Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 775/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.775
Ședința publică din 30 octombrie 2008
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Maria Apostol
JUDECĂTOR 3: Eleonora Spiridon
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta - reclamantă SC SRL, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr.450/2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți:, domiciliat în,-,.30, Sc.D,.2,.11, județul C, domiciliat în,-, județul C, domiciliat în,-,.30,.D,.40, județul C, având ca obiect conflict de muncă acțiune în răspundere patrimonială.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 28.10.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 30.10.2008, când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Reclamanta C, a chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând obligarea fiecăruia dintre pârâți la plata sumei individualizate în fiecare caz în parte ( respectiv, 13.511 lei pârâtul, 10.427 lei pârâtul și 9.893 lei pârâtul ), cu dobânda legală până la data achitării integrale, reprezentând prejudiciul cauzat prin exploatare necorespunzătoare a autobasculantei; s-a solicitat, totodată, obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
Societatea reclamantă a arătat că pârâții au fost salariați în funcția de conducător auto, în temeiul contractului individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată iar prejudiciul stabilit în sarcina acestora a fost determinat în funcție de depășirea consumului de carburant normat.
Societatea reclamantă a susținut că prejudiciul calculat în sarcina fiecărui pârât a fost determinat prin înmulțirea cantității consumate în plus, cu 3,18 lei/l de carburant ).
S-au invocat dispozițiile art. 270 alin. 1 Codul muncii, privitoare la răspunderea patrimonială a salariaților pentru pagubele produse angajatorului din culpa și în legătură cu munca depusă.
Prin întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea acțiunii, cu plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 450/11.04.2008 Tribunalul Constanțaa respins acțiunile conexate formulate de reclamanta și a obligat reclamanta la plata către fiecare pârât a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Pârâții au fost salariații societății, conform contractelor individuale de muncă încheiate cu aceasta fiind angajați în funcția de conducători auto, pe autobasculante tip Mercedes.
Raporturile de muncă au încetat, în cazul lui - și la 14.09.2007, conform deciziilor nr. 106/17.09.2007 și respectiv 105/17.09.2007 ).
Din răspunsurile la interogatoriu date de pârâți rezultă că autovehiculele erau alimentate prin card de combustibil.
Prin decizia nr. 4013 /29.08.2007 a comunicat șefilor de coloană și inginerilor cu atribuții în coordonarea lucrărilor că pentru utilajele de transport, confirmarea foii de parcurs se realizează de către beneficiarul activității sau de cel care dispune activitatea; s-a stabilit ca zilnic să fie completată foaia de parcurs de către șofer cu nr. km efectuați conform curselor confirmate, cu orele de activitate rezultate în baza curselor realizate, precum și orele în care utilajul stă la dispoziție din motive obiective.
S-a stabilit ca foile de pontaj să fie verificate și semnate de către reprezentanții angajatorului, respectiv, pentru punctele de lucru din C, ing., iar pentru cele din B, ing. G, aceleași persoane având și obligația de a întocmi pontajul lunar.
S-a stabilit de asemenea, constituirea unei comisii, care va ține evidența distanțelor în km între diferitele locații, prin măsurători realizate faptic și scriptic, lista cu distanțele urmând a fi aprobată de conducerea firmei.
La data de 4.09.2007, pârâtului - i-a fost luată o notă explicativă referitoare la consumul de carburanți înregistrat de autovehiculul pe care și-a desfășurat activitatea.
Salariatul menționat în scris că i s-a adus la cunoștință faptul că în perioada 01.01.2007 - 31.07.2007 a înregistrat un consum de 112,42 motorină la 100 de km, dar că solicită o verificare, întrucât diferența este prea mare. Salariatul a mai consemnat faptul că în perioada lunilor februarie - aprilie a fost efectuat un număr mare de curse locale, precum și basculări și că la întinderea fierului beton crește consumul.
La aceeași dată a dat notă explicativă asupra aceluiași aspect -, care a menționat că autovehiculul pe care a lucrat nu corespunde normelor tehnice, că în perioada ianuarie-februarie a operat cu mașina defectă, fără perne de aer la remorcă și fără viteza a II-a și a VI- Salariatul a mai menționat că a lucrat fără foi de parcurs și diagrame, precum și cu cauciucuri uzate.
La data de 5.09.2007 s-a solicitat o notă explicativă și pârâtului, care a arătat că înregistrarea unui consum de 78,87% la 100 km se poate explica prin activitățile desfășurate ( curse locale, basculări, întins fier beton, încărcare peste capacitate ) și a solicitat o testare.
Din declarațiile martorilor audiați, instanța a reținut faptul că pârâților le-a fost stabilită o culpă în legătură cu consumul de combustibil înregistrat pe perioada 1 ianuarie - 31 iulie 2007, în condițiile în care o verificare zilnică și o evidență lunară a consumului raportat la numărul de km efectiv realizați, la stocul din rezervor și la alimentările efectuate prin card au fost organizate abia din cursul lunii septembrie, după prezentarea referatului privind rezultatul analizei activității de transport și mecanizare din perioada 01.01.2007 - 31.07.2007, înregistrat sub nr. 4345/17.09.2007 (filele 9 - 11).
Martorii audiați au confirmat faptul că nu a existat o asemenea evidență riguroasă în perioada pentru care s-a stabilit prezumtivul prejudiciu, precum și că pentru autovehiculele de mare tonaj care lucrează în condiții de șantier, consumul la 100 de km nu poate fi raportat artificial la consumul normat, întrucât condițiile de lucru ( starea autovehiculului, nr. de opriri și porniri, starea drumurilor, distanța de deplasare și activitățile specifice de basculare și întindere a fierului beton ) au o influență determinantă.
Societatea reclamantă nu a probat, deși s-a solicitat, care este consumul normat al acestor autovehicule prin prezentarea cărților tehnice și nici nu a fost în măsură să conteste aspectele mai sus-menționate, susținute de altfel și de către martorii proprii, și.
Declarațiile luate în cursul cercetării realizate în luna sept. 2007 confirmă împrejurarea inexistenței unei astfel de evidențe riguroase, precum și faptul că nu a fost asigurată nici o verificare periodică a acestor consumuri.
În aceste condiții, efectuarea unei expertize tehnice judiciare care să ateste consumul real a fost apreciată de instanță ca irelevantă, deoarece consumul considerat ca imputabil salariaților pârâți trebuia să fie stabilit în raport de circumstanțele și de condițiile de lucru existente în cele 6 luni de activitate, iar nu în mod scriptic de către expert, pe baza documentației deținute de societate. Aceste aspecte au condus la înlăturarea acestei probe, întrucât lucrarea nu putea fi fundamentată decât prin consultarea foilor de parcurs și a documentației referitoare la alimentările efectuate, cu înlăturarea elementelor legate de consumul real al mașinilor în condițiile concrete de lucru din perioada celor 6 luni.
Nu a fost reținută apărarea pârâților referitoare la incidența Ordinului nr. 14/1982 al. Transporturilor și, întrucât actul normativ menționat privea aprobarea normativului pentru consumul de combustibil și ulei la automobile, ori, în speță, mașinile societății intră în categoria celor de transport marfă ( filele 137-138 ).
S-a reținut că lipsa dotării mașinilor cu tahograf nu are relevanță sub aspect probatoriu, față de aspectele pe care le relevă acest echipament, conform nr.OG 17/2002 deoarece tahograful nu poate conduce la determinarea consumului de
combustibil, ci reflectă doar datele privind deplasarea acestor vehicule și perioadele de lucru ale conducătorilor auto care le conduc.
S-a înlăturat ca neconcludentă împrejurarea că salariaților și le-a fost desfăcut disciplinar contractul individual de muncă pentru depășirea consumului de carburant, precum și necontestarea măsurii; contextul aplicării sancțiunii disciplinare nu stabilește neechivoc și irevocabil vinovăția salariaților, aceasta urmând a fi pe deplin probată într-o acțiune fondată pe dispozițiile art. 270 Codul muncii.
În raport de ansamblul probator administrat, s-a reținut că societatea reclamantă a determinat în mod nereal prejudiciul produs de fiecare din cei trei pârâți, pornind de la o normă de consum pe tip de autovehicul stabilit de producător, fără a dovedi că activitatea desfășurată în primele 6 luni ale anului de aceste mașini de mare tonaj putea să se încadreze - în orice condiții și independent de starea tehnică - în acest consum normat.
Nefiind dovedită culpa salariaților în producerea acestui prejudiciu, s-a constatat că nu poate fi antrenată răspunderea lor contractuală, în condițiile art. 270 alin. 1 Codul muncii, motiv pentru care acțiunile conexe au fost respinse.
Conform art. 274 cod proc. civilă, reclamanta a fost obligată la plata, către fiecare pârât, a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta reclamantă SC SRL care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată recurenta că, hotărârea instanței este nulă conf. art. 304 pct. 9 cod procedură civilă având în vedere că instanța nu a examinat elementele acțiunii prin raportare la dubla calitate a reclamanților de șoferi și gestionari față de modalitatea de alimentare cu card de combustibil ceeace conduce la situația ca prejudiciul să fie prezumat astfel că sarcina probei cade în sarcina pârâților.
Deși unitatea a solicitat proba cu expertiză, instanța a respins-o în condițiile în care numai un expert putea să determine consumul față de datele tehnice ale mașinilor și de foile de parcurs.
Hotărârea este nulă și din perspectiva art. 304 pct.7 cod procedură civilă deoarece motivarea instanței este străină de natura cauzei, referindu-se la organizarea internă a evidențelor societății și nu la faptul că examinarea foilor de parcurs era determinantă pentru soluționarea corectă a cauzei.
De asemenea recurenta invocă disp. art. 304 pct.8 cod procedură civilă raportat la susținerile contradictorii făcute de intimați și care au fost preluate selectiv numai în favoarea acestora.
Pentru toate aceste motive, recurenta solicită admiterea recursului și casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probei cu expertiză de specialitate.
Intimații și-au precizat poziția procesuală în sensul respingerii recursului ca nefondat întrucât s-a dovedit că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii disciplinare prevăzute de art. 270 cod procedură civilă iar consumul de carburant a fost greșit determinat de unitate fără a ține cont de faptul că mașinile funcționau fără oprire determinând un consum de combustibil mult mai mare și că acesta nu se putea
raporta doar la nr. de km. ci și la orele de funcționare și lucrările efectuate cu ajutorul mașinilor cum ar fi întinderea fierului unde consumul este de asemenea foarte mare.
Analizând sentința recurată în raport de materialul probator administrat, Curtea constata că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente.
Așa cum s-a încercat a se dovedi în fața instanței de fond, consumul de carburant nu se poate stabili numai în raport de distanța parcursă de autobasculante ci și la condițiile de lucru, dat fiind faptul că acestea erau folosite nu numai la transport ci și la alte activități cum ar fi întinderea fierului, basculare, etc.
De asemenea, trebuia avute în vedere și condițiile specifice de șantier unde numărul de opriri și porniri este mai mare iar condițiile de lucru diferă de cele de transport efectiv.
Instanța a constatat că determinarea prejudiciului nu se putea efectua in mod corect de către societate și pentru faptul că aceasta nu a ținut o evidență strictă a consumului de carburant decât abia din luna septembrie 2007, după prezentarea referatului privind rezultatul analizei activității de transport și mecanizare din perioada 01.01.2007-31.07.2007.
Din întreaga motivare a sentinței reiese faptul că acest prejudiciu nu se poate determina cu exactitate mai ales că nici unitatea nu a prezentat cărțile tehnice ale autovehiculelor și nici nu a ținut cont de condițiile specifice de lucru de la punctele de lucru în cele 6 luni de activitate.
Ori in aceste condiții, instanța nu putea să constate existența prejudiciului dar nici nu putea să constate că acest prejudiciu nu există, tocmai pentru faptul că un calcul exact al consumului de combustibil în raport de toți acești factori la care a făcut trimitere, putea fi efectuat doar de un expert de specialitate si nicidecum de către instanța care nu deține calificarea necesara pentru astfel de determinări.
Utilitatea efectuării unei astfel de expertize rezidă și în faptul că foile de parcurs, locul în care au fost folosite aceste utilaje, dovada alimentarii cu combustibil (fie cu cardul, fie prin numerar), referatele privind defecțiunile intervenite la aceste mașini și modalitatea în care s-a ținut evidența consumului de carburant precum și cărțile tehnice ale autovehiculelor se găsesc la sediul societății reclamante unde expertul este dator să se prezinte în vederea consultării lor.
Așadar, greșit a constatat prima instanța că o astfel de expertiză nu este utilă în condițiile în care consumul de carburant considerat imputabil reclamanților nu a fost stabilit în raport de circumstanțe și de condițiile de lucru deoarece tocmai acesta este rostul unei lucrări de specialitate și anume stabilirea consumului real în raport de toate aceste aspecte relevate de martorii audiați și reținute chiar de către instanță.
Pentru toate aceste motive, Curtea apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 312 cod procedură civilă astfel că va admite recursul și va casa hotărârea recurată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru completarea materialului probator, respectiv efectuarea unei expertize de specialitate care să stabilească în raport de toate aspectele relevate mai sus, consumul real de combustibil al autovehiculelor folosite de pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurenta - reclamantă SC SRL, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr.450/2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți:, domiciliat în,-,.30, Sc.D,.2,.11, județul C, domiciliat în,-, județul C, domiciliat în,-,.30,.D,.40, județul
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, în vederea completării materialului probator.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.10.2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
jud. /28.11.2008
.- gref.
4 ex./05.12.2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
CĂTRE,
TRIBUNALUL CONSTANȚA
Vă înaintăm dosarul civil nr- al Curții de APEL CONSTANȚA, întrucât prin decizia civilă nr. 775/CM/30.10.2008 Curtea a admis recursul civil declarat de recurenta - reclamantă SC SRL, împotriva sentinței civile nr.450/2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți:, și, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, în vederea completării materialului probator.
Prezentul dosar conține ______file și are atașate dosarele: - al Tribunalului Constanța (233 file); dosarul nr- al Tribunalului Constanța (36 file) și dosarul nr- al Tribunalului Constanța (36 file).
Președinte complet,
- -
Grefier,
- -
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Maria Apostol, Eleonora Spiridon
