Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 6317/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6317
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 3: Camelia Șelea
Grefier: - -
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 10.11.2009, privind recursul declarat de pârâții, și G, împotriva sentinței civile nr. 2064/26.05.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-08, în contradictoriu cu intimatul reclamant CENTRUL DE CERCETARE-DEZVOLTARE PENTRU CULTURA PE, având ca obiect "acțiune în răspundere patrimonială".
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile și concluziile părților în cauza de față au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10.11.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu prevederile art. 260.pr.civ. a amânat pronunțarea cauzei la data de 13.11.2009.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 2064/26.05.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-08 s-a Prin decizia 2788/16 11 2007,Curtea de APEL CRAIOVA admite recursul Centrului de Cercetare Dezvoltare pentru Cultura pe formulat împotriva sentinței nr 551, casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, apreciind că, sunt întemeiate criticile recurentului privind faptul că, la data încetării raporturilor de muncă ale pîrîtilor nu se împlinise termenul de prescripție, astfel incit pîrîtii se fac vinovați de producerea prejudiciului.
A constatat Curtea că instanța de fond a soluționat cauza fără să cerceteze fondul
Intr-un al doilea ciclu procesual, se pronunță sentința nr 3951/4 iunie 2008, in dosarul nr -, prin care, tribunalul din nou respinge cererea formulată de reclamant.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, prin adresa nr 784/04 06 2008, reclamantul a învederat că prejudiciul de 19159,920 lei, nu a fost înregistrat in contabilitate deoarece ar fi înregistrat in evidenta contabilă în contul 8034-debitori scoși din activ și urmăriți in continuare
A constatat instanța că, reclamantul nu a făcut dovada săvârșirii de către pîrîti a unei fapte ilicite și personale in legătură cu munca lor.și, in consecință, nu a mai analizat celelalte condiții ale răspunderii patrimoniale.
Prin decizia 9344/27 10 2008, este casată și această sentință și trimisă cauza spre rejudecare.
Criticile instanței de control judiciar sunt grevate pe ideea că instanța de fond nu a analizat fapta in raport de considerentele deciziei de casare, și, pe de altă parte, chiar in condițiile unor obligații de serviciu cu conținut larg, trebuia să se stabilească in mod cert, prin analiză în concret, in fapt și in drept, faptele deduse judecății.
A mai arătat instanța de control, că din analiza prevederilor cuprinse in art 270 - 271 codul muncii, nu se desprinde și cerința ca prejudiciul să fie înregistrat contabil, ca o condiție necesară și esențială, a existentei acestuia și indispensabilă promovării unei acțiuni in justiție.
Prejudiciul, ca și condiția răspunderii patrimoniale, arată instanța, este reprezentat de modificarea negativă a patrimoniului, diminuarea activului sau creșterea pasivului și se analizează în concret relevantă fiind dovada existentei sau inexistentei acestuia prin fapte și act6e de natură a stabili realitatea și caracterele acestuia și nu înregistrarea intr-un anumit cont din balanța analitică.
Curtea a constatat că instanța de fond nu a respectat cele stabilite prin anterioara decizie de casare. și, a recomandat cercetarea faptei in întregul ei, raportat la întreaga perioadă in care faptele de muncă s-au derulat.
S-a format dosarul nr -, in care, prin încheierea din 20 01 2009, in spiritul indicațiilor date de către instanța de control judiciar, dispune ca, reclamantul să depună toate actele de predare primire a gestiunii funcțiilor pîrîtilor ca urmare a încetării raporturilor de muncă, deciziile de încetare a raporturilor de muncă și, actele normative interne emise in aplicarea dispozițiilor legale privind gestiunea bunurilor.
Se depune, urmare a acestei dispoziții, decizia nr 97/5 06 2006, emisă de Academia de Științe Agricole și Silvice Gh, prin care, s-a dispus eliberarea din funcția de director a pârâtului G, iar ( la pct 2 din decizie ) " predarea - primirii gestiunii patrimoniului unității se va face prin proces verbal către noua conducere in termen de 30 de zile ".
S-a depus, de asemenea, decizia nr 9/31 03 2006 prin care începând cu data de 01 04 2006 înceta activitatea pârâtului, cu mențiunea că " in perioada de 30 de zile domnul va preda gestiunea și documentele corespunzătoare domnului .".
Prin încheierea din 10 02 2009, tribunalul amină judecarea cauzei și acordă ultim termen pentru ca reclamanta să depun procesele verbale de predare primire a gestiunii funcțiilor pîrîtilor.
Cu numărul 424/03 03 2009, reclamantul, învederează suficient de clar că actele de predare a gestiunii funcțiilor nu există nici la unitate nici la B.
Prin sentința nr.2064/26.05.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-08 s-a admis în parte acțiune formulată de reclamant CENTRUL DE CERCETARE DEZVOLTARE PENTRU CULTURA PE în contradictoriu cu pârât, pârât G.
S-a dispus obligarea pârâților la plata sumei de 1915,99 lei, precum și la dobânda legală începând cu 24.01.2007 și până la achitarea efectivă a sumei
Pentru se pronunța această sentință, instanța a reținut:
Tribunalul a constatat, așadar, că pîrîtii cu funcții de conducere in unitate au ignorat prevederile legale privind gestiune bunurilor materiale precum și dispozițiile ierarhice și interne privind predarea funcțiilor.
Prin Decizia nr 97 forul tutelar, B, stabilea suficient de clar in sarcina fostului director, pârâtul din prezenta cauză, că predarea - primirea gestiunii se va face " către noua conducere ", obligație ce nu putea icumba dacit fostei conduceri.
Pe de altă parte, pct 3 din Decizia nr 9/31 03 2006 emisă de conducerea unității ( chiar in persoana pârâtului G ) se stabilește obligația și perioada in care pârâtul urma să-și predea funcția.
Aceste dispoziții, nu au fost executate.
Această conduită se transformă, așadar, in faptă ilicită omisivă săvârșită de persoane fizice din conducerea persoanei juridice, de natură a atrage răspunderea pentru fapta proprie.
Dacă s-ar fi întocmit, așa cum s-a dispus prin înscrisurile depuse la dosarul instanței de fond, procesele verbale de predare primire a gestiunii, s-ar fi constatat existenta unor debitori neurmăriți, s-ar fi făcut demersurile necesare. și, prescripția nu ar fi operat.
Faptele pîrîtilor de a nu proceda la întocmirea actelor de predare a gestiunilor se constituie in fapte omisive ilicite generatoare de prejudicii pentru care se atrage răspunderea patrimonială.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții, și G criticând-o pentru nelegalitate și netemeienicie, arătând:
Se critică soluția, cu privire la faptul că au fost obligați la răspundere patrimonială, deși în cauză nu este îndeplinită niciuna dintre condițiile impuse de această răspundere, fiind aplicabile prevederile art.3041pr.civilă.
Prin acțiunea înregistrată la data de 24.01.2007 intimata a solicitat instanței ca recurenții-pârâți să fie obligați la plata sumei de 1915,99 lei reprezentând dreptul de creanță neîncasată de la debitoarea SC TRANSILVANIA SRL, acest drept de creanță neputând reprezenta un prejudiciu, întrucât Consiliul de Administrație al intimatei a hotărât cu vot unanim în ședința din data de 01.02.2005, ca acest client să fie considerat insolvabil, iar debitul în sumă de 1915,99 lei să fie trecut în contul 8034 " debitori scoși din activ și urmăriți în continuare "
Recurenții au mai arătat că nu pot să micșoreze activul patrimonial al intimatei cu o creanță scoasă din activ printr-o hotărâre legală a consiliului de administrație, for suprem de conducere al unității, care în spiritul pct.5 și 20 avea o astfel de componență.
După data de 01.02.2005 când s-a hotărât scoaterea din activ a creanței, respectiva sumă ar intra în contul unității, fie ca răspundere patrimonială a recurenților, fire ca o plată întârziată a debitorului, din punct de vedere juridic ar opera inevitabil principiul îmbogățirii fără justă cauză, deci condiția prejudiciului neexistând.
Al doilea motiv de recurs se referă la răspunderea patrimonială a recurenților-pârâți care nu poate fi angajată, întrucât lipsește o altă condiție impusă de art.270 al. 1.- calitatea de salariat a celui presupus vinovat de producerea prejudiciului.
Ultima plată efectuată de debitorul SC TRANSILVANIA SRL s-a produs la data de 04.08.2003 curgând un nou termen de prescripție de 3 ani, dreptul la acțiune împotriva debitorului prescriindu-se la data de 04.08.2006, recurenții nemaifiind salariații unității, nefiind cu putință să predea o creanță scoasă deja din activ.
Se mai artă că lipsește condiția prejudiciului, a calității de salariat la data împlinirii termenului de prescripție, neputând exista celelalte condiții și anume, fapta ilicită, legătura de cauzalitate faptă - prejudiciu și vinovăția recurenților.
Verificând actele și lucrările dosarului atât prin prisma dispoz. art. 3041.pr.civilă cât și a criticilor formulate, Curtea constată recursul ca fondat, pentru următoarele considerente:
Pe de o parte, hotărârea judecătorească reprezintă actul final și de dispozitiv al instanței prin care se soluționează, cu putere de lucru judecat litigiul dintre părți.
Motivarea unei hotărâri nu poate fi implicită ci trebuie să poarte asupra tuturor criticilor formulate și asupra argumentelor de fapt și de drept.
Or, prima instanță avea obligația să examineze efectiv mijloacele, argumentele și probele părților ( vezi cauzele Boldea contra României, Terez contra Franței) nefăcând o analiză a argumentelor de fapt și de drept ce au stat la baza soluției rezumându-se la o motivare insuficientă, limitată, la neîntocmirea de către recurenții-pârâți a actelor de predare a gestiunilor.
Pe de altă parte se reține că, recurenții-pârâți, și G au fost angajați ai unității intimatei-reclamante CENTRUL DE CERCETARE -DEZVOLTARE PENTRU CULTURA PE în funcția de contabil-șef, respectiv director de la data de 04.02.1997 ( decizia nr.7/30.01.1997).
La data de 15.04.2002, reclamanta a încheiat cu SC SRL un contract de vânzare-cumpărare, prin care reclamanta vândut acestei societăți din urmă produse agricole ( semințe în valoare totală de 219.159.920 lei ( ROL); Societatea cumpărătoare a achitat un avans de 5000 lei (RON) ( 50.000.000 lei ROL) conform facturii fiscale nr.-/17.04.2002, restul urmând să îl achite până la data de 01.10.2002.
După trecerea termenului limită, întrucât diferența de preț nu s-a achitat, unitatea-reclamantă a invitat societatea debitoare la conciliere directă, fiind emisă în acest sens adresa nr.2448/24.10.2002 și la data de 08.08.2003 a mai fost achitată o parte din debit, respectiv 150.000.000 lei (ROL), rămânând un debit de 19.159.920 lei.
Așa cum rezultă din Regulamentul de organizare și funcționare al STAȚIUNII DE CERCETARE -DEZVOLTARE PENTRU CULTURA PE. Printre atribuțiile funcțiilor deținute de pârâți se regăsește și cea privind recuperarea prejudiciilor produse unității, respectiv urmărirea și executarea creanțelor de la debitorii unității, obligații cu caracter general, iar urmărirea încasării creanțelor de la debitor se execută de Biroul Finanțe Contabilitate.
Astfel, în Cap. IV din regulamentul de organizare și funcționare, pentru atribuțiile și responsabilitățile contabilului-șef este precizată și gospodărirea judiciară a patrimoniului societății, exercitarea controlului asupra activității de evidență economică ținută de salariații de specialitate, exercitarea controlului financiar preventiv, urmărirea recuperării pagubelor produse unității prin birourile din subordine.
În același Regulament mai sunt prevăzute atribuțiile și responsabilitățile directorului unității care are printre altele atribuția de conducere, îndrumare și controlul modului în care salariații din subordine își îndeplinesc sarcinile de serviciu, coordonarea activităților privind gestionarea bunurilor și utilizarea resurselor materiale ale unității, adoptarea măsurilor impuse de apărarea integrității patrimoniului unității și recuperării daunelor materiale produse.
La data de 01.02.2005, în ședința Consiliului de Administrație clientul SC SRL a fost prezentat ca fiind insolvabil și a fost trecut în contul 8034, cont cu ajutorul căruia se ține evidența debitorilor care au fost scoși din activul unității ca insolvabil dispăruți ce trebuie urmăriți până la reactivare sau până la împlinirea termenului de prescripție, respectiv a fost trecută pe costuri suma de 19.150.920 lei (ROL) reprezentând debitul rămas de achitat de către SC SRL
Prin deciziile nr.9/31.03.2006 și 97/05.06.2006 emise de către unitatea-reclamantă, contractele individuale de muncă ale recurenților - pârâți au încetat începând cu data de 01.04.2006 pentru, și 06.06.2006 pentru G.
Potrivit art.270 al.1 din codul muncii, " salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor ".
Pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: calitatea de salariat a celui ce a produs paguba; fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa; existența prejudiciului în patrimoniul angajatorului; raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu precum și vinovăția salariatului.
Curtea constată că până la data schimbării din funcția de director la data de 06.06.2006 recurentul-pârât G și la data de 01.04.2006 recurentul-pârât, contabil-șef, aceștia nu au primit din partea Biroului Financiar - contabilitate documentația necesară pentru a fi acționată în judecată debitoarea SC SRL în vederea obligării la plata debitului în sumă de 19.150.970 lei (Rol).
De asemenea, Curtea apreciază că nu mai poate fi angajată răspunderea patrimonială a celor doi recurenți-pârâți, întrucât ulterior încetării contractelor individuale de muncă ale celor doi s-a împlinit termenul de prescripție, aceleași obligații care le-au avut cei doi recurenți în virtutea funcțiilor deținute în cadrul societății revenindu-le și persoanelor care le-au înlocuit, așa încât, deși debitul nu a fost recuperat nu poate fi imputat acestora.
Pe considerentele sus-menționate și având în vedere dispoz. art. 312 al.2, 3.pr.cuivilă, Curtea constată că soluția pronunțată de către prima instanță nu este legală și temeinică, urmând să admită recursul ca fondat, să modifice sentința civilă în sensul că se respinge acțiunea în răspundere patrimonială.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții, și G, împotriva sentinței civile nr.2064/26.05.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-08, în contradictoriu cu intimatul reclamant CENTRUL DE CERCETARE -DEZVOLTARE PENTRU CULTURA PE.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Jud.-
Tehn./ex.3
/ și
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Camelia Șelea
