare la calitatea de salariat a celui din vina căruia s-a produs paguba, existența faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu săvârșită in exercitarea atribuțiilor de serviciu, tribunalul urmează să admită în parte acțiunea și să oblige pârâtul la plata sumei de 1120,57 lei reprezentând contravaloarea avariilor cauzate la autobuzul nr. B-08- 786 lei cu titlu de prejudiciu cauzat unității.
Față de concluzia la care a ajuns cu privire la antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului pentru întreg prejudiciul cauzat unității reclamante prin avarierea celor două autovehicule implicate în accidentul rutier pe care acest pârât la cauzat, tribunalul constată că cererea reconvențională formulată de acesta prin care solicită restituirea sumei de 1720,04 lei, sumă achitată în temeiul angajamentului de plată nr. 791/29.12.2004, ca fiind nedatorată este nefondată.
Numai în măsura în care s-ar fi stabilit nevinovăția sa și respectiv vinovăția exclusivă a celuilalt conducător auto implicat în accident ar fi fost reținută de instanță, acesta ar fi fost îndreptățit la restituirea sumei achitată în temeiul angajamentului de plată nr. 791/29.12.2004, ca fiind nedatorată.
Cum în cazul de față tribunalul a stabilit că pârâtul este răspunzător pentru întregul prejudiciu cauzat în urma implicării sale în accidentul rutier din data de 08.11.2008, suma achitată de pârât este o sumă datorată și care, după pronunțarea hotărârii instanței prin care este obligat la acoperirea întregului prejudiciu, nu mai poate fi repetată indiferent de viciile angajamentului de plată.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal au declarat recurs Regia Autonomă de Transport B și, înregistrate pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
În susținerea recursului Regia Autonomă de Transport Baa rătat că obligarea sa la suportarea sumei sus-menționate este netemeinica in condițiile in care a avut loc un accident de circulație in care au fost implicate doi prepuși ai; astfel cum rezulta din actele dosarului, rechizitoriul parchetului nu stabilea vinovăția a unei persoane din cele implicate in accident; vinovăția in producerea evenimentului in sarcina numitului a rezultat numai in urma mijlocului procedural al expertizei dispuse in cauza; partea căzuta in pretenții este, in sarcina căruia s-a stabilit răspunderea patrimoniala practic in totalitate si nu, căruia i s-a admis acțiunea si care pentru pagubele create in patrimoniul sau, este îndrituit a promova acțiune împotriva pârtilor implicate.
În susținerea recursului a arătat că singura critică pe care o formuleză o reprezintă faptul că instanța a dispus obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată în cuantum de 900 RON în de 2.700 RON, sumă achitată de recurent, pentru toate fazele procesuale (fond, recurs și rejudecare după casare). Aceste cheltuieli au fost suportate astfel:
Prin sentința civilă 1767/05.04.2006 din dosarul nr. 3667/LM/2005 pronunțată de Tribunalului București, Secția a -a Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 RON (6.000.000 ROL), potrivit chitanței nr. --01/02.12.2005, eliberată în baza contractului de asistență juridică nr. 98.699/2005.
În recursul formulat de, la dosarul nr- (nr. vechi 2983/2006), soluționat de Curtea de APEL BUCUREȘTI, Secția a VII-a civilă, a fost depusă chitanța nr. --01, în cuantum de 600 RON, așa cum s-a prevăzut în contractul de asistență juridică nr. -/2007 (sentința 1767/2006, a fost casată cu trimitere spre rejudecare).
Pentru etapa de rejudecare după casare, au fost eliberate un număr de 3 chitanțe în cuantum de 1.200 RON, după cum urmează: chitanța nr. 7 din 23.04.2008 în cuantum de 300 RON; chitanța nr. 12 din 04.07.2008 în cuantum de 300 RON; chitanța nr. 14 din 21.08.2008 în cuantum de 600 Ron.
Toate aceste chitanțe au fost eliberate în baza contractului de asistentă juridică nr. -/18.04.2007 și au fost atașate de ultima filă a concluziilor depuse de avocatul angajat.
Suma de 300 RON reprezentând contravaloarea onorariului pentru expertiza efectuată în această cauză (fila 82- din dosarul -).
Recurentul a precizat că, toate aceste cheltuieli de judecată au fost solicitate de apărătorul angajat atât pe cale directă (verbal), prin întâmpinările formulate în toate etapele procesuale, dar și în concluziile scrise și depuse la fond, recurs și în faza de rejudecare după casare.
Intimata-recurenta a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului declarat de recurentul-parat, deoarece partea cazuta in pretentii a fost paratul si nu. In subsidiar, se arata ca recurentul avea alte cai procedurale pentru solicitarea cheltuielilor de judecata neacordate.
Examinând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurenti, ținând seama de prevederile art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin ambele recursuri formulate in cauza se invoca nelegalitatea sau netemeinicia cheltuielilor de judecata acordate in cauza, hotararea fiind criticata doar sub acest aspect.
In acest sens, daca recurenta-reclamanata sustine ca in mod nelegal a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata, recurentul-parata este nemultumit de cuantumul acestora.
In cauza sunt aplicabile dispozitiile art.274 Cod procedura civila, potrivit carora artea p. care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Temeiul acordarii cheltuielilor de judecata este culpa procesuala si aceasta se analizeaza in functie de raportul juridic dedus judecatii, de temeinicia si legalitatea pretentiilor deduse judecatii, de cadrul procesual fixat in cauza.
Avand in vedere aceste aspecte, Curtea constata ca instanta de fondaadmis în parte acțiuneaformulata de reclamanta Regia Autonomă de Transport B în contradictoriu cu pârâții și,a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1120,57 lei, cu titlu de prejudiciu,a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul, a respins pretențiile reclamantei pentru prejudiciul în sumă de 1720, 04 lei, ca nefondate, a obligat reclamanta la plata sumei de 900 lei către pârâtul, cu titlul de cheltuieli de judecată, a luat act că reclamanta nu a solicitat obligarea părții care a căzut în pretenții la plata cheltuielilor de judecată.
In ceea ce priveste cadrul procesual, acesta a fost fixat de catre reclamanta, care prin cererea formulata in primul ciclu procesual a solicitat pronuntarea unei hotarari doar in contradictoriu cu pârâtul, iar dupa casarea cu trimitere spre rejudecare si-a completat actiunea prin introducerea in calitatea de parat si a lui.
In urma judecarii cauzei, Tribunalul a constatat ca sunt intemeiate doar pretentiile reclamantei formulate in contradictoriu cu acest din urma parat si a fost respinsa ca neintemeiata actiunea formulata in contradictoriu cu recurentul-parat.
Dar, implicarea acestuia intr-o procedura judiciara a fost determinata de reclamanta, care stabileste limitele investirii instantei, inclusiv cu privire la partile din proces, potrivit principiului disponibilitatii.
In conditiile in care pretentiile reclamantei fata de acest parat au fost considerate neintemeiate, Curtea constata existenta culpei procesuale a reclamantei in raportul juridic stabilit cu paratul-reclamant, motiv pentru care aceasta este obligata la plata cheltuielilor de judecata generate de litigiul initiat impotriva acestui parat.
Curtea nu poate retine sustinerile recurentei-reclamante in sensul ca cel cazut in pretentii este paratul si acesta ar urma sa plateasca cheltuielile de judecata, deoarece initiativa chemarii in judecata a paratului nu a apartinut acestui parat, ci reclamantei, iar culpa procesuala a primului poate fi stabilita doar fata de reclamanta, in nici un caz fata de celalalt parat.
In ceea ce priveste aspectele legate de vinovatia celor doi soferi in accidentul in care au fost implicati, Curtea constata ca hotararea de fond nu a fost recurata sub aspectul fondului, motiv pentru care aceasta se bucura de autoritate de lucru judecat.
In ceea ce priveste cuantumul cheltuielilor de judecata, din actele depuse la dosarul de fond, Curtea constata ca recurentul-reclamant a facut dovada acestora cu chitantele depuse, in suma de 2700 lei.
Astfel, la judecata in fond in primul ciclu procesual, recurentul-reclamant a platit suma de 600 lei, potrivit chitanței nr. --01/02.12.2005, eliberată în baza contractului de asistență juridică nr. 98.699/2005. În recursul formulat de, la dosarul nr- (nr. vechi 2983/2006), soluționat de Curtea de APEL BUCUREȘTI, Secția a VII-a civilă, a fost depusă chitanța nr. --01, în cuantum de 600 lei, în baza contractului de asistență juridică nr. -/2007.
Pentru etapa de rejudecare după casare, în baza contractului de asistentă juridică nr. -/18.04.2007au fost eliberate un număr de 3 chitanțe în cuantum de 1.200 lei, după cum urmează: chitanța nr. 7 din 23.04.2008 în cuantum de 300 lei; chitanța nr. 12 din 04.07.2008 în cuantum de 300 lei; chitanța nr. 14 din 21.08.2008 în cuantum de 600 lei.
La acestea se adauga si suma de 300 lei reprezentând contravaloarea onorariului pentru expertiza efectuată în această cauză (fila 82- din dosarul -).
Toate aceste inscrisuri in dovedirea cheltuielilor de judecata erau atasate la dosar, motiv pentru care instanta de fond trebuia sa le aiba in vedere la solutionarea capatului de cerere avand ca obiect cheltuielile de judecata.
Pentru aceste considerente de fapt si de drept, Curtea, in baza art.312 Cod procedura civila, va admite recursul recurentului-parat, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va obliga reclamanta la plata către pârâtul a sumei de 2700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, menținand celelalte dispoziții ale sentinței si va espinge, ca nefondat, recursul declarat recurenta-reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât împotriva sentinței civile nr.7738/12.12.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.9.802/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimatul-pârât .
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că obligă reclamanta la plata către pârâtul a sumei de 2700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat recurenta-reclamantă REGIA DE TRANSPORT împotriva sentinței civile nr.7738/12.12.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.9.802/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimatul-pârât .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 28.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./10.11.2009
Jud. fond:
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana
