Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 6557/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5242/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6557R
Ședința publică de la 13 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuientul Ministerul Justiției și Libertăților, a deciziei civile nr.4328R din 12.06.2009, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, Tribunalul Giurgiu, Ministerul Economiei și Finanțelor și Curtea de Apel București, având ca obiect-drepturi bănești spor de 50% - cerere de revizuire
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constatând cauza în stare de judecată, văzând că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsă, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.578 din 06.05.2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și a fost respinsă acțiunea reclamanților față de acest pârât, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, Curtea de Apel București, și Tribunalul Giurgiu și au fost obligați pârâții să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, de la 14.03.2005 la zi, sumele urmând a fi actualizate la zi cu indicele de inflație.
Prin aceeași sentință, a fost dispusă înscrierea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în ceea ce privește excepția lipsei calității pasive că, Ministerul Economiei și Finanțelor nu poate fi obligat la plată pentru salariații altor instituții pentru că nu există o obligație de despăgubire în sarcina sa, neexistând un raport de serviciu între reclamanți și acest pârât.
De asemenea nu este ordonator principal de credite în raportul de serviciu dintre ceilalți pârâți.
Sumele aferente salarizării magistraților și personalului auxiliar de specialitate sunt constituite în bugetul Ministerului Justiției ca ordonator principal de credite, acesta fiind chemat în judecată în calitate de pârât.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a constatat că potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești (în prezent abrogată prin nr.OG8/24.2007) magistrații au beneficiat de un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Ulterior, prin art.42 din Ordonanța Guvernului nr.83/2000, intrată în vigoare la 01.2000 au fost abrogate dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996.
Așadar, acest articol a fost abrogat printr-un act normativ cu o forță juridică de eficiență inferioară actului normativ care l-a acordat.
Pe de altă parte, art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților undamentale prevede că "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Sporul de 50% de risc și suprasolicitare neuropsihică solicitat de reclamanți este un drept de creanță, un bun în sistemul european, susceptibil de a fi protejat de art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30/18 mai 1994.
Prin abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996, reclamanții au fost lipsiți de proprietatea asupra acestui bun, ori, o privare de proprietate nu poate fi justificată decât dacă se demonstrează, în special, că a intervenit pentru o cauză utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege.
În acest sens este și opinia constantă a Curții de la Strasbourg, conform căreia trebuie menținut un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului la care România este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Astfel, instanța a reținut că există conflict între art.42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 care a abrogat art.47 din Legea nr. 50/1996 și art.1 din Protocolul adițional la Convenția Europeană a drepturilor omului, urmând a da preponderență și aplicabilitate juridică acestui din urmă text.
Pe de altă parte, abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă.
Potrivit art.107 alin.3 din Constituția în vigoare la acea dată, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta.
În baza acestei dispoziții constituționale, prin art.1 lit.q pct.1 din Legea nr.125/13.07.2000 (publicată în Monitorul Oficial 331/17.07.2000) Guvernul a fost abilitat ca până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de-a doua sesiune ordinară a anului 2000, să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea Legii 50/1996.
Prin Ordonanța Guvernului nr.83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996.
În acest mod au fost încălcate prevederile art.56-62 ale Legii nr.24/2000, modificată și completată prin Legea nr.189/2004, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziții care reglementează modificarea, completarea și abrogarea, ca pe evenimente legislative distincte.
S-a apreciat că rezultă așadar, că, în absența unei abilitări privind emiterea unei ordonanțe cu privire la abrogarea vreunei dispoziții din Legea nr.50/1996, Guvernul nu putea să procedeze la abrogarea vreunui text din această lege.
Abilitarea de a abroga anumite texte de lege trebuia prevăzută expres în cuprinsul legii de abilitare.
Legea nr.50/1996, deși lege organică, a fost abrogată printr-o ordonanță de guvern, ceea ce contravine dispozițiilor art.114 alin.1 din Constituția României, în vigoare la acea dată potrivit cărora "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice".
De asemenea, potrivit art.72 pct.3 lit.H și I din Constituție, organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești, precum și regimul general privind raporturile de muncă trebuie reglementate printr-o lege organică și, întrucât un element esențial al raporturilor de muncă îl reprezintă tocmai salariul, Legea nr. 50/1996 era o lege organică " astfel că dispozițiile art.42 din Ordonanța Guvernului nr.83/2000 referitoare la abrogarea art. 7 din Legea nr. 50/1996 nu poate produce efecte.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.21/10 martie 2008 pronunțată de Secțiile Unite, în recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constatând că, "judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv la salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001".
Astfel reclamanții au solicitat plata sporului de 50% pe o perioadă de trei ani anterior introducerii acțiunii precum și pe viitor.
În prezent salarizarea magistraților este reglementată prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.27/2006 aprobată prin Legea nr.45/2007, iar Legea nr.50/1996 a fost abrogată prin Ordonanța Guvernului nr.8/2007.
Mai mult, Curtea de la Strasbourg a stabilit câmpul de aplicare al articolului 1 din Protocolul nr. 1 prin intermediul unei succesiuni de hotărâri, în care a arătat în principiu că protecția oferită de acest articol se întinde doar asupra bunurilor actuale și pentru a avea un veritabil drept de proprietate, creanța trebuie să îndeplinească toate condițiile impuse de dreptul intern, respectiv să fie certă, lichidă și exigibilă.
Prin urmare aceste drepturi urmează să fie acordate pe ultimii trei ani anterior introducerii acțiunii și până la data pronunțării, întrucât nu sunt întrunite cerințele impuse de dreptul intern pentru a fi acordate și pentru viitor.
De asemenea, prin acțiunea formulată reclamanții au solicitat atât plata drepturilor salariale restante, actualizate la zi în funcție de indicele inflației cât și dobânda legală.
Întrucât cererea reclamanților derivă dintr-un raport de muncă, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.161 și următoarele din Codul muncii.
Potrivit art.161 pct.4 "întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune - interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului".
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs recurenții reclamanții, și și pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților, criticând sentința recurată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr.4328/R/12.06.2009, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a fost dmis recursul declarat de recurenții, împotriva sentinței civile nr.578 din 06.05.2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Tribunalul Giurgiu, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel București, Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului G, a fost modificată, în parte, sentința atacată, în sensul că au fost obligați pârâții să plătească reclamanților sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică și în continuare, cu actualizarea sumelor în raport de rata inflației, ârâtul p. Tribunalul Giurgiu va efectua mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Justiției și Libertăților, și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că, stfel cum s-a stabilit prin Decizia nr. 21 din 10 martie 2008 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, "judecătorii,procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculate la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Cum potrivit art.329 alin.3 pr.civ. dezlegarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție, a problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe, în temeiul art.312 pr.civ. recursul declarat de recurentul Ministerul Justiției este nefondat.
Referitor la recursul declarat de recurenții reclamanți, s-a constatat că acesta este fondat, având în vedere dispozițiile Deciziei nr. 21 din 10 martie 2008, din care rezultă faptul că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea acestora și în continuare, lunar, în măsura derulării raporturilor de muncă cu angajatorul sau, până ce va interveni o modificare legislativă.
Împotriva acestei decizii s-a formulat cerere de revizuire de către revizuientul Ministerul Justiției și Libertăților.
Invocând dispozițiile art.322 pct.5 pr.civ. revizuientul a arătat că la momentul la care s-a pronunțat decizia Curții de Apel București, exista decizia nr.838 din data de 27 mai 2009 Curții Constituționale prin care s-a soluționat conflictul juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, cerere formulată de Președintele României în temeiul art.146 lit.e) din Constituție. Hotărârea a fost publicată în Monitorul Oficial nr.461 din 3 iulie 2009.
Sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării conflictului de natură constituțională, potrivit art.34 și următoarele din Legea 47/1992, a avut la bază soluțiile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în Deciziile XXXVI/2007 și XXI/2008, Curtea Constituțională efectuând practic un "control de constituționalitate" asupra conduitei înaltei Curți și a autorității judecătorești în general, prin prisma atribuțiilor constituționale stabilite pentru acestea de legea fundamentală.
Astfel, s-a solicitat instanței că constate că după pronunțarea si intrarea in vigoare a Deciziei Curții Constituționale prin care se constata o ingerința nepermisa, prin pronunțarea Deciziei nr.XXI/2008, a puterii judecătorești in sfera prerogativelor puterii legislative si executive, instanțele nu mai pot aplica cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia XXI/10.03.2008 întrucât o asemenea conduită nu ar face decât să ignore dispozițiile imperative ale art.11 alin.3 din Legea 47/1992 și să perpetueze încălcarea Constituției în ciuda celor constatate expres de Curtea Constituțională.
Analizând decizia a cărei revizuire se cere, prin prisma motivul de revizuire reglementat de art.322 pct.5 pr.civ. invocate de către revizuient, Curtea reține următoarele:
Nu poate fi reținut motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct.5 pr.civ. deoarece chiar dacă Curtea Constituțională prin decizia nr.838/27.05.2009 a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României pe de altă parte, nu poate fi ignorată decizia nr.XXI/10.03.20098, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la care instanța de recurs a făcut aplicarea dispozițiilor art.329 alin.1 și 3 din pr.civ. apreciind asupra obligativității acesteia referitor la chestiunile de drept dezlegate.
Pe de altă parte, pentru existența cazului de revizuire prevăzut de art.322 pct.5 pr.civ. trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerințe legale, respectiv: prezentarea unui înscris nou, înscrisul să aibă forță probantă prin el însuși, înscrisul să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere revizuită, înscrisul să nu fii putut a fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, precum și aceea ca înscrisul să fie determinant în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.
Însă, în speță, aceste condiții nu sunt îndeplinite, deoarece noțiunea de înscris utilizată de art.322 pct.5 pr.civ, are o accepție restrânsă de probă și nu de orice fel de consemnare de date despre acte și fapte juridice, din acest punct de vedere decizia Curții Constituționale neîndeplinind această cerință, iar pe de altă parte, nu este îndeplinită cerința reținerii de către intimați a deciziei Curții Constituționale. De asemenea, nu este îndeplinită nici condiția ca înscrisul să fie determinant, deoarece decizia Curții Constituționale nu a tranșat problema dacă magistraților și personalului auxiliar li se cuvine sau nu sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50%, calculat la indemnizația brută lunară, astfel încât să fie înlăturate dispozițiile soluțiilor pronunțate în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Se are în vedere și recunoașterea de către revizuient a sumelor cuvenite magistraților cu titlu de risc și suprasolicitare neuropsihică, o parte din acestea fiind plătite, iar pentru celelalte fiind dispusă eșalonarea.
Față de cele mai sus arătate, decizia instanței de recurs apare ca fiind legală și temeinică, astfel încât văzând și dispozițiile art.322 pct.5 pr.civ. Curtea va respinge, ca neîntemeiată, cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de revizuire, formulată de revizuientul Ministerul Justiției și Libertăților, a deciziei civile nr.4328R din 12.06.2009, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, Tribunalul Giurgiu, Ministerul Economiei și Finanțelor și Curtea de Apel București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
03.12.2009
Jud. recurs.:,;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Enache Daniela Georgeta
