Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 873/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 873/R/2009
Ședința publică din 31 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Dana Cristina
- -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SRL N, împotriva sentinței civile nr. 807/F din 15 decembrie 2008 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâtul intimat, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantei recurente, și pârâtul personal.
Procedura de citare este realizată.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 23 martie 2009, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul intimat a depus întâmpinare însoțită de acte doveditoare, care se comunică reprezentantului reclamantei recurente.
Pârâtul depune la dosarul cauzei o scrisoare medicală și un bilet de ieșire din spital.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtului la plata sumei de 529,54 lei reprezentând contravaloarea materiale constatate lipsă în gestiune cu ocazia inventarierii efectuate în data de 13.06.2006. Cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în fond și recurs.
Pârâtul intimat susține oral motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și solicită respingerea recursului formulat de reclamantă ca nefondat, cu obligarea acesteia la cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea transportului, dovedite cu bilete de călătorie pe care le depune la dosar.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.807/F/2008 din 15 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta - " " SRL N împotriva pârâtului și a fost obligată reclamanta să plătească pârâtului 68 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că ârâtul p. a fost angajatul reclamantei începând din 2005, fiind încadrat în muncă în baza contractului încheiat între părți (5-8) pe postul de magaziner având ca atribuții de serviciu "primire și eliberare din magazie a produselor gestionate".
Prin decizia de inventariere din data de 10 iunie 2008, fără număr și neînregistrată în evidența reclamantei (17și 80)) s-a dispus efectuarea inventarului la magazia gestionată de pârât.
Această decizie nu a fost comunicată pârâtului anterior demarării operațiunilor de inventariere(80), inventariere care a început la data de 11.06.2008
Urmare a operațiunilor de inventariere, conform înscrierilor depuse la dosarul cauzei de către reclamantă (19, 20, 21, 22, 23), în gestiunea pârâtului, s-a constatat existența unei lipse în gestiune de 1238,98 lei și a unui plus de gestiune de 1740,15 lei, atât lipsa cât și plusul fiind constatate prin măsurarea și compararea stocurilor scriptice cu cele faptice. Față de această împrejurare, reclamanta a procedat la convocarea pârâtului în scopul de a explica abaterile sale în legătură cu gestionarea materialelor (24) iar pârâtul s-a prezentat în data de 8 iulie 2008 la sediul societății, unde și-a formulat opinia în scris în ceea ce privește rezultatele constatate la inventariere, arătând că aceasta s-a desfășurat în lipsa sa iar, în ceea ce privește lipsurile constatate, a solicitat ca prejudiciul să fie recuperat din garanția materială constituită în favoarea reclamantei, cu excepția unei cantități de materiale pe care a susținut că a eliberat-o șefului de tură, fără documente legale.
A mai menționat pârâtul că a fost în concediu medical din data de 11 iunie 2008 până la data de 11 iulie 2008.
Astfel nu și-a îndeplinit obligația de a-l înștiința pe pârât despre lucrările de inventariere ce urmau să aibă loc în data de 11 iunie 2008, înștiințare care trebuia efectuată în scris cu indicarea locului, zilei și orei fixate pentru începerea lucrărilor, obligație instituită imperativ în sarcina sa de punctul 9 lit.f, din Ordinul MF nr. 1763/2004. Decizia de inventariere din data de 10 iunie 2008 (17) nu poartă nici un nr. de înregistrare, nu se regăsește în registrul de corespondență al reclamantei în data de 10 iunie 2008 (65) iar pârâtul a arătat că aceasta nu i-a fost comunicată niciodată, și nici reclamanta nu a probat că aceasta i-ar fi fost comunicată, astfel că inventarierea s-a desfășurat fără ca pârâtul să aibă cunoștință de aceasta.
Odată ce reclamanta a luat cunoștință de lipsa de la serviciu a pârâtului, în data de 11 iunie 2008, după cum reiese din Dispoziția nr. 264 din 11 iunie 2008 (18), aceasta era ținută să respecte disp.art.11 alin.2 din Hotărârea nr. 2230/1969, care obligă pe reclamanta ca, în situația lipsei gestionarului, din orice cauză, în măsura în care operațiunile legate de gestiune nu pot fi întrerupte, aceste operațiuni să fie efectuate de o comisie numită de conducerea societății.
Totodată, având în vedere că gestionarul a fost în imposibilitatea de a se prezenta la efectuarea inventarului (fiind în concediu medical) el era îndreptățit să-și desemneze un reprezentant pentru a participa la inventariere și a efectua predarea în numele lui, conform art.2 din HG.nr. 2230/1969.
Cum inventarierea s-a efectuat fără ca reclamantul să fie prezent sau să-și fi desemnat un reprezentant, căruia să-i fi predat cheile magaziei de păstrare a bunurilor și cum, potrivit art.16 din HG nr.2230/1969 nici o persoană nu are dreptul să intre în magazia de păstrare a bunurilor în lipsa gestionarului iar cei îndreptățiți să efectueze controlul, pot intra în magazie doar în prezența acestuia sau a înlocuitorului său și cum reclamanta nu a probat faptul că pârâtul a predat înlocuitorului său cheile magaziei, apar ca întemeiate apărările pârâtei în sensul că, pe lângă, și alți angajați ai reclamantei dețineau cheile de la magazie, astfel că nu există certitudine că lipsa în gestiune a fost creată anterior efectuării inventarierii.
Cum în cauză s-a dovedit pe deplin că reclamanta a nesocotit dispozițiile Ordinului nr.1753/2004 și ale nr. 2230/1969, aceasta nu se poate prevala de rezultatele inventarierii prin care a constatat anumite lipsuri în gestiunea pârâtului și care ar foi fost produse de pârât în exercitarea atribuțiilor sale de gestionare,
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, - SRL N, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtului la plata sumei de 529,54 lei reprezentând contravaloarea materialelor constatate lipsă în gestiune cu ocazia inventarierii efectuate în data de 13.06.2006.
În motivare s-a arătat că sentința atacată este nelegală și netemeinică întrucât lipsa înștiințării gestionarului nu atrage nulitatea absolută a inventarierii. Acest motiv ar putea atrage anularea inventarierii doar în cazul în care ar fi produs gestionarului o vătămare ceea ce nu s-a întâmplat. Din data de 11.06.2008 pârâtul nu s-a mai prezentat deloc la locul de muncă, justificând absența cu certificate de concediu medical, aspect reținut de instanța de fond, iar în perioada în care s-a desfășurat inventarierea a fost chiar internat în spital, astfel că este evident că nu avea să se prezinte personal la inventariere. De asemenea, pârâtul și-a desemnat o altă persoană, pe angajata, care să-l înlocuiască în situația în care nu se prezenta la inventariere.
Nici considerentul conform căruia "nu există certitudine că lipsa în gestiune a fost creată anterior efectuării inventarierii" nu este întemeiat, în condițiile în care, din nota explicativă dată de gestionar a rezultat că acesta a recunoscut paguba, în sensul că o parte din aceasta și-a însușit-o, fiind de acord să o suporte. În ce privește cealaltă parte, în valoare de 529,54 lei, solicită observarea faptului că nu a fost contestată nici un moment lipsa din gestiune a materialelor respective, singura apărare formulată de pârât fiind că aceste materiale au fost eliberate fără documente.
În fața instanței de fond pârâtul nu a invocat nici o altă apărare, susținând tot timpul doar că nu a fost prezent la inventariere, nu că lipsurile constatate nu ar fi reale.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:
Referitor la primul motiv de recurs, care poate fi încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, se constată că în mod corect a reținut prima instanță că recurenta nu a respectat dispozițiile imperative prevăzute de art. 9 lit.f) din Ordinul Ministerului Finanțelor nr.1763/2004, întrucât nu l-a înștiințat pe pârât despre inventarul ce urma să aibă loc în data de 11.06.2008.
Susținerile recurentei referitoare la lipsa vătămării pârâtului datorită imposibilității acestuia de a se prezenta la desfășurarea inventarului urmează să fie înlăturată de către C, în condițiile în care conform art. 2 din HG 2230/1969 în această situație pârâtul era îndreptățit să-și desemneze un reprezentant pentru a participa la inventariere, ceea ce în mod evident nu s-a realizat.
Contrar celor invocate în recurs referitoare la faptul că angajata reclamantei ar fi fost reprezentanta pârâtului la desfășurarea inventarului se constată că această persoană a fost numită de societate ca membru în comisia de inventariere din 10.06.2008 (fila 17 fond), iar prin Dispoziția nr. 264/11.06.2008 a administratorului societății a fost numită reprezentantă la inventar a gestionarului, ca urmare a absenței acestuia de la serviciu.
Drept urmare, se apreciază că primul motiv de recurs nu este întemeiat.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, analizat în condițiile art. 3041Cod procedură civilă, se constată că, în condițiile în care s-a reținut în mod corect că inventarierea s-a desfășurat fără respectarea dispozițiilor legale, în mod temeinic s-a apreciat că nu există certitudine că lipsa în gestiune a fost creată anterior efectuării inventarierii.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - SRL N împotriva sentinței civile nr. 807 din 15.12.2008 a Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, care va fi menținută.
În temeiul art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă se va obliga recurenta - SRL N, ca parte aflată în culpă procesuală, să plătească intimatului suma de 39 lei, cheltuieli de judecată în recurs (reprezentând contravaloarea transportului fila 26).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - SRL N împotriva sentinței civile nr. 807 din 15.12.2008 a Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numita recurentă să plătească intimatului suma de 39 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 31 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - PT. - -
În CO semnează
PREȘEDINTELE INSTANȚEI
JUDECĂTOR 1: Sergiu Diaconescu
Red.D/Dact.
2 ex./04.05.2009
Jud.fond: și
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima Dana Cristina
