Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 74/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 74/
Ședința publică din 04 Februarie 2008
completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 3: Marioara Coinacel
GREFIER - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta INTERNAȚIONAL SRL, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr. 1437 din 1.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât -, domiciliat în com. jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: intimatul - pârât - personal și asistat de avocat în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, pentru recurenta - reclamantă INTERNAȚIONAL SRL avocat în baza împuternicirii avocațiale depusă la fila 3 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că este al doilea termen de judecată fixat în recurs;
Apărătorul intimatului - pârât depune la dosar întâmpinare ce se comunică și apărătorului recurentei.
Apărătorul recurentei - reclamante precizează că a lua cunoștință de conținutul întâmpinării. Precizează că nu are cereri de formulat.
Întrebat fiind, apărătorul recurentei, arată că, cuantumul chiriei folosinței autoturismului a fost stabilit de proprietarul bunului.
Nemaifiind cereri de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul recurentei - reclamante solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 1600 euro (echivalentul în lei). Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatului - pârât solicită respingerea recursului ca nefondat. Precizează că întrucât a fost plecat din țară, pârâtul nu a declarat recurs împotriva hotărârii instanței de fond. Cuantumul chiriei este exagerat, având în vedere că prețul pieții este de 50 lei/zi. De la data accidentului, pârâtul a refuzat să mai lucreze întrucât nu i-a plăcut specificul muncii. Solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față înregistrat sub nr. 2750/121/3.12.2005 la Curtea de Apel Galați Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată sub nr. 2750/121/17.05.2007 la ribunalul Galați, reclamanta - Internațional Protect SRL G în contradictoriu cu pârâtul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1600 EURO reprezentând pagube produse societății.
În fapt a arătat că pârâtul a fost salariatul societății până in februarie 2007, când i s-a desfăcut contractul de muncă pentru abateri disciplinare grave si producerea de pagube in detrimentul firmei.
A mai arătat că în timpul derulării contractului de muncă pârâtul a condus autoturismul - si a produs un accident rutier in urma căruia mașina a fost avariată total.
A învederat că datorită specificului unității( paza si protecție) lipsa autovehiculului a fost suplinită pe perioada reparațiilor prin folosința unui autoturism închiriat cu 100 euro/zi in perioada 26.01.2007 - 10.02.2007, sens in care solicita suma plătită cu titlu de chirie.
În drept a invocat disp. art.270, 273, 274, 275 din Legea nr.53/2003 si art.1073 cod civil si urm.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii deoarece el nu se afla in raporturi juridice de munca cu reclamanta neavând încheiat un contract de munca, între fapta sa si prejudiciu nu exista raporturi de cauzalitate si deși a avariat autoturismul in cauza acesta fusese anterior implicat in mai multe accidente rutiere si avariat de alte persoane.
In drept a invocat disp. art. 114-116 Cod.pr.civila si art.270 din Codul muncii.
Prin sentința civilă nr. 1437/1.10.2007 Tribunalul Galația admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - Internațional Protect SRL G în contradictoriu cu pârâtul.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 800 lei cu titlu de despăgubiri.
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâtul a desfășurat activitate in cadrul unității reclamante in funcția de agent pază iar în data de 20.01.2007 a fost implicat intr-un accident de circulație care a avut drept consecință avarierea autoturismului proprietatea unității reclamante.
Reclamanta a dispus închirierea unui alt autoturism pe perioada reparațiilor autovehiculului avariat de parat.(contract de munca, contract de închiriere, proces-verbal constatator al accidentului, referate - filele 4-17)
Potrivit procesului -verbal încheiat de agentul de poliție rutieră s-a constatat că pârâtul se face vinovat de producerea accidentului rutier in urma căruia a fost avariat autoturismul unității reclamante, de altfel fapt recunoscut de pârât în întâmpinare.
Potrivit disp.art.270 alin.1 din Codul muncii salariații răspund patrimonial, in temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Conform art.271 alin.1 din Codul muncii, pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba, fapta ilicită și imorală a salariatului, săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția (culpa) salariatului.
Numai întrunirea cumulativă a acestor condiții atrage răspunderea patrimonială, lipsa uneia dintre condițiile enumerate înlătură această răspundere.
In literatura de specialitate se apreciază că pentru stabilirea răspunderii patrimoniale, caracterul ilicit al faptei se analizează în raport cu obligațiile de serviciu, decurgând din contractul individual de muncă, în conținutul căruia sunt incluse, pe lângă obligațiile concrete, specifice naturii, funcției, felului si locului muncii, toate celelalte îndatoriri prevăzute de legi si de alte acte normative.
Unitatea păgubită trebuie să dovedească ce sarcini de serviciu avea salariatul, sarcini a căror neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare a creat prejudiciul respectiv. In lipsa caracterului ilicit, fapta cauzatoare de daune nu atrage nici o răspundere.
De asemenea, răspunderea patrimonială presupune un rezultat dăunător care să se concretizeze într-o pagubă cu valoare economică iar aceasta să fi fost determinată de salariați din vina si în legătură cu munca lor, prin aceasta înțelegându-se legătura necesară dintre doua fenomene cauză si efect.
Acțiunea cauzei este de obicei posibilă numai în anumite condiții, condiție care creează posibilitatea concretă si certă pentru săvârșirea faptei care produce direct prejudiciul, fiind considerată ea însăși ca având un rol cauzal si poate fundamenta stabilirea răspunderii materiale in sarcina autorului ei. De precizat că efectul este generat de o singură sau mai multe cauze, principale sau secundare, directe sau indirecte, concomitente sau succesive.
Ținând seama de cele arătate, determinarea raportului de cauzalitate ca o condiție a răspunderii juridice este anevoioasă, fiind necesar un efort de selecție și gradație, spre a stabili, în fiecare caz concret fapta sau faptele care au putut determina transformarea posibilității prejudiciului in realitate.
In speță din ansamblul materialului probator administrat, instanța a retinut că reclamantul prin fapta sa de a avaria autoturismul unității a generat un prejudiciu indirect societății prin însăși blocarea activității de pază si protecție in vederea căreia era întrebuințat autoturismul, activitate deblocată ca urmare a închirierii altui autovehicul si implicit plata chiriei care se va constitui in prejudiciu.
De asemenea instanța a apreciat că lipsa de diligență a unității în ceea ce privește gestionarea cu buna credință a resurselor financiare in vederea închirierii unui alt autoturism în lumina anticipării recuperării prejudiciului de la salariatul - pârât este un abuz de drept care o îndrituiește a limita despăgubirile în raport de prețurile medii ale pieții in domeniul închirierii de autoturisme la momentul pronunțării.
Exercitarea unui drept civil subiectiv dincolo de limitele sale firești, adică exercitarea lui în alt scop decât acela în vederea căruia dreptul respectiv este recunoscut de lege - in speță fapta unității de a încheia un contract de închiriere a unui autoturism evident dezavantajos financiar ( 100euro/zi) în vederea continuării activității economice perturbata de fapta produsă din culpa salariatului respectiv avarierea mașinii unității - constituie abuz de drept si conferă instanței obligația de a limita despăgubirile solicitate in raport de realitățile si valorile sociale si morale urmărite a fi protejate de norma care îl reglementează.
Față de aceste considerente instanța a admis în parte acțiunea, a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 800 ron cu titlu de despăgubiri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta - Internațional Protect SRL G considerând-o nelegală pentru următoarele considerente:
- instanța de fond, deși invocă "prețul pieții", nu aduce nici un alt argument de genul unui fapt notoriu, din care să rezulte calculul din care ar rezulta suma de 800 lei;
- instanța nu a ținut cont de faptul că a fost nevoită să acționeze într-un timp scurt pentru acoperirea necesarului societății în vederea îndeplinirii obiectivelor și a satisfacerii nevoilor clienților și, mai mult, având în vedere specificul societății, autoturismul închiriat era supus unor riscuri mai mari decât în mod obișnuit, ceea ce a adus la perceperea unei chirii ceva mai mare decât, probabil, alte oferte.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului și în rejudecare modificarea în parte a hotărârii recurate în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 1600 EURO.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Analizând hotărârea recurată atât prin prisma motivelor de recurentă dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Critica recurentului că instanța de fond nu a prezentat nici o modalitate de calcul din care să rezulte suma de 800 lei nu este întemeiată.
În mod corect a reținut instanța de fond că intimatul pârât a produs un prejudiciu indirect societății prin avarierea autoturismului unității recurente, fapt recunoscut și de către pârât, fapt ce a blocat activitatea societății de pază și protecție în vederea căreia era întrebuințat autoturismul, activitate blocată ca urmare a închirierii altui autoturism.
Dar, recurenta avea obligația de a gestiona cu bună credință resursele financiare ale societății prin închirierea unui alt autoturism raportat la prețul pieții și nicidecum la un preț exorbitant prin anticiparea recuperării prejudiciului de la intimatul pârât.
Instanța, reținând abuzul de drept săvârșit de către recurentă aceasta a limitat cuantumul despăgubirilor în raport de prețurile medii ale pieții în domeniul închirierii de autoturisme/zi, stabilind un preț de 800 lei, preț rezonabil pentru închirierea unui autoturism pentru o perioadă de 16 zile.
În consecință, critica recurentei că suma de 800 lei reținută de instanța de fond nu rezultă din nici un calcul, nu este întemeiată, în condițiile în care este de notorietate că prețul stabilit cu titlu de chirie pentru un autoturism este de 50 lei pe zi.
Mai mult, recurenta nu a combătut prin nici un mijloc de probă că prețul închirierii unui autoturism este mai mare decât cel reținut de către instanța de fond.
De asemenea, susținerea recurentei că autoturismul era supus unui risc mai mare datorită specificului activității, fapt ce a determinat perceperea unei chirii mai mari decât altă ofertă, nu poate fi reținută de către instanță deoarece aceasta nu se coroborează cu nici un mijloc de probă administrat în cauză.
Recurenta nu a făcut dovada necesității urgenței închirierii unui alt autoturism acceptând prețul de 100 EURO/zi mult prea mare decât cel practicat pe piață pentru acoperirea necesarului societății în vederea îndeplinirii obiectivului și a satisfacerii nevoilor clienților săi.
Este cunoscut faptul că cel care face o propunere (afirmație) pentru judecată trebuie să o dovedească conform art. 1165 Cod civil.
Așadar, exercitarea unui drept civil subiectiv dincolo de limitele firești, adică exercitarea lui în alt scop decât acela în vederea căruia dreptul respectiv este necunoscut de lege, în cauza dedusă judecății, fapta unității de a încheia un contract de închiriere a unui autoturism evident dezavantajos financiar (100 EURO/zi) în vederea continuării activității economice perturbată de fapta produsă din culpa salariatului respectiv avarierea mașinii unității - constituie abuz de drept conferind instanței obligația de a limita cuantumul despăgubirilor solicitate în raport de paguba reală suportată, cum corect a reținut instanța și de fond.
În atare condiții, criticile formulate de recurentă nu se încadrează în nici unul din motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 1- 9 Cod procedură civilă și prin urmare, în temeiul disp. art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta INTERNAȚIONAL SRL, cu sediul în G,-, împotriva sentinței civile nr. 1437 din 1.10.2007 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04 Februarie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /25.02.2008
: DC/2 ex/27.02.2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /C-tin
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Ion Ioneci, Marioara Coinacel
