Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 6561/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5443/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6561R
Ședința publică de la 13 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind recursul formulat de recurenta, reprezentată prin Administrator Judiciar Insolvency Specialists, împotriva sentinței civile nr.5380 din 19.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, în dosarul nr.11640/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect-acțiune în răspundere patrimonială plată sumă
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta prin avocat ce depune împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.83606/2004, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Recurenta, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5380 din 19.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, în dosarul nr.11640/3/LM/2009, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta - -, prin lichidator judiciar Insolvency Specialists, în contradictoriu cu pârâta.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin sentința civilă nr.138/2008, pronunțată de Tribunalul Prahova, - - a fost obligată la plata către reclamantă a sumelor reprezentând prime de Paște și C, pentru anul 2005, rămasă irevocabilă prin decizia Curții de Apel Ploiești.
S-a arătat în motivarea hotărârii că, drepturile salariale prevăzute la art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă au fost incluse în salariul de bază doar pentru anul 2003, ulterior acestei date angajatorul neîndeplinindu-și obligația de plată.
S-a constatat că, sentința a fost executată prin achitarea sumei de 2550 lei, angajatorul solicitând prin prezenta acțiune suma de 918,96 lei, reprezentând prime de Paște și C pe care le-ar fi achitat prin includerea în salariul de bază la salariatului, arătând că sentința a fost pronunțată contrar acestei situații.
S-a considerat că, condiția absenței unei cauze legitime a măririi patrimoniului pârâtului nu este îndeplinită în prezenta acțiune în restituire, întrucât hotărârea judecătorească este temei legitim pentru aceasta.
S-a menționat că, sentința irevocabilă se bucură de putere de lucru judecat, prezumându-se absolut că ceea ce a decis instanța corespunde adevărului. Considerentele sentinței în baza căreia s-a făcut plata argumentează soluția prin aceea că angajatorul nu a inclus drepturile salariale respective în salariul de bază, considerente ce fac corp comun cu dispozitivul, dobândind putere de lucru judecat.
S-a apreciat că, unul dintre caracterele puterii de lucru judecat este obligativitatea, ceea ce înseamnă că părțile trebuie să se supună efectelor lucrului judecat, nemaiputând fi pusă în discuție existența dreptului într-un alt proces. Astfel, dreptul pârâtului la sumele cu titlu de prime a fost stabilit irevocabil în urma unui proces purtat cu respectarea principiului contradictorialității, în cadrul căruia reclamanta din prezenta cauză a avut ocazia să administreze probe pentru combaterea susținerilor părții adverse, nemaifiind posibil la acest moment un nou litigiu prin care să se demonstreze situația de fapt contrară celei reținute printr-o hotărâre rămasă irevocabilă în urma exercitării căilor de atac.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta - -, prin lichidator judiciar Insolvency Specialists, criticând această soluție pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că, chiar dacă instanța nu dezvoltă în mod expres considerentele pornind de la admiterea excepției autorității de lucru judecat, pe fondul cauzei, întreaga apărare pornește de la reținerea greșită că aceiași situație de fapt, din cauza de față a fost analizată și corect reținută, în cadrul dosarelor având ca obiect pretenția acordării primelor de Paște și
Or, în cererea introdusă de pârât obiectul l-a reprezentat obligarea unității la plata primelor de sărbători ulterior anului 2003, pe când în acest dosar s-a cerut restituirea sumei înglobate în salariul de bază în martie 2003, care a fost menținută în acesta și ulterior anului 2003, cu reprezentarea ce s-a dovedit falsă că se stinge obligația de plată a primelor de sărbători.
Pentru anul 2003 acordarea sumei de 70 lei pe lună, majorată cu 9,4% și aflată sub influența tot apreciativă a tuturor sporurilor cumulate și-a avut deplina justificare în stingerea dreptului la prime, limitat la acel an, numai că începând cu anul 2004 menținerea acestei sume în salariul de bază prin felul în care justiția a rezolvat pretenția pârâtului de a i se da distinct primele este retroactiv lipsită de cauză juridică, pârâtul îmbogățindu-se fără vreo legitimitate.
În ceea ce privește cauza juridică, nici acest element nu e comun întrucât în procesul anterior la care instanța se raportează aceasta a fost stabilită jurisdicțional ca fiind reprezentată de art.168 alin.1 al Contractului colectiv de muncă din 2003 în variantele aplicabile pe perioada 2004-2007 urmare succesivelor modificări, completări și prelungiri a efectelor prin acte adiționale, pe când cauza juridică a cererii de chemare în judecată formulată de avocat pentru o reprezintă acordarea primelor distinct pe cale jurisdicțională unită cu nerevenirea la situația anterioară includerii primelor în salariul de bază care a prefigurat din perspectiva art.168 alin.2 din Contractul colectiv de muncă o plată nedatorată.
cazului pe tărâmul puterii de lucru judecat reliefează în consecință o abordare superficială, care s-a oprit la granița aparenței că justiția s-ar fi pronunțat în problema primelor de sărbători.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de către recurentă, care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. Curtea reține următoarele:
Recurenta-reclamanta a sesizat instanța de fond cu o acțiune prin care a solicitat restituirea sumei de 918,36 lei, reprezentând suplimentari ale drepturilor salariale incluse in salariul de baza al pârâtului, achitate lunar in perioada 2004-2007.
Cauza invocata de reclamanta este îmbogățirea fără justa cauza, argumentând ca, deși sumele cu titlu de suplimentari pentru Paște si C au fost plătite lunar intimatului-parat prin includerea in salariul de baza, prin sentința civilă nr.138/2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, reclamanta a fost obligată la plata către pârâtă a sumei solicitate, reprezentând drepturi salariale pentru Paște și C 2004-2007, astfel încât, pârâta a încasat de două ori aceleași drepturi salariale, prima oară lunar, incluse în salariul de bază și a doua oară, în executarea sentinței civile menționate.
Curtea constată că în cauza nu sunt îndeplinite condițiile pentru intentarea actio de in rem verso (acțiunii in restituire), deoarece, fata de situația de fapt existentă în cauza, nu se poate vorbi de lipsa unui temei juridic al creșterii patrimoniului paratului concomitent cu micșorarea patrimoniului reclamantei.
Recurenta-reclamanta invoca lipsa justului titlu nu pentru sumele stabilite prin hotărârea judecătoreasca amintită, ci pentru cele pe care pretinde ca le-a plătit în mod voluntar prin includerea în salariul de baza lunar al paratului in perioada 2004-2007.
Curtea constata insa ca acestea sume, daca au fost plătite, nu au fost lipsite de temei juridic, ci au reprezentat executarea unei obligații contractuale. In acest sens trebuie amintite dispozițiile art.168 din Contractul colectiv de muncă încheiat de societate și salariați în baza căruia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, salariații beneficiau de o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu. Indiferent de modalitatea in care au fost plătite aceste drepturi, prin includere in salariu sau nu, pretinsa plata a reprezentat o executare a unei obligații contractuale, deci a avut just temei si nu se poate vorbi de un fapt juridic licit ca izvor de obligații, ci de contract ca izvor de obligații.
Contractul si faptul juridic licit sunt izvoare diferite de obligații, iar acțiunea in restituire nu este posibila decât în cazul îndeplinirii cumulative a condițiilor îmbogățirii fără justă cauza: mărirea patrimoniului unei persoane, micșorarea unui patrimoniu, ca o consecința a măririi altuia, existenta unei legături intre sporirea unui patrimoniu si diminuarea altuia, absenta unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane in detrimentul alteia si caracterul subsidiar al acestei acțiuni.
Dar, așa cum s-a arătat temeiul măririi patrimoniului paratului, daca aceasta mărire ar exista, este tocmai contractul colectiv de munca. Daca aceasta mărire ar fi determinata de pronunțarea hotărârii judecătorești menționate, atunci temeiul ar fi sentința respectiva și așa cum a arătat în mod constant doctrina, o hotărâre judecătoreasca poate constitui just titlu pentru mărirea unui patrimoniu.
Actio de in rem versoeste admisibila doar atunci când nu exista nici un temei juridic - contractul, dispoziția legala sau hotărârea judecătorească - și s-a creat totuși un dezechilibru patrimonial.
Sunt nefondate susținerile recurentei potrivit cărora instanța fondului ar fi avut în vedere la soluționarea cauzei excepția autorității de lucru judecat a prezentei acțiuni introductive de instanță, în raport de sentința civilă 138/2008 a Tribunalului Prahova, cu reținerea greșită a situației de fapt, față de cele mai sus reținute și, reținând, relevanța sus-menționatei sentințe în privința aprecierii inexistenței unei cauze legitime a măririi patrimoniului pârâtului, ca temei al acțiunii de restituire a plății nedatorate.
Nu pot fi primite nici susținerile recurentei potrivit cărora începând cu anul 2004, menținerea sumelor la care recurenta pârâtă a fost obligată față de intimata reclamantă, este retroactiv lipsită de cauză juridică întrucât, hotărârea judecătorească, irevocabilă, se bucură de o prezumție absolută de veridicitate astfel încât susținerile sus-menționate ce au fost respinse de Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.138/2008, nu pot fi primite în cauză.
Mai mult, recurenta face confuzie între cauza juridică ca element al autorității de lucru judecat (și care este diferit în ceea ce privește prezenta cerere introductivă de instanță, întemeiată pe îmbogățire fără justă cauză și cea soluționată prin sentința civilă nr.138/2008 a Tribunalului Prahova, întemeiată pe obligația de plată a unor sume datorate conform Contractului colectiv de muncă al unității către salariat) și cauza legitimă a măririi patrimoniului pârâtului ca și condiție de intentare a acțiunii în restituire, aceasta din urmă lipsind în cauză, după cum corect a reținut instanța fondului.
Pentru considerentele expuse, în baza art.312 din pr.civ. Curtea va respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - " " -, reprezentată prin Administrator Judiciar Insolvency Specialists, împotriva sentinței civile nr.5380 din 19.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, în dosarul nr.11640/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
07.12.2009
Jud. fond.: Dalina;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Enache Daniela Georgeta
