Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 6527/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6527
Ședința publică de la 05 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Elena Stan
Grefier - -
***************************
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 5 2009, privind recursul formulat de reclamanta - COM SRL, împotriva sentinței nr. 265 din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta ( ), având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică din data de 5 2009, au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta decizie.
CU RTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.1778/11.10.2007 a Tribunalului Gorja fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantă și obligată pârâta la plata sumei de 2955, 46 lei reprezentând cheltuieli de școlarizare și salariu acordat necuvenit, cu cheltuieli de judecată.
Împotriva aceste sentințe a declarat recurs pârâta, iar prin decizia nr.3341/21.05.2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVAa fost admis recursul, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Instanța de control judiciar a reținut că nu au fost analizate raporturile litigioase dintre părți prin prisma raportului juridic reglementat de disp. art.195 Codul Muncii, nu a fost analizat dacă inițierea cursului de pregătire și formare profesională a intimatei s-a făcut cu respectarea preved. art 190 și art.194 Codul Muncii.
În concret, s-a reținut, prin decizia de casare, că instanța de fond a pronunțat o soluție fără a cerceta cauza sub toate aspectele, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului, fapt ce atrage incidența preved. art 312 alin3 CPC.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr-.
Cu ocazia rejudecării și în urma probatoriului administrat, instanța a reținut și constatat următoarele:
Pârâta () a fost încadrată la societatea petentă în funcția de lucrător comercial, desfășurând activitate de vânzări auto.
La solicitarea reclamantei, în perioada 13.03.2006-05.05.2006, pârâta a urmat un curs de specializare organizat la B de - SA pentru care societatea a achitat cheltuielile aferente.
Prin acest contract de școlarizare, pârâta s-a obligat să lucreze la societatea reclamantă o perioadă de cel puțin 3 ani, iar în cazul nerespectării acestei obligații din culpa sa, părțile au stabilit, potrivit disp.art.1087 Civ. Ca intimata să plătească cu titlu de daune interese, suma de 7000 Euro, reprezentând totalul cheltuielilor de pregătire profesională.
Lecturând contractul de școlarizare nr.143/07.03.2006 (act adițional la contractul individual de muncă nr.-/30.03.2005), instanța a constatat că acesta nu a fost înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă G în sensul că acesta nu poartă ștampila ITM care certifică data înregistrării, dată de la care orice contract individual de muncă și orice act adițional la acest produce efecte juridice.
Mai mult, instanța a avut în vedere și faptul că, deși contractul de școlarizare este înregistrat la societatea reclamantă sub nr.143 din 07.03.2006, pârâtei i-a fost înmânat un exemplar la data de 10.02.2007, dată la care, pe exemplarul primit, pârâta trece mențiunea " am primit un exemplar"(pag 7 din dosar).
Prin urmare, pârâta a executat un contract ale cărui clauze i-au fost aduse la cunoștință la un interval de un an după executarea lui, contract în care se observă completarea rubricilor cu două scrisuri diferite, existând suspiciunea că suma de 7000 euro a fost trecută ulterior efectuării cursurilor de specializare.
Pe fondul cauzei, s-a reținut, din dispozițiile art. 194 alin.1 Codul Muncii, că "în cazul în care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesională este inițiată de angajator, toate cheltuielile ocazionate de această participare sunt suportate de către acesta".
Potrivit art. 195 alin.1 Codul Muncii, "salariații care au beneficiat de un curs sau de un stagiu de formare profesională mai mare de 60 de zile, în condițiile art. 194 Codul Muncii, nu pot avea inițiativa încetării contractului individual de muncă, pe o perioadă de cel puțin 3 ani, de la data absolvirii cursurilor, sau a stagiului de formare profesională".
Tribunalul Gorj prin sentința nr.265 de la 20 ianuarie 2009 admis excepția nulității absolute a actului adițional la contractul individual de muncă reprezentat de contractul de școlarizare nr.143/07.03.2006.
A constatat nul absolut actul adițional la contractul individual de muncă.
A respins acțiunea formulată de reclamanta - COM SRL TG-J, în contradictoriu cu pârâta ( ), și a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 100 lei cheltuieli de judecată.
Din contractul de școlarizare și actele depuse de reclamantă rezultă că pârâta a desfășurat cursuri de formare profesională, cu o durată totalăde 52 de zile lucrătoare, în perioada 13.03.2006-05.05.2006, stagiul de formare profesională a intimatei nefiind mai mare de 60 de zile așa cum prevăd disp. art. 195 alin.1 din Codul Muncii.
Pentru desfășurarea acestor cursuri, reclamanta a făcut dovada cheltuielilor cu diurna, transportul și cazarea pârâtei, dar nu a putut face dovada cheltuielilor de școlarizare propriu-zise.
În situația de față nu sunt aplicabile disp.art.195 alin.1, 3 și 4 din CM, acest din urmă alineat făcând referire la alineatele 1 și 3 în sensul că, dacă formarea profesională avea o durată mai mare de 60 de zile, salariatul avea inițiativa încetării contractului de muncă în condițiile alin 1 și ulterior nu respecta dispozițiile acestui alineat cu consecința suportării tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, iar acel salariat era concediat în perioada stabilită prin contractul de școlarizare pentru motive disciplinare, numai în aceste condiții putea fi antrenată răspunderea patrimonială a intimatei.
Instanța a considerat că în cauză sunt aplicabiledisp. art. 194 Codul Muncii în sensul că, în cazul în care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesională este inițiată de angajator, toate cheltuielile ocazionate de această participare sunt suportate de către acesta.
Față de dispozițiile legale invocate mai sus contractul de școlarizare nr. 143 din 07.03.2006, este nul absolut, întrucât conține prevederi contrare dispozițiilor art. 194 și 195 Codul Muncii, clauze prohibite de art. 11 Codul Muncii, și, mai mult, nu a fost înregistrat la ITM
În consecință, instanța a admis cererea, privind constatarea nulității actului adițional la contractul individual de muncă și drept urmare să respingă acțiunea reclamantei, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta - COM SRL Tg.J, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât în mod greșit a fost respinsă acțiunea formulată.
Se arată că instanța de fond a constatat nulitatea actului adițional la contractul individual de muncă în condițiile în care nu arată în nici un mod care dispoziții legale de ordine publică au fost încălcate prin omisiunea înregistrării la ITM Gac ontractului de școlarizare.
De asemenea, se arată că în mod greșit s-a reținut că există în contractul de școlarizare prevederi contrare dispozițiilor art. 194 și art.195 Codul Muncii și s-a dispus nulitatea acestuia în totalitate fără a fi repuse părțile în situația anterioară și restituirea prestațiilor.
Recurenta precizează că în cauză instanța de fond a ignorat dispozițiile art. 195 alin.4 Codul Muncii care sunt aplicabile în cauză.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 195 alin.3 Codul Muncii salariații care au inițiativa încetării contractului individual de muncă într-o perioadă de cel puțin 3 ani de la data absolvirii cursurilor de formare profesională suportă toate cheltuielile ocazionate de pregătire a lor profesională, proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adițional la contractul individual de muncă.
Potrivit art. 195 alin.4 Codul Muncii, obligația prevăzută la aret. 195 alin.3 revine și salariaților care au fost concediați în perioada stabilită prin actul adițional pentru motive disciplinare.
În mod greșit recurenta susține că intimata s-ar afla în situația prevăzută la art. 195 alin.4 Codul Muncii, întrucât acest text face precizarea că se aplică salariaților concediați disciplinar în perioada stabilită prin actul adițional
Or, observând contractul de școlarizare încheiat între recurentă și intimată și decizia de concediere disciplinară emisă se constată că nu sunt aplicabile prevederile art. 195 alin.4 Codul Muncii.
Intimatei i s-a încheiat contractul de școlarizare pentru perioada 13 martie 2006 - 05 mai 2006. Aceasta este perioada menționată în cuprinsul art. 195 alin.4 Codul Muncii și în interiorul căreia dacă avea loc o concediere disciplinară, salariatul ar putea fi obligat la plata cheltuielilor de școlarizare. Observând decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă se constată că aceasta a fost emisă la 5 martie 2007, la un an de zile de la perioada 13 martie 2006 - 05 mai 2006 menționată în contractul de școlarizare.
Prin urmare, critica este neîntemeiată.
Nici criticile vizând nulitatea actului adițional nu sunt întemeiate, întrucât recurenta, nu a depus dovezi pentru a combate cele susținute de intimată în sensul că i-a fost înmânat un exemplar necompletat pe care l-a semnat, exemplarul completat fiind semnat la data de 10 februarie 2007, după aproape un an de zile de la încheierea contractului, această mențiune a primirii contractului la 10 februarie 2007 fiind făcută chiar pe contract (fila 7 dosar fond). Existând un indiciu al vicierii consimțământului intimatei cu privire la clauzele inserate în cuprinsul acestui act adițional și nefiind făcute dovezi în contra acestor susțineri de către recurentă, s-a constatat nulitatea acestui act adițional. Văzând și dispozițiile art. 38 alin.-1 teza a Codul Muncii potrivit cărora orice tranzacție prin care se urmărește limitarea drepturilor salariaților este lovită de nulitate, se constată neîntemeiate criticile formulate.
Față de aceste considerente și de prevederile art. 312 Cod pr.civilă va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta - COM SRL, împotriva sentinței nr. 265 din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă ( ).
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
15.12.2009
Red.jud.-
2 ex/AS
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Cristina Raicea, Elena Stan
