Drepturi salariale (banesti). Decizia 6526/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6526
Ședința publică de la 19 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Stan
JUDECĂTOR 2: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Raicea
Grefier - -
*****************************
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M PENTRU STATUL ROMÂN REPREZENTAT DE MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL PUBLIC PRIN PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, împotriva sentinței nr. 1230 din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA DR TR S, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reclamantul ( ), având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat cererea formulată de recurenții, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 cod procedură civilă, după care,
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față;
Tribunalul Mehedinți prin sentința nr.1230 de la 30 iunie 2009 respins excepțiile.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta ( ), în contradictoriu cu pârâții Parchetul De Pe Lângă Tribunalul M, Statul Român Prin Ministerul Economiei Și Finanțelor, MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație Și Justiție, cu sediul în B,-, sector 5, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu S și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice
A obligat pârâții Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, să plătească reclamantei suma netă actualizată la data de 30 aprilie 2009, în cuantum de 14.039 lei, reprezentând contravaloarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pe perioada iulie 2008-aprilie 2009, sumă ce va fi actualizată la data plății efective.
A obligat pârâții să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul lunar brut de bază începând cu data de 1 mai 2009 la zi și în continuare pe durata raporturilor de serviciu, sume ce vor fi actualizate la data plății efective.
A obligat Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
A obligat pârâții la 1300 lei cheltuieli de judecată.
A respins acțiunea față de Ministerul Economiei și Finanțelor și Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr.Tr.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanta ( ) procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Dr.Tr.S a formulat prezenta acțiune privind acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50% întemeiată pe dispozițiile articolului 47 din Legea numărul 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Privitor la excepțiile necompetenței materiale și excepția prematurității cererii de chemare în judecată invocate de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, instanța le-a constatat neîntemeiate și le-a respins întrucât în speța dedusă judecății,reclamantele au contestat neacordarea de drepturi bănești și nu modul de stabilire a acestora prevăzut de OG8/2007 aprobată și modificată prin Legea 247/2007, iar competența de soluționare a acestei cauze aparține secției de litigii de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Mehedinți, conform art. 284 alin 2 din Codul Muncii, și nu Curții de Apel București; astfel reclamanta nu avea nici obligația de urma procedura specială și deci dreptul acesteia este cert lichid și exigibil nefiind supus unui termen sau condiție suspensive în ceea ce privește acordarea acestuia la zi, urmând ca pe viitor acest drept să devină exigibil la data fixată pentru plata indemnizației fiecărei luni, pe durata derulării raporturilor de serviciu și a menținerii legislației actuale.
În articolul 47 din Legea nr. 50/1996 se prevedea că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Acest text de lege a fost abrogat prin art.42 din G 83/2000.
Abrogarea nu poate produce însă efecte juridice întrucât Ordonanța nr. 83/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr. 50/1996 fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative (art.56 pct.2).
Tribunalul a constatat că legea incidentă în cauză are caracter de lege organică conform disp. art.73 pct. 1 lit. e din Constituție.
Legea este actul juridic al parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă Constituția României potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forță juridică superioară tuturor celorlalte acte normative și emană de la organul suprem al puterii de stat. Noțiunea de supremație juridică a legii constă în faptul că norma stabilită de ea trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și, toate celelalte acte juridice emise de organele statului, nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
În aceste circumstanțe este inadmisibil ca un drept general stipulat într-o lege (în vigoare în perioada de referință) să nu poată fi concretizat în practică.
Necesitatea respectării principiului protecției încrederii în stat implică ca evenimentele legislative să poată fi dispuse doar prin acte normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior și cere eliminarea obstacolelor juridice care împiedică titularii drepturilor recunoscute legal să se bucure de ele.
Pentru aceleași argumente este neîntemeiată și solicitarea pârâtelor de a se respinge acțiunea ca inadmisibilă întrucât instanța nu poate acorda sporul solicitat de reclamantă, aceasta însemnând imixtiunea puterii judecătorești în sfera legislativului.
În speță, instanța este chemată nu să acorde reclamantei un spor neprevăzut de lege, să dea naștere unui drept în favoarea acesteia ci să-i asigure acesteia respectarea dreptului conferit printr-o lege organică de Parlamentul României și anulat de Guvernul României așa cum s-a reținut mai sus printr-o ordonanță.
În acest sens, s-a pronunțat și ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin Decizia nr.21/10 martie 2008, pronunțată în dosarul nr.5/2008, care a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și în interpretarea și aplicarea unitară a disp. art. 47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele judecătorești, republicate, a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitarea neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Această decizie este obligatorie pentru instanțe în dezlegarea dată problemelor de drept judecate, potrivit art. 329 al.3 din Codul d e procedură civilă.
Instanța nu a reținut apărarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA în sensul că pretențiile reclamantei nu au fost dovedite, întrucât în litigiile de muncă sarcina probei cade în sarcina angajatorului iar pe de altă parte din raportul de expertiză reiese fără putință de tăgadă că drepturile solicitate sunt cuvenite și nu au fost acordate.
În ceea ce privește chemarea în judecată a Ministerului Finanțelor Publice, instanța a respins acțiunea față de acesta întrucât între Ministerului Finanțelor Publice și reclamantă nu au fost stabilite raporturi juridice de muncă; este neîntemeiată, de asemenea, a respins și cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice întrucât acesta elaborează într-adevăr proiectul bugetului de stat însă pe baza proiectelor de buget elaborate în condițiile legii de către ordonatorii principali de credite.
Faptul că ordonatorul principal de credite în speță Parchetul de pe lângă ÎCCJ nu a acordat în mod nejustificat drepturile bănești cuvenite reclamantei, nu-i conferă acestuia nici o garanție legală pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească într-un raport de muncă.
Cererea de chemare în judecată a Parchetului de pe lângă Judecătoria Dr.Tr.S a fost respinsă, această instituție nu are atribuții pe linia salarizării și nici calitatea de ordonator de credite.
Prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, de către expertul contabil, au fost recalculate drepturile salariale prin includerea în cuantumul drepturilor salariale, a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50%, pe perioada iulie 2008-aprilie 2009, rezultând drepturi salariale nete cuvenite reclamantei în cuantum de 14.039 lei.
Așa fiind, instanța având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse precum și raportul de expertiză contabilă, efectuat în cauză, a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâții Parchetul de pe lângă ÎCCJ, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, să plătească reclamantei suma netă actualizată la data de 30 aprilie 2009, în cuantum de 14.039 lei, reprezentând contravaloarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pe perioada iulie 2008-aprilie 2009, sumă ce va fi actualizată la data plății efective; a obligat pârâții să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul lunar brut de bază începând cu data de 1 mai 2009 la zi și în continuare pe durata raporturilor de serviciu, sume ce vor fi actualizate la data plății efective.
Referitor la petitul privind înscrierea acestui drept în carnetul de muncă al reclamantelor instanța l-a considerat întemeiat și l-a admis față de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, instituție la care se află carnetul de muncă al reclamantei.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, MINISTERUL PUBLIC - parchetul de pe lângă ICCJ și direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivele de recurs formulate de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, acesta critică soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât în mod greșit s-a pronunțat această soluție cu încălcarea competenței materiale a altei instanțe, cauza fiind în competența exclusivă a Curții de Apel București - secția contencios administrativ și fiscal, potrivit art. 36 din Ordonanța 27/2006.
Al doilea motiv de recurs vizează faptul că soluția s-a dat cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, întrucât prin soluția pronunțată privind acordarea sporului solicitat, instanța a făcut adăugiri la legea specială de salarizare, Tribunalul a intrat în sfera legislativului, în condițiile în care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare.
De asemenea, recurenta arată că intimata a solicitat acordarea unor sporuri, adresându-se direct instanței fără urmarea unei proceduri prealabile cu nesocotirea dispozițiilor art. 283 Codul Muncii.
Este criticată soluția și cu privire la faptul că plata drepturilor a fost acordată și pe viitor și că s-au acordat în mod greșit cheltuielile de judecată.
Ultima critică vizează operarea mențiunilor în carnetele de muncă, cerere soluționată de asemenea în mod greșit prin admiterea acesteia.
Recurentul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție critică soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că raportul de expertiză întocmit în cauză nu este opozabil acestui recurent,deoarece nu le-a fost comunicat. Se arată că nu a fost citat și nu a putut lua cunoștință de raportul de expertiză.
Cu privire la fondul cauzei se arată că soluția este greșită prin admiterea acțiunii. Recurentul apreciază că instanța de fond a adăugat la legea specială de salarizare a magistraților prin acordarea acestor drepturi și pe viitor.
De asemenea este criticată soluția instanței de fond cu privire la actualizarea acestor sume și acordarea cheltuielilor de judecată.
Recurentul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ICCJ critică și soluționarea capătului de cerere privind operarea în carnetul de muncă a acestor drepturi bănești.
În motivele de recurs formulate de Direcția Generală a Finanțelor M este criticată soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă, astfel că în mod greșit a fost admisă acțiunea față de acest pârât.
Recursurile sunt nefondate.
Cererea accesorie formulată de reclamantă, privind obligarea la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă este fondată întrucât se întemeiază pe prevederile art. 11 alin.2 din Decr. nr, 92/1976, Decr. nr. 738/1969 și ord. nr. 136/1986 privind metodologia întocmirii, completării, păstrării și evidenței carnetului dem uncă ( Anexa la Ordin, pct.4 lit. b), final și pct. 5).
Carnetul de muncă rămâne principalul document prin care se face dovada vechimii în muncă, veniturilor și în consecință stă la baza stabilirii drepturilor de asigurări sociale.
Potrivit art.1 și 2 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, înscrierile care se pot face în acesta sunt următoarele; înscrieri cu privire la vechimea în muncă, înscrieri cu privire la vechimea neîntreruptă în muncă, înscrieri cu privire la vechimea neîntreruptă în aceeași unitate, înscrieri cu privire la vechimea în funcție, meserie sau specialitate, înscrieri cu privire la timpul lucrat în locuri de muncă cu condiții deosebite, înscrieri cu privire la retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta,mențiuni privind starea civilă, mențiuni privind pregătirea școlară și pregătirea profesională a titularului, mențiuni cu privire la recompensele primite,orice alte mențiuni care potrivit dispozițiilor legale se menționează în carnetul de muncă.
Apreciem nu numai că înscrierea în cartea de muncă este legală, cererea fiind admisibilă sub acest aspect, dar este și necesară, dat fiind faptul că la acordarea acestui spor, se rețin la sursă cotele de contribuție socială, precum și alte cote ( șomaj, etc.) ce vor fi virate către bugetul de stat.
Importanța înscrierii anumitor mențiuni prevăzute de textele de lege, enunțate anterior, este relevantă ținând cont de următoarele situații, cu titlu de exemplu:înscrierea cu privire la vechimea în funcție, meserie sau specialitate dovada vechimii într-o anumită funcție, meserie sau specialitate rămâne de interes pentru angajat, experiența profesională fiind întotdeauna un atu al angajatului pentru a obține condiții salariale mai bune. Carnetul de muncă poate fi un mijloc pentru a face această dovadă. Uneori vechimea în muncă într-o anumită profesie sau meserie este recunoscută în mod formal ca și criteriu pentru recunoașterea anumitor drepturi. Concret carnetul de muncă trebuie să fie completat pentru fiecare perioadă de activitate în parte cu funcția pe care angajatul a îndeplinit-o; înscrieri cu privire la locurile de muncăcucondiții deosebite; acest gen de înscrieri prezintă interes mai ales din perspectiva drepturilor de asigurări sociale, persoanele care au lucrat în condiții deosebite având o serie de facilități din această perspectivă: înscrieri cu privire la retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta ; evident întotdeauna trebuie completate în carnetul de muncă rubricile care prevăd retribuția și sporurile aferente. Sunt cele mai importante înscrieri, drepturile de asigurări sociale fiind calculate raportat la acestea.
În aceste condiții sunt neîntemeiate criticile privind înscrierile în carnetul de muncă formulate atât de recurentul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, cât și de către recurentul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ICCJ.
În ceea ce privește criticile privind fondul cauzei formulate de recurenți, acestea sunt de asemenea neîntemeiate.
Prin decizia nr. 21/ 10 martie 2008 ÎNALTA CURTE de Justiție și Casație a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și a statuat că,n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001.
În conformitate cu art.329 alin.3 Cod procedură civilă,este obligatorie pentru instanță, astfel că în mod corect a fost admisă acțiunea și au fost acordate drepturile bănești cuvenite reclamantei reprezentând spor de 50 % de risc și suprasolicitare neuropsihică pe perioada iulie 2008 - aprilie 2009.
Referitor la criticile privind reactualizarea acestor drepturi formulate de recurenți se apreciază că sunt neîntemeiate.
Pentru acoperirea integrală a prejudiciul suferit de reclamanți, cauzat de devalorizarea monedei naționale, urmează ca și în continuare aceste sume să fie reactualizate în raport de indicele de inflație în temeiul art. 1082 din Codul civil și art. 161 alin. 4 Codul Muncii.
În aceste condiții în mod corect instanța de fond a dispus acordarea acestor drepturi reactualizate în raport de indicele de inflație.
Cu privire la criticile formulate de recurenți privind acordarea acestor drepturi pe viitor Curtea reține că prin decizia respectivă, pronunțată în ședința publică din 10 martie 2008 și publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 444 din 13 iunie 2008, ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ICCJ și a constatat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilorart.47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare OG nr. 83/2000.
Instanța de fond a acordat în mod corect aceste drepturi și în continuare, atâta vreme cât considerentele și dispozitivul hotărârii respective, induce în mod clar ideea că acest drept se cuvine și pentru viitor, în condițiile în care s-a statuat că sporul se cuvine magistraților și celorlalte categorii din sistemul justiției și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000.
In considerentele deciziei arătate, Curtea a statuat că inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială,determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată și respectiv ale art. 231din legea nr. 56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, rezultând fără echivoc că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Astfel, Curtea a concluzionat că, nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție fiind acela că, drepturile consacrate legislativ prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. 231din Legea nr. 56/1996, se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Se va reține, astfel că, atâta timp cât ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, prin decizia pronunțată în interesul legii nu a limitat în timp acordarea acestui spor, în mod eronat recurentele apreciază că sporul respectiv se cuvine reclamantei doar până la data pronunțării hotărârii pe baza considerentelor greșite, că nu se poate reține pentru viitor o eventuală culpă a angajatorului
Sub acest aspect, al acordării sporului de 50% pentru viitor, soluția este corectă criticile fiind astfel neîntemeiate.
Referitor la criticile formulate de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA privind încălcarea competenței materiale de către Tribunalul Mehedinți, se constată neîntemeiată această critică în condițiile în care obiectul acțiunii este recalcularea drepturilor salariale ce se cuvin reclamantei având ca temei de drept art. 283 alin.1 lit.c Codul Muncii prin atribuirea sporului de suprasolicitare neuropsihică prevăzut și acordat prin lege, respectiv art. 47 din legea 50/1996.
Într-adevăr potrivit deciziei 877 din 4 martie 2008 ICCJ a statuat că OUG 27/2006 privind salarizarea judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției prevede în art. 36 o procedură specială de contestare a modului de stabilire a drepturilor salariale, ceea ce presupune preexistența unui act administrativ care să fi statuat asupra acestor drepturi. În speță, reclamanta nu a contestat dispoziția care i-a stabilit drepturile salariale cuvenite funcției sale de procuror, ci a pretins recunoașterea și acordarea de către pârâți a unui drept constând în sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică acordat prin lege, astfel încât critica formulată este neîntemeiată.
Cu privire la recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M se constată neîntemeiate criticile formulate, întrucât instanța de fond a respins acțiunea față de acest pârât, astfel cum rezultă atât din dispozitiv, cât și din considerentele hotărârii. În aceste condiții recursul acestei părți va fi respins ca lipsit de intere
Față de aceste considerente și de prevederile art. 312 Cod pr.civilă vor fi respinse recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M PENTRU STATUL ROMÂN REPREZENTAT DE MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, MINISTERUL PUBLIC PRIN PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CRAIOVA, împotriva sentinței nr. 1230 din 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA DR TR S, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reclamantul ( ) .
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
18.12.2009
Red.jud.-
2 ex/AS
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Florica Diaconescu, Cristina Raicea
