Acțiune în răspundere patrimonială. Jurisprudență. Decizia 877/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 877/R/2009
Ședința publică din 31 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Dana Cristina
- -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul G împotriva sentinței civile nr. 1937 din 20 octombrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe reclamanta intimată - B - REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI C, având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 23 februarie 2009, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată a depus la dosarul cauzei un înscris prin care învederează instanței că renunță parțial la pretențiile solicitate la instanța de fond, întrucât pârâtul recurent a achitat suma de 18.97 lei, rămânând de plată dosar suma de 215,69 lei. Totodată s-a depus adresa emisă de serviciul contabilitate al reclamantei către serviciul juridic și chitanța prin care pârâtul a achitat suma de 18,97 lei.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1937 din 20 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, s-a dmis acțiunea formulată de SOCIETATEA NAȚIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE - B REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE cu împotriva pârâtului și în consecință pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 234,66 lei reprezentând prejudiciu patrimonial.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, pârâtul a fost angajat al reclamantului in cadrul Secției exploatare locomotive O, in funcția de mecanic de locomotivă. In cursul anului 2006, săvârșit mai multe abateri in legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, fiind sancționat prin Deciziile nr. 401/C/1136/05.12.2006 si 401/C/41/20.02.2007. Aceste decizii nu au fost contestate de către pârât. Prin abaterile săvârșite a cauzat reclamantei prejudicii materiale.
Conform art. 270 din Codul Muncii, salariații răspund patrimonial in temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si în legătură cu munca lor. Pentru a angaja răspunderea salariatului, trebuie îndeplinite cumulativ cerințele privind culpa, raportul de cauzalitate si prejudiciul cauzat.
Din actele depuse la dosar, reclamanta a dovedit că sunt întrunite cerințele articolelor mai sus menționate, fiind dovedit faptul că din cauza neîndeplinirii sarcinilor de serviciu, pârâtul a cauzat un prejudiciu material reclamantei în sumă de 234,66 lei.
Având în vedere cel de mai sus, în baza art. 288 si urm. din Codul Munciis -a admis acțiunea și pârâtul a fost obligat la plata sumei solicitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul G solicitând admiterea acestuia și în principal să fie casată cu trimiterea spre rejudecare a cauzei, iar în subsidiar să fie modificată în întregime hotărârea în sensul respingerii acțiunii în totalitate.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, bazată pe o greșită apreciere a probelor și dată cu aplicarea greșită a legii.
Întrucât hotărârea judecătorească nu a fost motivată corespunzător, nerezultând din conținutul ei nici măcar care este fapta cauzatoare de prejudicii care e temeiul cererii, când a fost comisă, în ce constă, etc. s-a solicitat casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare.
Pe de altă parte, în mod eronat s-a considerat că a săvârșit o faptă cauzatoare de prejudicii societății, bazându-se exclusiv pe actele depuse în probațiune de pârâtă. Astfel, s-a reținut că fapta prejudiciată ar fi "supraconsumul" unei cantități de motorină. Nu s-a făcut referire la noțiunea de supraconsum, dar rezultă că acesta ar fi data de diferență dintre cantitatea de combustibil consumat pe un interval dat și cantitatea care este acceptată de reclamantă, respectiv normată. Prin urmare, ceea ce s-a denumit "supraconsum" și s-a considerat paguba nu a fost diferență între consumul efectiv și cel normat ci diferența între consumul efectiv și cel înregistrat de un set de senzori.
S-a mai învederat că "supraconsum" nu era al mecanicului ci al locomotivei, și că locomotiva a consumat mai mult decât s-a înregistrat însă în această ipoteză, nu se poate susține existența vreunei daune, o astfel de discrepanță nefiind prin definiție prejudiciată. Se susține că există o diferență între consumul efectiv și cel înregistrat, în condițiile în care este exclusă orice scurgere sau intervenție asupra ansamblului și asupra instalației de măsurare, adică se exclude furtul sau frauda.
În realitate, este notoriu ca acest "supraconsum" este modul în care reclamanta înțelege să se apere de furturile de combustibil, sens în care a montat acele echipamente și sigilii.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Hotărârea primei instanțe, deși succint motivată, conține motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, așa cum prevede în mod expres art. 261 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă, primul motiv de recurs nefiind astfel întemeiat.
În mod judicios a reținut prima instanță că prin Decizia nr. 401/C/1136/05.12.2006 (fila 10 dosar fond) emisă de reclamantă, pârâtul a fost sancționat disciplinar pentru supraconsumul de combustibil în cantitate de 59,5 Kg, înregistrat în data de 11/12.07.2006, când a efectuat serviciu la manevră în stația O cu locomotiva DA 1403 aparținând Depoului S În decizia de sancționare s-a reținut că pârâtul a încălcat prevederile Instrucției 201, art. 6, pct.14.
Întrucât prin fapta menționată anterior (pentru care a fost sancționat disciplinar recurentul) s-a cauzat intimatei și un prejudiciu patrimonial, iar decizia de sancționare disciplinară nu a fost contestată de recurent se apreciază că în mod corect a reținut prima instanță că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 270 pentru angajarea răspunderii patrimoniale (inclusiv cele referitoare la prejudiciu și cuantumul acestuia, condiții contestate de recurent).
Pârâta B - Car enunțat la petitul privind obligarea pârâtului la plata suma de 18,97 lei, reprezentând prejudiciul pentru minutele de întârziere înregistrate la trenul 4339 din 09.11.2006 (fila 13). Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, a art. 246, 312 alin. (1) și (3) Cod procedură civilă se va dmite în parte recursul declarat de pârâtul G împotriva sentinței civile nr. 1937 din 20.10.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, care va fi modificată în parte, în sensul că se va lua act de renunțarea la judecată a reclamantei B - C, pentru obligarea pârâtului la suma de 18,97 lei.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâtul G împotriva sentinței civile nr. 1937 din 20.10.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte, în sensul că ia act de renunțarea la judecată a reclamantei B - C, pentru obligarea pârâtului la suma de 18,97 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 31 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - PT.- -
În CO semnează
PREȘEDINTELE INSTANȚEI
JUDECĂTOR 1: Sergiu Diaconescu
Red./Dact.
3 ex./04.05.2009
Jud.fond: și
Președinte:Sergiu DiaconescuJudecători:Sergiu Diaconescu, Laura Dima Dana Cristina
