Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 6021/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.4068/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.6021/
Ședința publică de la 28 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Cristescu
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta -""SA - GRUP împotriva sentinței civile nr.574 din data de 18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect:"drepturi bănești."
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta-""SA - GRUP,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din data de 23.10.2009 depusă la dosar-fila 22 și intimatul
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, în ședință publică, procedează la legitimarea intimatului G, cu CI seria - nr.- eliberată de Poliția Orașului V la data de 14.02.2003, după care, acordă părților cuvântul asupra excepției tardivității declarării recursului, invocată de intimat, pe cale de întâmpinare.
Intimatul G, personal, având cuvântul în susținerea excepției tardivității declarării recursului, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acesteia.
Recurenta -""SA - GRUP,prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea excepției tardivității declarării recursului și pe cale de consecință, solicită a se observa că acesta a fost declarat în termenul legal prevăzut de lege.
Curtea, după deliberare, față de prevederile art.137 alin.1 cod proc. civilă, având în vedere că excepția invocată are caracter peremptoriu, ce nu poate fi unită cu fondul și în raport de data comunicării hotărârii instanței de fond către recurentă - 26.05.2009, conform dovezii de comunicare aflată în dosarul primei instanțe - fila 73 și data declarării recursului - 05.06.2009, conform ștampilei plicului poștal aflat în dosarul de recurs-fila 11, respinge excepția tardivității declarării recursului, apreciind că acesta a fost declarat în termenul legal prevăzut de lege.
Părțile prezente, interpelate fiind, arată că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă părților cuvântul în susținerea și combaterea cererii de recurs.
Recurenta -""SA - GRUP,prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în parte a sentinței civile recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Intimatul G, personal, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele dezvoltate pe larg pe cale de întâmpinare.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin recursul înregistrat pe rolul Curții APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 18.06.2009, recurenta - "" SA - Membru Grup a criticat sentința civilă nr.574/18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, invocând dispozițiile art.3041Cod pr.civilă.
În esență, recurenta a arătat că primele de Paști și C au fost incluse în salariul de bază al angajaților din intervalul de timp cuprins între 2003-2007, împrejurare ce împiedică în mod obiectiv acordarea lor, încă odată, prin hotărârea judecătorească criticată.
Intimatul Gaf ormulat întâmpinare prin care, pe cale de excepție a invocat tardivitatea recursului, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Având în vedere dispozițiile imperative prevăzute de art.137 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea a pus în discuția părților în ședință publică, excepția tardivității invocată de intimat, excepție pe care a respins-o, cu motivarea consemnată în practicaua prezentei decizii.
Pe fondul recursului, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.574/18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, s-a dispus obligarea recurentei-pârâte la plata sumei de 1101,28 Ron reprezentând primă de C pentru anul 2005, actualizată la data de 31.12.2008.
În motivarea soluției, instanța de fond a arătat că salariul de bază mediu pe SA la care se referă art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă nu este același în fiecare an pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestui salariu în salariile cuvenite angajaților în anul 2003, reprezintă o executare corespunzătoare a obligației angajatorului reglementată de art.168 al.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2006.
În privința interpretării clauzelor neclare, Tribunalul a susținut că o asemenea interpretare, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul, cu încălcarea dispozițiilor art.31 din Legea nr.130/1999 (prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă) nu poate produce efecte care să înlăture conținut explicit al prevederilor art.168 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
Un prim aspect pe care Curtea îl remarcă este legat de concluziile instanței de fond întemeiate pe conținutul expertizei, mai sus expuse în prezenta motivare.
Conform înțelegerii părților semnatare a Contractului colectiv de muncă (interpretat în anul 2007) primele de Paște și C au fost incluse la nivelul anului 2003 în salarii, salariile crescând, la nivelul acestui an, cu suma reprezentând contravaloarea acestor prime la care s-a aplicat și o majorare de peste 20%, ceea ce îndreptățește Curtea să constate că în anul 2003 salariile angajaților au crescut în mod substanțial.
Așa cum părțile au lămurit clauza neclară prin Nota Comisiei Paritare din anul 2007, este evident și logic faptul că ulterior anului 2003 nu a mai existat asemenea obligație d ea mai acorda distinct de salariile primite în anul 2004, 2005, 2006 prime de Paști și C, astfel încât obiectivul nr.3 al expertizei este irelevant pentru că, de vreme ce aceste prime nu au mai fost acordate ca efect al înțelegerii părților, nu mai puteau figura în mod distinct pe statele de plată. În perioada ulterioară anului 2003, salariile au continuat să crească doar ca efect al creșterilor salariale anuale care au variat între 10 - 13%, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit. Această împrejurare arată foarte clar că pretențiile reclamantului derivă doar dintr-o speculare a unei clauze cu conținut neclar. Este evident, în opinia Curții, că părțile au convenit ca în anul 2003 salariile să crească prin includerea în salariu a contravalorii acestor prime, la care s-au adăugat celelalte majorări salariale, urmând ca din 2004 astfel de prime să nu mai fie acordate, ci doar să fie aplicate la salariul din 2003 (cu primele și majorările din 2003 incluse) majorările negociate pentru anul 2004 și anii care au urmat.
Este în egală măsură evident faptul că reclamantul-intimat urmărește să creeze o altă aparență faptică pornind de la exprimarea defectuoasă a unui articol din Contractul colectiv de muncă, fără ca în spatele acestei erori de text să existe, în realitate, un drept la prime care să nu fi fost respectat de către angajator.
În legătură cu aprecierile tribunalului referitoare la valabilitatea actului semnat de Comisia paritară și la efectele acestui act, Curtea reține următoarele:
Prin argumentele cu care instanța de fond și-a susținut soluția s-a realizat o interpretare a prevederilor Contractului colectiv de muncă semnat în anul 2003, deși aceste dispoziții contractuale au fost deja interpretate de către părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă, de comun acord, prin semnarea Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007.
Această notă, conținând interpretarea clauzelor contractuale neclare, este obligatorie pentru părțile semnatare ale, dar, în egală măsură, și pentru instanță, câtă vreme nu a existat vreun capăt de cerere având ca obiect declararea nulității Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 sau dovada declarării irevocabile a unei asemenea nulități ca efect al unui demers procedural distinct.
Nota Comisiei Paritare reprezintă o convenție de interpretare a unor clauze cu înțeles neclar, interpretarea având aceeași forță juridică obligatorie ca și dispozițiile pe care le interpretează. Din această perspectivă interpretarea se referă întotdeauna la un text deja existent, așa încât nu s-ar putea susține că operațiunea interpretării ar imprima Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 un caracter retroactiv.
În ipoteza în care s-ar considera că interpretarea dată de Comisia Paritară prin Nota din 6.11.2007 ar fi realizat o modificare a clauzelor contractuale, iar această modificare ar fi nelegală pentru că a intervenit după încetarea efectelor contractului, Curtea reține următoarele aspecte:
Primul aspect vizează chiar conținutul actelor adiționale la Contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003.
Potrivit dispozițiilor art.I din Actul Adițional nr.3, încheiat la 03.05.2006, înregistrat la a Municipiului B la04.05.2006 și aceluiași articol din Actul Adițional nr.4 încheiat la02.05.2007 și înregistrat la a Municipiului B la 03.05.2007, a fost prelungită aplicarea Contractului colectiv de muncă înregistrat la a Municipiului B sub nr.9002/31.10.2003 pe perioadă de minim un an de la data înregistrării celor două acte adiționale mai sus precizate, Nota Comisiei Paritare a fost înregistrată la data de 6.11.2007, în condițiile în care aplicabilitatea contractului colectiv de muncă negociat în 2003 se extindea până cel puțin la data de 03.05.2008.
Pe cale de consecință, Contractul colectiv de muncă înregistrat inițial la data de 31.10.2003, cuprinzând cele două Acte Adiționale, era în vigoare la data la care Comisia Paritară a interpretat clauzele neclare și echivoce și nici o dispoziție legală nu împiedica părțile semnatare ale Contractului colectiv de muncă din anul 2003 să negocieze și să convină asupra eventualei modificări a clauzelor inițiale.
În realitate, din conținutul Notei Comisiei Paritare din 6.11.2007 rezultă că nu s-a urmărit o modificare în ceea ce privește drepturile salariaților, ci doar o altă exprimare, mult mai clară, a unui articol din Contractul colectiv de muncă negociat în anul 2003 și lămurirea semnificației aceluiași articol prin prisma realității negocierilor care s-au purtat între părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Din această perspectivă, Hotărârea din 31.03.2008 a Comisiei Paritare nu își găsește utilitatea practică, de vreme ce interpretarea Contractului colectiv de muncă încheiat în 2003 fost deja realizată prin Nota Comisiei Paritare, înregistrată la a Municipiului B la data de 6.11.2007, Notă căreia Curtea îi acordă relevanță juridică obligatorie, similară prevederilor contractuale pe care le interpretează.
Prin lămurirea conținutului clauzelor Contractului colectiv de muncă negociat, semnat și înregistrat în anul 2003, nu s-a renunțat la acordarea unui drept reprezentat de primele de Paști și C, ci s-a precizat cu claritate că acestea au fost incluse în salariul de bază și ulterior anului 2004.
Prin semnarea Notei de către membrii Comisiei Paritare s-a probat existența consensului în ceea ce privește interpretarea contractului colectiv de muncă, fiind îndeplinită cerința înscrisă în teza Iaa rt.9 din Contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, ceea ce face inaplicabilă dispoziția înscrisă în teza a II-a a aceluiași articol.
Reținând forța obligatorie a Notei Comisiei Paritare care avea atribuția, conform dispozițiilor art.10 alin.1 din Contractul colectiv de muncă negociat și semnat în anul 2003, de a dispune rezolvarea problemelor legate de executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea Contractul colectiv de muncă, Curtea apreciază că, în cauză, concluziile expertizei nu ar fi fost utile câtă vreme respingerea pretențiilor se raportează la constatarea forței obligatorii a interpretării clauzelor contractuale, interpretare ce a făcut obiectul Notei semnate de membrii Comisiei paritare.
Apreciind că prin analiza realizată instanța de fond a ignorat obligația de a ține cont de interpretarea lămuritoare a Contractului colectiv de muncă din 2003, interpretare care este rezultatul acordului de voință al părților semnatare ale Contractului colectiv de muncă, pretențiile intimaților-reclamanți fiind neîntemeiate, Curtea, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, va admite recursul și va modifica sentința atacată în sensul respingerii pretențiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-""SA - GRUPîmpotriva sentinței civile nr.574 din data de 18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul
Modifică sentința recurată în parte, în sensul că:
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține dispozițiile sentinței recurate cu privire la excepția precripției.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./26.11.2009
Jud.fond:;
Președinte:Farmathy AmeliaJudecători:Farmathy Amelia, Rotaru Florentina Gabriela, Cristescu
