Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 608/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - revizuire -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.608
Ședința publică din 12 mai 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Nicolae
JUDECĂTOR 3: Androhovici Daniela
Grefier - -
La ordine, judecarea cererii de revizuire formulată de revizuienta, domiciliată în municipiul B,-, județul B, împotriva decizie nr.134 din 10 februarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - secția conflicte de muncă și asigurări sociale (dosar nr-).
La apelul nominal se prezintă consilier juridic, pentru intimatele Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA B și Direcția Silvică B, lipsă fiind revizuienta și reprezentantul intimatului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cererea de revizuire în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Reprezentanta intimatelor Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA B și Direcția Silvică B solicită respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă și menținerea ca temeinică și legală a deciziei atacate. Depune la dosar concluzii scrise.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la 22 februarie 2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtele Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA B și Direcția Silvică B, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 500.000 lei cu titlu de daune morale.
Judecata acțiunii a avut loc cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării în calitate de expert în materia discriminării.
În fapt, reclamanta a arătat că prejudiciul moral pretins a fost determinat de nerespectarea de către pârâte a obligațiilor din contractul individual de muncă și a normelor juridice de dreptul muncii, respectiv faptele constante ale acestora de discriminare, începând cu 23.02.2005.
Prin sentința civilă nr.1409 din 14 octombrie 2008, Tribunalul Botoșani a admis în parte acțiunea și a obligat pe fiecare dintre pârâte să plătească reclamantei cu titlu de daune morale, câte 15.000 lei. A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanta are o vechime în muncă în cadrul direcției Silvice B și a ocoalelor silvice în subordine, de peste 25 de ani.
Prin decizia nr.186/23.02.2005 directorul general al Romsilva a dispus schimbarea reclamantei din funcția de director economic al Direcției Silvice B, începând cu data încetării incapacității temporare de muncă, cu mențiunea că "la data respectivă aceasta va ocupa un post în cadrul direcției, conform structurii organizatorice, în funcție de pregătirea economică".
Prin sentința civilă nr.855 din 9.05.2005 s-a constatat nulitatea deciziei respective, dispunându-se repunerea părților în situația anterioară, dar cu toate acestea, directorul Direcției Silvice Bae mis la 23.05.2005 decizia nr.197 prin care a numit-o pe reclamantă în funcția de contabil șef la Ocolul Silvic B, în loc să dispună repunerea în funcția de director economic.
În această situație, la 25.05.2005, reclamanta a depus la direcție cererea nr.5540 prin care a solicitat anularea acestei ultime decizii (197/23.05.2005) cerere la care a anexat și copia certificatului constatator, atrăgând atenția că hotărârea respectivă este definitivă și executorie.
Pârâta Direcția Silvică B nu a revenit la cea din urmă măsură - de numire pe postul de contabil șef la Ocolul Silvic B - motiv pentru care, la 2.06.2005, reclamanta a contestata în justiție și decizia nr.197. Contestația a fost admisă prin sentința civilă nr.1131 din 29.08.2005 a Tribunalului Botoșani (irevocabilă prin decizia nr.79/7.02.2006), instanța considerând că ambele pârâte au procedat nelegal, încălcând dispozițiile art.289 codul muncii și creându-i prin aceasta reclamantei nu numai un prejudiciu material (reprezentat de drepturile salariale de care a fost lipsită) ci și o suferință morală.
În privința pârâtei Direcția Silvică B instanța a reținut că și aceasta a încălcat dispozițiile art.289 codul muncii în condițiile în care constituie o unitate aflată în structura și subordinea și, cu toate că sentința de anulare a deciziei de schimbare a reclamantei din funcția de director economic era definitivă și executorie de drept încă din 9.05.2005, la 23.05.2005 a emis decizia nr.197 de numire într-o altă funcție decât cea care rezulta din sentință, chiar și decât cea cu care reclamanta ar fi fost totuși de acord să o ocupe.
Prin urmare, fapta pârâtei Direcția Silvică B de emitere a deciziei nr.197 cu încălcarea legii, a fost constatată irevocabil de către o instanță de judecată încât în speță nu se mai pune decât problema examinării dacă a fost cauzat vreun prejudiciu moral prin această încălcare.
Or, în împrejurările de fapt expuse mai sus, instanța a apreciat că, într-adevăr, modificarea unilaterală a contractului reclamantei prin numirea într-un post cu care nu fusese de acord, i-a provocat o stare considerabilă de frustrare și stres, lezându-i drepturile subiective personale nepatrimoniale referitoare la integritatea psihică.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că a depus înscrisuri doveditoare pentru toate aspectele puse în discuție prin cererea introductivă de primă instanță, prejudiciul nepatrimonial provocat prin actele abuziv - discriminatorii mai sus arătate fiind pe deplin probat prin înscrisurile depuse în cauză, dar mai ales prin administrarea probei testimoniale.
Suma acordată de către instanță este mult prea mică în raport cu prejudiciul nepatrimonial ce i-a fost provocat, dar și în raport cu situația economică a pârâtelor.
Împotriva aceleiași sentințe au declarat recurs și pârâtele Regia Națională a Pădurilor - Romsilva și Direcția Silvică
Date fiind motivele de recurs invocate în cuprinsul cererii, prin care ambele pârâte au adus critici hotărârii instanței de fond, instanța de control judiciar a reținut că recursul a fost declarat de Direcția Silvică B, atât în nume propriu, cât și pentru Regia Națională a Pădurilor - Romsilva.
În motivarea cererii, recurentele au arătat că este inadmisibilă acțiunea în ce privește acordarea daunelor morale în temeiul art. 269 codul muncii pentru pretinsele fapte săvârșite de către angajator în perioada 23.02.2005 până la 28.07.2007, că în mod greșit a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată cu privire la judecarea capătului de cerere privind acordarea de daune morale pentru neexecutarea sentinței civile nr. 855 din 9.05.2005 a Tribunalului Botoșani, în condițiile în care, prin sentința penală nr. 1065 din 22.05.2007 pronunțată de Judecătoria Botoșania fost respinsă plângerea formulată de reclamantă împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 2226/P/2005 din 20.06.2006 dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani.
Au mai arătat că situația de fapt a fost în mod greșit reținută de instanța de fond, iar hotărârea nr. 516 din 12.08.2008 nu trebuia avută în vedere la soluționarea cauzei în condițiile în care nu era definitivă, fiind atacată cu contestație înregistrată la Curtea de APEL SUCEAVA sub nr-, că obligarea de către prima instanță la plata sumei totale de 30.000 lei cu titlu de despăgubiri morale este nelegală și netemeinică, în cauză nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile reglementate de art. 269 codul muncii, respectiv art. 998 - 999 Cod civil, întrucât nu s-a dovedit nici existența vreunui prejudiciul produs de unitate, nici vinovăția organelor de conducere ale pârâtelor.
Prin decizia civilă nr. 134 din 10.02.2009, Curtea de APEL SUCEAVAaa dmis recursul declarat de pârâtele Regia Națională a Pădurilor Romsilva B și Direcția Silvică B, împotriva sentinței nr. 1409 din 14.10.2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-), pe care a modificat- în parte, în sensul că:
A obligat pârâta Direcția Silvică B să plătească reclamantei suma de 2000 lei, cu titlu de daune, în loc de 15.000 lei.
A respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva B, ca nefondată și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Recursul declarat de reclamanta împotriva aceleiași sentințe a fost respins ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de control judiciar a reținut în esență că:
Prin decizia nr. 40 din 7.05.2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, admițând recursul în interesul legii, a stabilit că, în cadrul litigiilor de muncă privind atragerea răspunderii patrimoniale a angajatorilor, potrivit art. 269 al. 1 din codul muncii, daunele morale pot fi acordate salariaților numai în cazul în care legea, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă cuprind clauze exprese în acest sens.
Art. 329 al. 3. pr. civ. prevede că dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Prin Legea nr. 237/2007, alineatul 1 al articolului 269 din codul munciia fost modificat, în sensul că angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Această lege a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 497 din 25 iulie 2007, intrând în vigoare în 3 zile de la data publicării, așa cum prevede art. 78 din Constituție.
Legea civilă se aplică în intervalul de timp cât este în vigoare.
Este firesc și logic ca "trecutul să scape aplicării legii civile noi", deoarece aceasta, fiind prin esență un ordin, nu poate impune ca un fapt să aibă loc în conformitate cu dispozițiile ei decât după ce a fost adoptată, principiul neretroactivității legii civile consacrat în chiar art. 1 Cod civil, conform căruia "legea dispune numai pentru viitor; ea nu are putere retroactivă", devenind un principiu constituțional, art. 15 alin. 2 din Constituție stabilind că "legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile".
În speță, reclamanta a solicitat daune morale pentru neexecutarea sentinței civile nr. 855 din 9.05.2005 a Tribunalului Botoșani, invocând efecte succesive și îndepărtate, dar care s-au produs toate sub imperiul aceleiași legi.
Prin sentința civilă nr. 855 din 9.05.2005 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr. 2240/C/2005 ( 19 - 22) s-a constatat nulă decizia nr. 186 din 23.02.2005 emisă de Regia Națională a Pădurilor Romsilva B și s-a dispus repunerea părții în situația anterioară emiterii deciziei.
În temeiul acestei sentințe, reclamanta trebuia să fie repusă în funcția de director economic la Direcția Silvică
Prin decizia nr. 48 din 6.02.2006 a Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva B, această sentință a fost executată.
Prin urmare, toate conflictele care au avut loc între părți în această perioadă, din punct de vedere al pretinsului prejudiciu nepatrimonial invocat, scapă aplicării legii noi.
Toate efectele acestei situații juridice s-au epuizat sub imperiul legii ce era în vigoare în momentul nașterii acelei situații juridice, lege care, având în vedere decizia în interesul legii mai susmenționate, nu permitea acordarea daunelor morale decât în anumite condiții, condiții ce nu sunt date în cauză.
În ce privește excepția autorității de lucru judecat, Curtea a reținut că în mod corect a fost respinsă de instanța de fond.
Cu privire la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial s-a reținut că, deși include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o serie de criterii, cum ar fi consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. În nici un caz cuantificarea daunelor morale nu poate să depindă de situația economică a celui ce urmează a fi obligat, suportul acordării acestor daune fiind prejudiciul moral.
În ce privește decizia nr. 332 din 3.XII.2007 emisă de Direcția Silvică B, reține Curtea că, prin sentința nr. 352 din 27.II.2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-, a fost constatată nulitatea absolută a acestei decizii.
Însă, esențial, pentru stabilirea existenței unui prejudiciu nepatrimonial, nu este numai dovada unei anumite fapte imputabile angajatorului, ci și dovada prejudiciului moral suferit, pe planul aprecierii sociale a conduitei sau priceperii profesionale a reclamantei în legătură cu munca.
Or, reclamanta recurentă nu a făcut nici o dovadă în acest sens.
În presa locală a fost publicat un articol în care au fost expuse practic pretențiile reclamantei, pretenții ce fac obiectul acțiunii introductive de prima instanță și care nu lezează în nici un fel imaginea reclamantei, profesional sau moral ( 397).
În legătură cu neacordarea premiului anual pentru anul 2007 instanța a reținut că:
Prin adresa nr. I/3150 din 18.07.2007 ( 336 - 337 dosar fond), Direcția Silvică B comunică Ocolului Silvic - - premiile anuale pentru anul 2007, reclamanta fiind exclusă de la acordarea acestui drept salarial.
De acest premiu trebuia să beneficieze și reclamanta, potrivit dispozițiilor art. 136 lit. d din Contractul colectiv de muncă al regiei.
Din contractul colectiv de muncă pe anul 2007 - 2008 rezultă în sarcina conducerii unităților stabilirea criteriilor de acordare a premiilor (art. 136 al. 1).
Or, excluderea reclamantei de la beneficiul premiului anual s-a făcut fără o motivare obiectivă, fiind astfel prejudiciată față de ceilalți salariați care au beneficiat de acest drept (art. 2 alin. 1, 2, 3 din OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare).
Față de această situație și de criteriile de stabilire a cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial, mai sus expuse, instanța a obligat pârâta Direcția Silvică B să plătească reclamantei suma de 2000 lei cu titlu de daune, ținând cont și de cuantumul premiului anual de care a fost lipsită reclamanta, în loc de 15.000 lei.
Acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva Baf ost respinsă ca nefondată întrucât, potrivit Contractului colectiv de muncă al regiei, Direcția Silvică avea atribuții de stabilire a criteriilor și de acordare a premiilor anuale.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL SUCEAVA la data de 9 martie 2009 sub nr-, a solicitat revizuirea deciziei nr.134 din 10.02.2009 a Curții de APEL SUCEAVA - întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.2 cod procedură civilă coroborat cu art.324 alin.1 pct.1 și 327 alin.1 teza I Cod procedură civilă.
În motivarea cererii a susținut că obiectul cauzei în care s-a pronunțat decizia vizată de cererea de revizuire l-a constituit recursul declarat de către Romsilva, prin Direcția Silvică B (nu și de către Direcția Silvică B în nume propriu) împotriva sentinței civile nr.1409 din 14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani.
Având în vedere că Direcția Silvică B nu a recurat sentința de fond ci a formulat recursul doar în numele Romsilva, rezultă că direcția a avut calitate de intimată în cauză și nu de recurentă, hotărârea primei instanțe nefiind susceptibilă de modificare față de ea, ci doar față de unica recurentă din dosar, respectiv față de Romsilva.
Având în vedere și principiul disponibilității care guvernează dreptul procesual civil (conform căruia doar partea poate să aleagă să își exercite sau nu un drept procesual, instanța de judecată neputând să se substituie voinței titularului acelui drept), rezultă că atâta timp cât Direcția Silvică B nu a declarat în termen legal recurs în nume propriu instanța nu avea posibilitatea să modifice hotărârea de fond și față de partea care nu a cerut acest lucru prin recurs, respectiv față de pârâta intimată Direcția Silvică
Cu toate acestea, prin decizia de recurs, Curtea de APEL SUCEAVAa modificat sentința față de ambele pârâte, chiar dacă numai una din ele era recurentă, hotărâre din care rezultă că a tratat Direcția Silvică B ca și recurenta, deși aceasta nu a formulat recurs în cauză.
Analizând cererea în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Potrivit art.322 pct.2 cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere "dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut."
Prin decizia a cărei revizuire se cere, instanța de control judiciar a analizat toate motivele de recurs invocate în termen legal în cuprinsul cererii și care priveau pe ambele pârâte, fiind obligația instanței de a se pronunța asupra tuturor motivelor de modificare sau casare invocate, nefiind vorba de un caz de "extra petita" în înțelesul prevăzut de art.322 pct.2 cod procedură civilă.
În consecință, cererea de revizuire va fi respinsă ca inadmisibilă, nefiind incidente dispozițiile art.322 pct.2 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta, domiciliată în municipiul B,-, județul B, împotriva decizie nr.134 din 10 februarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - secția conflicte de muncă și asigurări sociale (dosar nr-), ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnodact.
2 ex. 26 mai 2009
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Gheorghiu Nicolae, Androhovici Daniela
