Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 833/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - acțiune în răspundere patrimonială -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.833
Ședința publică din 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâtul domiciliat în mun. R- A,.15, județul S, împotriva sentinței nr.635 din 30 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosar nr-.
La apelul nominal a răspuns consilier juridic pentru reclamanta intimată -" " SRL, lipsă fiind pârâtul recurent.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta reclamantei intimate a solicitat în principal anularea recursului invocând dispozițiile art.3021lit.c Cod procedură civilă și în subsidiar respingerea recursului ca nefondat. Depune concluzii scrise.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 28.05.2008, reclamanta a chemat în judecată pârâtul pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța acesta să fie obligat la plata sumei de 65.174,57 lei cu titlu de daune.
În motivarea acțiunii arată reclamanta că pârâtul a fost angajatul său pe postul de agent comercial la punctul de lucru R până în luna decembrie 2005.
Mai arată reclamanta că, în urma inventarului efectuat la gestiunea pârâtului s-au constatat lipsuri de ambalaje, facturi neîncasate și marfă neachitată în sumă de 65.174,57 lei, prejudiciul fiind însușit de pârât conform angajamentului de plată dat la data de 29.10.2005.
În drept reclamanta a invocat dispozițiile art. 270 din Codul muncii și ale art. 32 din Legea nr. 22/1969.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată cu motivarea că, în realitate a lucrat pe postul de agent comercial doar în prima parte a activității desfășurate la firma reclamantă, ulterior lucrând ca șofer, că a fost nevoit să accepte o gestiune care înregistra deja lipsuri datorită activității antecesorilor săi, că deciziile invocate de reclamantă i-au fost aduse la cunoștință la încetarea raporturilor de muncă, că a fost nevoit să semneze inventarele, angajamentul de plată și alte documente întrucât societatea reclamantă a condiționat de aceasta restituirea carnetului de muncă și că din angajamentul de plată nu rezultă că și-a însușit vreo vină în producerea pagubei.
Prin sentința civilă nr.635 din 30 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr- a fost admisă acțiunea și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 65174,57 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Pârâtul a fost angajatul societății reclamante în perioada 12.02.2002-1.12.2005, desfășurându-și activitatea pe postul de agent de distribuție în baza contractului individual de muncă nr. - din 31.07.2002.
Potrivit fișei postului pârâtul avea ca atribuții de serviciu, recepționarea, depozitarea și înregistrarea corectă a mărfurilor, să întocmească formele legale pentru orice bun intrat sau ieșit din gestiune indiferent de situație, să încaseze de la clienți contravaloarea mărfurilor livrate și să ridice ambalajele predate în custodie acestora.
Din declarațiile martorilor, și (filele 50-52 și 85-86 dosar) rezultă că pârâtul, în calitate de agent de livrări avea ca principală atribuție de serviciu livrarea mărfii și preluarea ambalajelor. Pe baza comenzii agentului de vânzări, agentul de livrări întocmea factura și preda marfa și ambalajul clientului cu preluarea ambalajului. În cazul în care ambalajul rămânea la client, agentul de livrări avea obligația de întocmi procese verbale de lăsare în custodie care trebuiau semnate și ștampilate de client. Dacă la sediul clientului se afla un angajat care nu deținea ștampila societății, acesta trebuia să menționeze numele și prenumele, seria și numărul buletinului de identitate și să semneze procesul verbal de lăsare în custodie a ambalajelor.
Din relatările martorului care a efectuat verificări împreună cu pârâtul în ceea ce privește situația ambalajelor livrate rezultă că pârâtul nu a respectat procedura detaliată anterior, lăsând clienților cantități mai mari de ambalaje față de marfa livrată sau ambalaje fără nici un document justificativ. De asemenea, s-a constatat că chiar în documentele justificative întocmite de pârât nu apărea ștampila societății sau numele, seria și numărul buletinului de identitate al primitorului astfel încât clienții nu recunoșteau că li se lăsase marfă în custodie.
În această modalitate pârâtul a cauzat societății reclamante un prejudiciu în valoare de 65.174,57 lei conform centralizatorului după evidența ținută pe calculator de societatea reclamantă (filele 13-15 dosar), prejudiciu care a fost însușit de pârât prin angajamentul de plată din data de 19.10.2005 (fila 12 dosar).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivate de faptul că reclamanta nu a dovedit în nici un fel prejudicial imputat.
A expus pe larg recurentul argumentele în sprijinul acestui motiv de recurs.
Cererea de recurs nu a fost motivată în drept.
Intimata legal citată, nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat în principal anularea cererii de recurs ca nemotivată iar în subsidiar respingerea recursului ca netemeinic și nelegal.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererii de recurs, instanța reține următoarele:
În condițiile în care, de regulă, hotărârile recurabile sunt cele date în apel, după judecarea și rejudecarea fondului, esențialmente recursul ar trebui să vizeze nelegalitatea hotărârii.
Însă, potrivit dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacat cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
Potrivit dispozițiilor art.79 alin.1 și art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, hotărârile instanței de fond sunt definitive și se atacă cu recurs.
Reține astfel Curtea că poate să examineze cauza sub toate aspectele expuse pe larg în cererea de recurs.
Față de aceste considerente, urmează să respingă excepția nemotivării recursului invocată de reclamanta intimată, ca nefondată.
Răspunderea patrimonială este o formă a răspunderii juridice ce constă în obligarea salariaților de a repara pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Din analiza prevederilor art.270 alin.1 din Codul muncii rezultă că, pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ mai multe condiții de fond între care și existența prejudiciului cauzat patrimoniului angajatorului.
Pentru a da naștere răspunderii prejudiciul trebuie să fie real și cert.
Evaluarea pagubei și deci întinderea despăgubirii trebuie să se stabilească pe baza unor date economice concrete, salariatul neputând fi ținut să răspundă pentru înlocuirea valorilor efectiv pierdute din patrimonial angajatorului.
În ceea ce privește caracterul de certitudine al prejudiciului, acesta implică determinarea lui prin evaluarea precisă într-o sumă de bani. Dovada certitudinii prejudiciului cade în sarcina angajatorului.
Or, în cauză era utilă administrarea probei cu un raport de expertiză contabilă pentru stabilirea existenței și cuantumului prejudiciului invocat în cererea introductivă de primă instanță.
Trebuie să se stabilească dacă gestiunea a fost comună sau nu, în condițiile în care din referatul întocmit de șeful depozitului R rezultă că pârâtul recurent și aveau gestiune comună (53 dosar fond).
De asemenea trebuia să se stabilească momentul producerii fiecărei lipse din gestiune pentru a se putea stabili în ce măsură aceste lipsuri pot fi imputate pârâtului și în ce măsură poate sau nu opera instituția prescripției dreptului material la acțiune.
Expertiza era utilă în cauză pentru cercetarea acestor împrejurări de fapt în legătură cu obiectul litigiului, împrejurări ce necesită cunoștințe de specialitate.
În prezentul litigiu reclamanta intimată nu a dovedit în nici un fel existența și cuantumul prejudiciului imputat.
Nu există la dosar acte de constatare a pagubei din care să rezulte neîndoielnic, fără nici un dubiu, existența și întinderea cuantumului pagubei.
În ce privește declarația dată de recurent, declarație prin care își ia angajamentul să achite suma de 65174,57 lei, reține instanța că aceasta nu constituie titlu executoriu.
Ea nu înlătură obligația angajatorului de a dovedi existența prejudiciului imputat.
Pentru aceste considerente, reține instanța că în cauză se impunea efectuarea unui raport de expertiză contabilă pentru stabilirea existenței și întinderii prejudiciului imputat pârâtului și dacă acest prejudiciu poate fi reținut sau mai poate fi reținut în sarcina recurentului.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.3 Cod procedură civilă și art. 270 din Codul muncii, urmează ca instanța să admită recursul, să caseze sentința civilă atacată și să trimită cauza spre rejudecare primei instanțe.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge excepția nemotivării recursului invocată de reclamanta intimată -" " SRL, ca nefondată.
Admite recursul declarat de pârâtul recurent domiciliat în mun. R- A,.15, județul S, împotriva sentinței nr.635 din 30 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosar nr-.
Casează sentința nr.635 din 30 martie 2009 a Tribunalului Suceava și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 11 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond:.
Jud:
Asist.jud:
Asist.jud:
Tehnored. ex.2
30.06.2009
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
. - Caracterizarea cererii în raport de care
s-a soluționat pricina:Acțiune în răspundere patrimonială. Admis acțiunea.
II. - Soluția în recurs:Respinge excepția nemotivării recursului invocată de reclamanta intimată, ca nefondată.Admite recursul declarat de pârâtul recurent. Casează sentința nr.635 din 30.03.2009 a Tribunalșului S și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
SECȚIA CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
- TRIBUNALUL SUCEAVA II.-CURTEA DE APEL SUCEAVA
Sentința nr. 635/30.03.2009Decizia civilă nr.833/11.06.2009
Dosar nr- Dosar nr-
Președinte: Președinte: - -
Judecător: Judecători: - -
Asistent: judiciar:- -
Asistent judiciar
Din analiza prevederilor art.270 alin.1 din Codul muncii rezultă că, pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ mai multe condiții de fond între care și existența prejudiciului cauzat patrimoniului angajatorului.
Pentru a da naștere răspunderii prejudiciul trebuie să fie real și cert.
Evaluarea pagubei și deci întinderea despăgubirii trebuie să se stabilească pe baza unor date economice concrete, salariatul neputând fi ținut să răspundă pentru înlocuirea valorilor efectiv pierdute din patrimonial angajatorului.
În ceea ce privește caracterul de certitudine al prejudiciului, acesta implică determinarea lui prin evaluarea precisă într-o sumă de bani. Dovada certitudinii prejudiciului cade în sarcina angajatorului.
Or, în cauză era utilă administrarea probei cu un raport de expertiză contabilă pentru stabilirea existenței și cuantumului prejudiciului invocat în cererea introductivă de primă instanță.
Trebuie să se stabilească dacă gestiunea a fost comună sau nu, în condițiile în care din referatul întocmit de șeful depozitului R rezultă că pârâtul recurent și aveau gestiune comună (53 dosar fond).
De asemenea trebuia să se stabilească momentul producerii fiecărei lipse din gestiune pentru a se putea stabili în ce măsură aceste lipsuri pot fi imputate pârâtului și în ce măsură poate sau nu opera instituția prescripției dreptului material la acțiune.
Expertiza era utilă în cauză pentru cercetarea acestor împrejurări de fapt în legătură cu obiectul litigiului, împrejurări ce necesită cunoștințe de specialitate.
În prezentul litigiu reclamanta intimată nu a dovedit în nici un fel existența și cuantumul prejudiciului imputat.
Nu există la dosar acte de constatare a pagubei din care să rezulte neîndoielnic, fără nici un dubiu, existența și întinderea cuantumului pagubei.
În ce privește declarația dată de recurent, declarație prin care își ia angajamentul să achite suma de 65174,57 lei, reține instanța că aceasta nu constituie titlu executoriu.
Ea nu înlătură obligația angajatorului de a dovedi existența prejudiciului imputat.
Pentru aceste considerente, reține instanța că în cauză se impunea efectuarea unui raport de expertiză contabilă pentru stabilirea existenței și întinderii prejudiciului imputat pârâtului și dacă acest prejudiciu poate fi reținut sau mai poate fi reținut în sarcina recurentului.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.3 Cod procedură civilă și art. 270 din Codul muncii, urmează ca instanța să admită recursul, să caseze sentința civilă atacată și să trimită cauza spre rejudecare primei instanțe.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
Secția conflicte de muncă și asigurări sociale
Nr- din 1 iulie 2009
CĂTRE,
Tribunalul Suceava,
- Secția civilă -
Vă înaintăm alăturat dosarul nr-, al acestei curți, întrucât prin Decizia nr. 833 din 11.06.2009, s-a dispus admiterea recursului declarat de pârâtul, din municipiul Rstr.. - nr.19 A,.A,.15 județul,în contradictoriu cu reclamanta " " SRL, cu sediul în comuna,-, județul S, casarea sentinței civile nr.635 din 30.03.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Dosarul conține un număr de 19 file.
Președinte, Grefier,
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Biciușcă Ovidiu, Dumitraș Daniela
