Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 62/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 62/R-CM
Ședința publică din 20 Ianuarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Judecător - -
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de pârâta, împotriva sentinței civile nr.732 din 12 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurenta-pârâtă și intimata-reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui.
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Constată că, la data de 5 mai 2008, eclamanta SERV Rm.V a chemat în judecată pe pârâta pentru ca pe această cale să fie obligată să îi achite suma totală de 28.017,45 lei compusă din 13.467,45 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la autoturismul Skoda cu număr de înmatriculare B-23- respectiv din 14.550 lei reprezentând contravaloarea staționare forțată a autoturismului, pe perioada efectuării reparațiilor la acest autoturism ca urmare a îndeplinirii defectuoase a sarcinilor de serviciu.
S-a solicitat și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate la suma reprezentând prejudiciu suferit de societate până la data plății efective precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că are ca obiect de activitate închiriere de autoturisme în regim de rent-a-car având sediul în Municipiul Rm.V, având punct de lucru și în Municipiul C, care era deservit de pârâta potrivit contractului individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă V la data de 5.02.2007.
În timpul desfășurării serviciului, în ziua de 9.06.2007 pârâta a încredințat numitului autoturismul Skoda, culoare albastră cu număr de înmatriculare B- 23-, fără a verifica dacă acesta îndeplinește condițiile minime pentru a putea închiria un autoturism, dacă posedă permis de conducere și fără a verifica dacă aceasta are împlinită vârsta de 18 ani și datele de identitate.
După intrarea în posesia autoturismului de către, acesta neavând permis de conducere a provocat un accident rutier între localitățile S- soldat cu avarierea substanțială a autoturismului societăți reclamante.
Urmare a avarierii autoturismului, datorită faptelor culpabile ale pârâtei, reclamanta a fost prejudiciată cu suma totală de 28.017,45 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la autoturismul Skoda și contravaloarea staționării forțate a autoturismului, pe perioada efectuării reparațiilor la acest autoturism.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.732/12 septembrie 2008, a admis cererea formulată de reclamantă și a obligat pârâta să plătească acesteia suma de 28.017,45 lei plus dobânda legală de la data de 5 mai 2008 până la plata efectivă a prejudiciului.
S-a reținut de instanța de fond la pronunțarea acestei sentințe că pârâta în calitate de angajată a societății reclamante potrivit contractului individual de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă V la data de 5.02.2007, a creat un prejudiciu constând în încredințarea unui autoturism Skoda numitului fără a verifica dacă acesta îndeplinește condițiile minime pentru închirierea acestuia.
Numitul neavând permis de conducere a avariat în urma unui accident rutier autoturismul închiriat creând societății reclamanta SERV un prejudiciu în cuantum de 28.017,45 lei, constând în contravaloarea reparațiilor efectuate la autoturism și contravaloarea staționării forțate a autoturismului pe perioada efectuării reparațiilor.
În cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.998-999 Cod civil, potrivit cărora orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara și condițiile prevăzute de art.270 Codul muncii potrivit cărora salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal, reclamanta.
Se arată în motivarea recursului formulat că sentința instanței de fond este nelegală, întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În privința cuantificării prejudiciului solicitat de reclamantă, instanța de fond și-a însușit neîntemeiat punctul de vedere al acesteia atât privitor la contravaloarea staționării forțate, deci a lipsei de folosință a autovehiculului. În cauză, se impunea efectuarea unei expertize contabile pentru a se stabili valoarea prejudiciului, atât sub aspectul staționării forțate a autoturismului, cât și asupra lipsei de folosință a acestuia.
În cauză, nu sunt întrunite condițiile aplicării art.998-999 Cod civil, din moment ce reclamanta nu a făcut dovada prejudiciului, întrucât contravaloarea reparațiilor ce nu au fost efectuate pe polița CASCO, trebuia stabilită printr-o expertiză.
De altfel, instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului și nu a stabilit nici culpa reclamantei în cauzarea prejudiciului, motiv pentru care se solicită admiterea recursului și rejudecarea cauzei pentru efectuarea probelor de mai sus.
Deși nu a fost motivat în drept recursul formulat, față de prevederile art.306 alin.3 Cod procedură civilă, din dezvoltarea motivului de recurs, rezultă că se încadrează în prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Examinând recursul declarat de reclamantă, se constată următoarele:
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei recurente la plata prejudiciului cauzat de aceasta constând în contravaloarea reparațiilor efectuate la autoturismul Skoda- de culoare albastră, cât și contravaloarea staționării forțate a acestuia pe perioada efectuării reparațiilor, ca urmare a îndeplinirii defectuoase de către aceasta a sarcinilor de serviciu.
Instanța de fond a admis cererea formulată de reclamantă, reținând că pârâta a cauzat acesteia un prejudiciu în baza art.270 din Codul muncii.
Acest text de lege prevede că salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Potrivit art.271 Codul muncii, pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ mai multe condiții: a) calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui care a produs paguba; b) fapta ilicită și personală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa; c) prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului; d) raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și e) culpa salariatului.
Numai întrunirea cumulativă a acestor condiții atrage răspunderea patrimonială, lipsa unuia dintre acestea înlăturând-
Pentru a da naștere răspunderii patrimoniale prejudiciul trebuie să fie real și cert, evaluarea pagubei trebuind a fi stabilită în baza unor date concrete și trebuie să fie cauzat angajatorului.
Nu s-a clarificat însă de instanța de fond în ce constă prejudiciul cauzat reclamantei, care sunt piesele avariate de la autoturismul închiriat de pârâtă, valoarea acestora, ce defecțiuni au rezultat ca urmare a avarierii autoturismului pentru a se stabili clar și cert contravaloarea reparațiilor ce trebuiau efectuate.
De asemenea, nu s-a stabilit contravaloarea lipsei de folosință a autoturismului pentru perioada staționării forțate a acestuia și care a fost prejudiciul încercat de reclamantă în perioada respectivă.
Pentru clarificarea acestor situații și angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtei, se impune efectuarea unei expertize de specialitate.
Instanța de fond însă nu a clarificat în ce constă acest prejudiciu și valoarea, reținând numai că datorită culpei pârâtei care a închiriat autoturismul numitului, acesta a fost avariat și a cauzat un prejudiciu în valoarea arătată de reclamantă în acțiune.
Procedând în acest mod, instanța de fond nu a cercetat fondul cauzei.
Potrivit art.312 alin.5 Cod procedură civilă, în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de recurs, după casare trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea respectivă.
Față de această dispoziție procedurală cu caracter imperativ, rezultă că pe lângă cazurile în care soluționarea cauzei s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale referitoare la competență sau în lipsa părții care nu a fost legal citată, reglementate expres prin art.81 alin.2 lit.a și b din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, în accepțiunea prevederilor art.82 din aceeași lege, se mai impune să se trimită cauza spre rejudecare și atunci când nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei. Trebuie avut în vedere astfel că, pronunțarea asupra fondului cauzei și stabilirea situației de fapt rămân totuși în sarcina instanțelor de fond, iar instanța de recurs nu poate fi decât instanță de control judiciar cu structură specifică în dreptul de cenzură.
Ca urmare, constatându-se că în speță instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului, impunându-se și efectuarea unei expertize de specialitate pentru clarificarea contravalorii prejudiciului cauzat de pârâtă reclamantei, așa cum s-a arătat mai sus, urmează ca în baza art.312 alin.5 Cod procedură civilă, se va admite recursul formulat, se va casa sentința civilă atacată și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta, împotriva sentinței civile nr.732 din 12 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 ianuarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./23.01.2009
GM/4 ex.
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
