Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 700/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.700/CM
Ședința publică din 23 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de juncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR - SUCURSALA REGIONALĂ, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.160 din 20 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în C,-, județul C, având ca obiect - acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta reclamantă consilier juridic în baza delegației depusă la dosar, intimatul pârât se prezintă personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr.06045/06.08.2008, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art.87 și următoarele cod procedură civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Întrebați fiind reprezentanta recurentei reclamante, precum și apărătorul intimatului pârât, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau acte noi de depus.
Instanța luând act de declarația părților, că nu mai sunt alte înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei reclamanteavând cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond, cu consecința admiterii acțiunii în parte pentru prejudiciul constatat ulterior datei de 03.10.2004. În susținere arată că atribuțiile pârâtului erau de primire-predare a fierului vechi, iar baza acestor atribuții trebuia să verifice expedițiile de mărfuri, pentru a evalua eventuale pierderi și a cere cântărirea mărfii. În urma cântăririi mărfii - în prezența ului și a unui organ de poliție, se întocmea un proces verbal de constatare, însă intimatul pârât nu am respectat prevederile fișei postului și ale regulamentului de transport pe calea ferată. Totodată, s-a încercat procedura reclamației administrative împotriva ului, însă acesta a fost respinsă, deoarece nu exista dovada lipsei mărfii pe timpul cât acesta se afla în paza juridică a transportului - adică procesul verbal de constatare.
În concluzie, intimatul pârât nu și-a respectat atribuțiile de serviciu prevăzute în fișa postului și urmare acestui lucru - la destinație cantitățile de fier vechi nu erau aceleași cu cele trecute în scrisoare de trăsură, astfel că în cauză poate fi antrenată răspunderea materială a acestuia.
Apărătorul intimatului pârât, având solicită respingerea recursului declarat de reclamantă ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de fond ca legală și temeinică.
În susținere arată că recurenta invocă aceleași motive ca și la instanța de fond, acțiunea de față reprezintă o încercare a acesteia de a găsi un vinovat pentru neregulile ce s-au produs de-a lungul timpului în cadrul societății pe care o reprezintă. Totodată, arată că în mod corect instanța de fond a reținut că pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială trebuie existe un prejudiciu.
Ori din actele de la dosar - situații și documente - nu reiese clar prejudiciul cauzat societății și în această situație, în mod corect a procedat instanța de fond neanalizând celelalte probe, în cauză nefiind îndeplinit unul din elementele esențiale ale răspunderii patrimoniale, fără de care aceasta nu poate fi antrenată.
Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea recursului de față, ca nefondat.
CURTEA;
Cu privire la recursul civila de față Curtea constată următoarele:
Reclamanta --CFR SA- sucursala Regionala CF Constanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 14969,68 lei, reprezentând prejudiciu produs societății.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că, în perioada anilor 2002-2004 la nivelul - CF CFR SA s-au derulat contracte de livrare fier vechi rezultând din șina de cale ferată vagoane și locomotive livrate de pe întreg teritoriul celor 8 regionale, destinatar fiind Sucursala Regionala CF C - Secția 1
La primirea vagoanelor încărcate cu fier vechi în Portul C s-au constatat diferențe în minus între cantitatea expediată și cantitatea primită.
Pârâtul nu a respectat regulamentul privind transportul pe ferate din România și nu a încheiat procese verbale de constatare împreună cu delegatul ului transportatorului atunci când s-au depistat diferențe în minus la destinație.
Reclamațiile administrative formulate au fost respinse de către, motivat de faptul că nu au fost însoțite de procese verbale de constatare a lipsurilor cantitative, iar depunerea documentelor s-a făcut cu întârziere în afara termenului de 3 luni prevăzut de regulament.
Diferențele constatate la destinație prin cântărirea mărfurilor sunt în valoare de 19769,95 lei conform anexelor 1-3 din care a fost scăzută suma de 4800,27 lei reprezentând 2 % limita toleranței conform art.61 ( 3) lit.b din OG nr.7/2005.
Pârâtul a refuzat plata despăgubirilor, motiv pentru care s-a formulat prezenta acțiune, întemeiată pe disp. art. 112 și urm. Cod procedură civilă, art.270 și Regulamentul de Transport.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune a reclamantei, motivat pe faptul că se solicită angajarea răspunderii sale patrimoniale pentru activitatea desfășurată în perioada anilor 2002-2004, conform art.3 raportat la art.1 și art.25 din Decretul nr.167/1958, texte care prevăd termenul general de prescripție de 3 ani.
O dispoziție derogatorie de la acest decret este cuprinsă în ordinul nr.746/1998 al Ministrului Transporturilor privind aprobarea normelor uniforme pentru aplicarea Regulamentului de Transport pe Ferate din România care în art.93 stipulează drept termen de prescripție pentru acest gen de acțiune de 2 ani.
Astfel, termenul în care putea fi exercitată acțiunea a fost cu mult depășit spre finele anului 2006 fiind împlinit termenul pentru promovarea prezentei acțiuni.
În baza înscrisurilor depuse de părți, Tribunalul Constanța prin încheierea din 30 noiembrie 2007 admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile constând în despăgubiri pentru prejudiciul constatat anterior datei de 3.10.2004.
S-a apreciat de către prima instanță că în cauză sunt incidente dispozițiile art.1 si 7 din decretul nr. 167/1958 potrivit cu care, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, respectiv în 3 ani de la data când cel păgubit a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât si pe cel care răspunde de producerea ei. S-a reținut că, societatea reclamantă a cunoscut paguba si pe cel răspunzător de producerea lui, anterior datei de 3.10.2004, astfel că dreptul la acțiune este prescris.
Pentru restul pretențiilor rămase în discuție și care se cuprind în termenul de prescripție a fost administrată proba cu înscrisuri respectiv, contractul de transport încheiat între și - CF CFR SA și scrisorile de trăsură precum și interogatoriul pârâtului.
S-a constatat că, raportului juridic de muncă dintre salariatul răspunzător și angajatorul păgubit, izvorăște din Contractul Individual de Muncă și că ulterior date de 3.10.2004, pârâtul a devenit salariatul unității reclamante.
În ceea ce privește elementul prejudiciu, instanța a reținut că, potrivit textului invocat trebuie să intervină o modificare negativă a patrimoniului prin diminuarea activului ca urmare a săvârșirii unor fapte ilicite sau prin creșterea pasivului, în conținutul său intrând atât paguba efectivă cât și beneficiul nerealizat.
Unul din caracterele prejudiciului este acela al realității și certitudinii, respectiv evaluarea sa trebuie să fie stabilită pe baza unor date economice concrete, pentru a fi cert fiind necesară determinarea întinderii lui prin evaluarea precisă, prin cuantificare, dovada certitudinii căzând în sarcina angajatorului care prin actele sale de constatare a pagubei sau din alte probe să demonstreze neîndoielnic întinderea cuantumului pagubei.
În speță, depunerea scrisorilor de trăsură, a unei părți din totalul unor astfel de documente de transport folosite în perioada de referință a fost insuficientă pentru demonstrarea sumei solicitate în acțiune cu titlu de prejudiciu.
În lipsa unor alte elemente de determinare sau a altor probatorii prin care se putea realiza determina valoarea prejudiciului, prima instanță a apreciat că suma solicitată în acțiune nu este dovedită, simplul calcul aritmetic al cantităților și valorilor consemnate în scrisorile de trăsură depuse la dosar nu conduce la totalul afirmat în acțiune.
Pentru aceste considerente au fost respinse ca nefondate aceste pretenții.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recurenta reclamantă care criticat-o pentru modul de soluționare al pretențiilor aferente perioadei de după 3.10.2004.
Recurenta apreciază că vinovăția pârâtului este dovedita întrucât acesta nu a respectat prevederile fișei postului și ale regulamentului de transport pe calea ferată și nu a încheiat procese-verbale de constatare împreună cu delegatul ului, știind că acțiunea împotriva ului se stinge în momentul semnării scrisorii de trăsură fără obiecțiuni și a ridicării mărfii.
Acest lucru este recunoscut de către pârât prin răspunsurile sale la interogatoriu și se relevă foarte clar și din prevederile fișei postului.
S-a încercat procedura reclamației administrative în contra ului, dar acestea au fost respinse întrucât nu există dovada lipsei mărfii pe timpul cât aceasta se afla în paza juridică a transportatorului, adică procesul-verbal de constatare.
Prin urmare, consideră recurenta că poate fi antrenată răspunderea materială a pârâtului intimat în condițiile în care acesta nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu prevăzute fără echivoc în fișa postului, iar la destinație cantitățile de fier vechi nu erau aceleași cu cele trecute în scrisoarea de trăsură.
Cu ocazia închiderii dezbaterilor, intimatul si-a precizat poziția procesuală solicitând respingerea recursului ca nefondat deoarece recurenta încearcă să găsească un vinovat pt. neregulile produse în timp dar fără să facă dovada existentei unui prejudiciu.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat, Curtea constată că recursul este nefondat.
Recurenta reclamantă a solicitat antrenarea răspunderii angajatului său pentru prejudiciul produs societății, în valoare de 14.969,68 lei arătând că perioada in care s-a produs acest prejudiciu se situează între 2002-2004.
Prin încheierea din 30 noiembrie 2007 instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru pretențiile constând în despăgubiri pentru prejudiciul constatat anterior datei de 3.10.2004.
Această încheiere nu a fost atacată, recurentul criticând soluția numai pentru pretențiile aferente prejudiciului produs de pârâtă după data de 3.10.2004, care nu este afectată de prescripție.
Cu toate acestea, deși perioada în care se presupune că pârâtul a cauzat prin fapta sa un anumit prejudiciu s-a diminuat, valoarea prejudiciului indicată de reclamantă în petitul cererii nu a suferit modificări.
In precizările formulate, reclamanta face trimitere la obligațiile pe care pârâtul le avea prin fișa postului dar fără a dovedi, care este prejudiciul real creat de acesta și cum a fost cuantificat.
Ori, în materia răspunderii patrimoniale, art.270 codul muncii prevede că "salariații răspund patrimonial în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor"
Așadar, nu este suficient a se invoca Regulamentul CF sau fișa postului ci trebuie dovedit prejudiciul, ceea ce înseamnă că trebuie mai întâi să se stabilească, data când s-a produs acest prejudiciu, care este valoarea lui precum și persoana vinovată.
In speță, reclamanta a solicitat antrenarea răspunderii salariatului dar nu s-au administrat un minim de probatorii care sa stabilească, data la care s-a produs acest prejudiciu sau valoarea lui. In lipsa acestor elemente esențiale, instanța nu putea stabili vinovăția pârâtului și respectiv obligația acestuia de a plăti pagubele reclamate de societatea angajatoare.
Pentru aceste motive, in temeiul art. 312 cod procedură civilă, recursul declarat împotriva sentinței va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil declarat de reclamanta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR - SUCURSALA REGIONALĂ, cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.160 din 20 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în C,-, județul C, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud fond.;
jud. MB/23.10.2008
Tehnored.gref.
2 ex./27.10.2008
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Mariana Bădulescu, Maria Apostol
